Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 547 din 15 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 9 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele si perioadele de odihna ale conducatorilor auto si utilizarea aparatelor de inregistrare a activitatii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 9 iunie 2008
DECIZIE nr. 547 din 15 mai 2008
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 430 din 9 iunie 2008
Acsinte Gaspar - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 2.445/229/2007 al Judecãtoriei Feteşti.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 195D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Societatea Comercialã "Ogutur" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al Judecãtoriei Slobozia.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 195D/2008 la Dosarul nr. 1D/2008, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizeazã cã textul de lege criticat oferã o soluţie care se bazeazã pe raporturile de prepuşenie existente între angajat şi angajator, ca urmare a cãrora acesta din urmã, în calitate de comitent, poate uza de o acţiune în regres împotriva comitentului, soluţie legislativã ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea nr. 509 din 11 decembrie 2007 şi prin Încheierea din 30 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 2.445/229/2007 şi, respectiv, nr. 6.223/312/2007, Judecãtoria Feteşti şi Judecãtoria Slobozia au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu şi, respectiv, Societatea Comercialã "Ogutur" - S.R.L. din Constanţa în cadrul soluţionãrii plângerilor contravenţionale formulate împotriva unor procese-verbale de constatare şi sancţionare a unor contravenţii.
În motivãrile excepţiei, având un conţinut similar, se criticã textele de lege ce formeazã obiectul acesteia, întrucât atribuie calitatea de contravenient persoanei juridice operator de transport, deşi "este mai mult decât evidentã persoana în sarcina cãreia cade respectarea dispoziţiilor legale, şi anume conducãtorul auto", multe dintre "atitudinile sancţionabile prevãzute de actul normativ neputând fi adoptate de persoana juridicã, societate comercialã". Se aratã cã dispoziţiile unuia dintre actele comunitare care a stat la baza adoptãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 37/2007 , şi anume cele ale art. 8 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene, prevãd cã obligativitatea respectãrii perioadelor de repaus zilnic şi sãptãmânal revine "în mod expres şi singular" conducãtorului auto, rãspunderea întreprinderii de transport nefiind atrasã, conform art. 10 din acelaşi act normativ comunitar, decât pentru acele fapte ce pot fi imputate în mod direct acesteia sau reprezentanţilor sãi legali. Autorii excepţiei precizeazã cã înţeleg sã invoce dispoziţiile art. 23 alin. (12) din Constituţie, având în vedere similitudinea dintre rãspunderea penalã şi cea contravenţionalã, diferenţiate doar de gradul de pericol social al faptei şi de nivelul pedepselor aplicate. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea prevederilor legale sus-menţionate prin raportare la dispoziţiile art. 45 din Constituţie, autorul excepţiei apreciazã cã "prin aplicarea unei sancţiuni societãţii comerciale care nu are calitatea de contravenient se afecteazã, în mod nelegal, desfãşurarea în condiţii normale a activitãţii persoanei juridice cu efecte directe asupra patrimoniului acesteia, care este diminuat în lipsa unui temei juridic".
Judecãtoria Feteşti şi Judecãtoria Slobozia considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã, în punctul de vedere transmis în Dosarul nr. 195D/2008, cã este neîntemeiatã atât critica prin raportare la prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, întrucât acestea vizeazã exclusiv domeniul penal, cât şi cea referitoare la pretinsa nesocotire a principiului libertãţii economice, instituit prin art. 45 din Legea fundamentalã.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile criticate sunt constituţionale. Precizeazã cã art. 23 alin. (12) din Legea fundamentalã nu este incident în cauzã, întrucât acesta garanteazã libertatea individualã şi siguranţa persoanei fizice, iar nu a persoanei juridice. În opinia sa, textele de lege criticate nu conţin norme care sã îngrãdeascã accesul liber al persoanei la o activitate economicã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 16 august 2007, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 371/2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 898 din 28 decembrie 2007. Textul de lege criticat stabileşte sancţiunile aplicabile în cazul sãvârşirii contravenţiilor constând în încãlcarea regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora.
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor din Constituţie cuprinse la art. 23 alin. (12) privind legalitatea pedepselor şi la art. 45 referitoare la libertatea economicã.
