Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 546 din 15 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru
Augustin Zegrean - preşedinte Toni Greblă - judecător Petre Lăzăroiu - judecător Mircea Ştefan Minea - judecător Daniel Marius Morar - judecător Mona-Maria Pivniceru - judecător Puskas Valentin Zoltan - judecător Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea, în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2014, a reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mircea Popescu în dosarele nr. 1.005/36/2013 şi nr. 1.032/36/2013 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi care formează obiectul dosarelor Curţii Constituţionale nr. 364D/2014 şi nr. 365D/2014. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea a dispus conexarea Dosarului nr. 365D/2014 la Dosarul nr. 364D/2014, care a fost primul înregistrat, iar în temeiul art. 57 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a dispus amânarea pronunţării pentru data de 15 octombrie 2014, dată la care este pronunţată prezenta decizie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele: 3. Prin încheierile din 19 martie 2014, pronunţate în dosarele nr. 1.005/36/2013 şi nr. 1.032/36/2013, Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Mircea Popescu cu ocazia soluţionării unor cereri de recuzare. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate sunt contrare art. 21 din Constituţie, întrucât recuzarea este o componentă intrinsecă a dreptului la apărare, care este garantat de Legea fundamentală, iar art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 constituie o piedică în calea accesului la justiţie. Astfel, consideră că este inadmisibil ca pentru recuzarea a trei judecători justiţiabilul să plătească taxe judiciare de timbru în valoare de 300 lei, în timp ce pentru o strămutare, care înseamnă de fapt recuzarea întregii instanţe şi care implică cheltuieli mult mai mari, justiţiabilul să plătească 100 lei, în contextul în care taxa judiciară de timbru trebuie să reprezinte contravaloarea prestaţiei efectuate în sistemul judiciar. De asemenea, precizează că ordonanţa de urgenţă nu a fost concepută pentru persoane cu venituri mici. 5. Curtea de Apel Constanţa - Secţia I civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată şi, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, arată că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, normele constituţionale neexcluzând stabilirea unor condiţii în legătură cu introducerea acţiunilor în justiţie sau cu formularea unor cereri adresate instanţelor judecătoreşti, între care şi aceea a plăţii unor taxe. De asemenea, arată că, potrivit Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, justiţiabilii cărora prin plata taxei judiciare de timbru le-ar fi pusă în pericol întreţinerea lor sau familiei lor pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări, "procedură pe care petentul nu a înţeles să o folosească în soluţionarea cererilor de recuzare". 6. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, sens în care arată că accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. De asemenea, menţionează că, în temeiul dispoziţiilor art. 42 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, orice persoană fizică, în situaţia în care nu poate face faţă cheltuielilor unui proces sau celor pe care le implică obţinerea unor consultaţii juridice în vederea apărării unui drept sau interes legitim în justiţie, fără a pune în pericol întreţinerea sa ori a familiei sale, poate solicita ajutor public judiciar. Totodată, menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013, care au următorul cuprins: - Art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013: "Următoarele cereri formulate în cursul procesului sau în legătură cu un proces se taxează astfel: a) cereri de recuzare în materie civilă - pentru fiecare participant la proces - pentru care se solicită recuzarea - 100 lei;". 11. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 privind accesul liber la justiţie. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra dispoziţiilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, prin raportare la critici şi prevederi constituţionale similare, s-a mai pronunţat în sensul constituţionalităţii acestora, spre exemplu prin Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 274 din 15 aprilie 2014. 13. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 în raport cu art. 21 din Constituţie, aceasta este neîntemeiată. Astfel, se reţine că art. 21 din Constituţie nu instituie nicio interdicţie cu privire la taxele în justiţie, fiind legal şi normal ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. Mai mult, în virtutea dispoziţiilor constituţionale ale art. 56 alin. (1), "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice". Plata taxelor şi a impozitelor reprezintă o obligaţie constituţională a cetăţenilor. S-a reţinut, de asemenea, că echivalentul taxelor judiciare de timbru este integrat în valoarea cheltuielilor stabilite de instanţa de judecată prin hotărârea pe care o pronunţă în cauză, plata acestora revenind părţii care cade în pretenţii (Decizia nr. 112 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 14 aprilie 2005). 14. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdan împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. 15. Totodată, în Hotărârea din 19 iunie 2001, pronunţată în Cauza Kreuz împotriva Poloniei, paragraful 54, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că, în conformitate cu principiile care se degajă din jurisprudenţa sa, ea nu a respins niciodată ideea de impunere a unor restricţii financiare cu privire la accesul unei persoane la justiţie, tocmai în interesul unei bune administrări a justiţiei. 16. De asemenea, se constată că legiuitorul a instituit, prin dispoziţiile art. 42 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013, posibilitatea instanţei de judecată de a acorda scutiri, reduceri, eşalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru. Această reglementare vizează tocmai acele situaţii în care partea nu poate face faţă cheltuielilor unui proces din cauza lipsei mijloacelor materiale, constituind o garanţie a liberului acces la justiţie. Aprecierea legalităţii şi temeiniciei cererilor întemeiate pe dispoziţiile mai sus citate se realizează de către instanţa de judecată în temeiul prerogativelor conferite de Constituţie şi legi, pe baza probelor care însoţesc aceste cereri (Decizia nr. 45 din 4 februarie 2014, precitată). 17. Referitor la compararea taxei judiciare de timbru pentru o strămutare, care înseamnă de fapt recuzarea întregii instanţe şi care implică cheltuieli mult mai mari, cu cea referitoare la cereri de recuzare în materie civilă, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1), care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării, precum şi celor ale art. 115 referitoare la delegarea legislativă, coroborate cu cele alte art. 56, este atributul şi dreptul legiuitorului să aprecieze cuantumul unor astfel de taxe, în funcţie de serviciile prestate. 18. Totodată, Curtea observă că recuzarea este o chestiune personală şi priveşte pe fiecare judecător în parte, fiind diferită de strămutare. Astfel, potrivit art. 44 din Codul de procedură civilă, judecătorul aflat într-o situaţie de incompatibilitate poate fi recuzat de oricare dintre părţi înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele de incompatibilitate s-au ivit ori au fost cunoscute de parte doar după începerea dezbaterilor, aceasta trebuie să solicite recuzarea de îndată ce acestea îi sunt cunoscute, iar art. 141 alin. (1) din acelaşi cod statuează cu privire la strămutarea pentru motiv de bănuială legitimă sau de siguranţă publică. Ca atare, este normal ca pentru fiecare cerere în parte să fie aplicată o taxă separată.
19. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Mircea Popescu în dosarele nr. 1.005/36/2013 şi nr. 1.032/36/2013 ale Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi constată că dispoziţiile art. 9 lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Constanţa - Secţia I civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 15 octombrie 2014.