De asemenea, autorii excepţiei invocã şi dispoziţiile art. 8 alin. (1) şi art. 10 din Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene (CE) nr. 561/2006 privind armonizarea anumitor dispoziţii ale legislaţiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3.821/85 şi (CE) nr. 2.135/98 ale Consiliului şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3.820/85 al Consiliului, publicat în Jurnalul Oficial al Comunitãţilor Europene, L102 11/04/2006 P.0001-0014. Art. 8 alin. (1) din actul menţionat prevede urmãtoarele: "Conducãtorul respectã perioadele de repaus zilnic şi sãptãmânal." Art. 10 din acelaşi act cuprinde reguli referitoare la rãspunderea întreprinderii de transport.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2002 stabilesc contravenţiile pentru încãlcarea regulilor privind perioadele de conducere, precum şi sancţiunile corespunzãtoare acestora, sancţiuni ce constau în aplicarea unor amenzi întreprinderii sau operatorului de transport rutier.
Prin <>Decizia nr. 683 din 11 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 712 din 22 octombrie 2007, Curtea Constituţionalã a constatat cã "obligarea întreprinderii sau operatorului de transport la plata amenzii pentru o faptã sãvârşitã de cãtre conducãtorul auto [...] este o soluţie legislativã justificatã prin raportul de prepuşenie existent între întreprinderea sau operatorul de transport rutier şi conducãtorul auto, angajat al acestuia, raport în virtutea cãruia comitentul are obligaţia de a impune conducãtorului auto utilizarea instrumentarului şi documentelor prevãzute de lege. Totodatã, întrucât rãspunderea comitentului este o rãspundere pentru fapta altuia, acesta are la dispoziţie o acţiune în regres împotriva prepusului".
Cu privire la pretinsa încãlcare a dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (12), Curtea constatã cã aceastã criticã este neîntemeiatã. Textul Legii fundamentale instituie principiul legalitãţii pedepsei, fãcând referire, în principal, la sancţiunile penale, întrucât art. 23 alin. (12) trebuie privit în contextul de ansamblu al reglementãrii sale, or, art. 23 vizeazã o serie de garanţii a cãror aplicabilitate este rezervatã domeniului dreptului penal.
În ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale, cu referire la rãspunderea contravenţionalã, sunt aplicabile garanţiile procesual civile, iar nu cele penale, aspect ce rezultã din prevederile <>art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, conform cãrora dispoziţiile acestei ordonanţe se completeazã cu cele ale Codului de procedurã civilã.
De asemenea, Curtea constatã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea prevederilor art. 45 din Constituţie, potrivit cãrora accesul liber al persoanei la o activitate economicã, libera iniţiativã şi exercitarea acestora sunt garantate, în condiţiile legii. Întreprinderea sau operatorul de transport rutier în activitatea cãruia s-a constatat sãvârşirea unei contravenţii nu poate invoca principiul libertãţii economice, câtã vreme acesta nu a respectat prevederile legale.
În fine, Curtea constatã cã textele criticate nu contravin nici Regulamentului nr. 561/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului Uniunii Europene, invocat de autorii excepţiei. Dimpotrivã, îi dau substanţã, concretizând, în spiritul voinţei legiuitorului comunitar, prevederile mai generale cuprinse în acest regulament. Aşadar, nimic nu împiedicã statul sã sancţioneze întreprinderea pentru conduita necorespunzãtoare a angajatului sãu, aceasta pãstrându-şi dreptul de regres împotriva celui care, în mod direct şi nemijlocit, este rãspunzãtor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALÃ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 9 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 37/2007 privind stabilirea cadrului de aplicare a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele şi perioadele de odihnã ale conducãtorilor auto şi utilizarea aparatelor de înregistrare a activitãţii acestora, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Analog Trans" - S.R.L. din Ovidiu în Dosarul nr. 2.445/229/2007 al Judecãtoriei Feteşti şi de Societatea Comercialã "Ogutur" - S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 6.223/312/2007 al Judecãtoriei Slobozia.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2008.
PREŞEDINTE,
ACSINTE GASPAR
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
