Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Mihaela Ionescu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Automobil Clubul Român (ACR) în Dosarul nr. 14.942/236/2012* al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 290D/2015. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2015, cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, şi au fost consemnate în încheierea din acea dată, când, având în vedere cererea de întrerupere a deliberărilor pentru o mai bună studiere a problemelor ce formează obiectul cauzei, Curtea, în temeiul art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 30 iunie 2015, când, având în vedere imposibilitatea constituirii completului, Curtea, în temeiul art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, a amânat pronunţarea pentru data de 14 iulie 2015. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din data de 27 noiembrie 2014 pronunţată în Dosarul nr. 14.942/236/2012*, Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative. Excepţia a fost ridicată de Automobil Clubul Român (ACR) într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate de Automobil Clubul Român şi de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, împotriva Sentinţei civile nr. 465/04.02.2014, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în Dosarul nr. 14.942/236/2012* prin care s-a admis în parte, în rejudecarea cauzei, plângerea contravenţională împotriva procesului-verbal de contravenţie şi s-a dispus anularea sancţiunii complementare a suspendării activităţilor de prestări servicii către populaţie. În motivele de recurs, recurentul Automobil Clubul Român, autor al excepţiei de neconstituţionalitate, a invocat excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 952/2005 privind aprobarea formularului tipizat al Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, destinat utilizării în activitatea de control a comisarilor Gărzii Financiare. Totodată, în întâmpinarea formulată la recursul promovat de Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu, în numele Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, recurentul Automobil Clubul Român a invocat excepţia lipsei calităţii procesual pasive a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti, cu referire la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate cât priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autorul susţine, în esenţă, că acestea contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi art. 15 alin. (1), întrucât limitează accesul la justiţie, şi arată, totodată, că se încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece scoaterea excepţiei de nelegalitate, având ca obiect un act administrativ cu caracter normativ, din procesele aflate pe rol şi cercetarea acesteia în cadrul unei acţiuni în anulare determină dublarea efortului judiciar şi imposibilitatea recunoaşterii dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei. Arată, în esenţă, că, dacă persoana interesată, pe lângă procesul de contencios iniţiat pentru apărarea drepturilor şi intereselor sale subiective, ar formula acţiune în anularea actului administrativ cu caracter normativ, soluţia din această din urmă cauză nu ar avea nicio valoare utilă în situaţia în care s-ar pronunţa după soluţionarea primului proces, de vreme ce Codul de procedură civilă nu prevede o cale procesuală de redeschidere a primului proces şi/sau de revizuire a primei soluţii. În continuare, arată că, deşi prevederile de lege criticate dispun că actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate, controlul judecătoresc al acestor acte exercitându-se de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de legea contenciosului, în cuprinsul acestei legi nu se mai regăsesc referiri cu privire la acţiunea în anulare. 5. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, autorul excepţiei susţine că acestea încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 3 alin. (3), art. 120 alin. (1) şi art. 123 alin. (2), întrucât se creează, în mod artificial, o instituţie juridică nouă, suprastructură a organizării administrativ-teritoriale, virtuală, scriptică, iar nu concretă, numită "regiune", exclusiv pentru a legitima un nou dezmembrământ al serviciilor publice deconcentrate, denumit "Direcţia Regională". Conform Constituţiei, toate serviciile publice deconcentrate sunt supuse controlului şi coordonării unei instituţii consacrate constituţional, denumită "prefect", însă noua construcţie instituţională denumită "Direcţia Regională", serviciu public de nivel regional, nu a fost şi nici nu va fi supusă vreodată controlului vreunui prefect. Aceasta, deoarece nici Constituţia, şi nici Legea nr. 340/2004 privind prefectul şi instituţia prefectului nu conferă competenţe regionale acestuia. Totodată, potrivit art. 123 alin. (3) din Legea fundamentală, "atribuţiile prefectului se stabilesc prin lege organică", dar direcţiile regionale şi regiunile au fost create prin ordonanţă de urgenţă, iar Legea nr. 340/2004, lege organică, nu poate fi modificată în scopul compatibilizării acesteia cu o ordonanţă de urgenţă. Susţine, de asemenea, că dispoziţiile criticate aduc atingere art. 115 alin. (4) din Constituţie, de vreme ce realitatea faptică şi motivaţia juridică consemnată în preambulul ordonanţei de urgenţă criticate nu justifică calificativul de situaţie extraordinară pe care l-a dat executivul la adoptare. Mai susţine că sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. k) şi o) şi ale art. 115 alin. (6), întrucât prin adoptarea actului normativ criticat sunt afectate atât instituţia prefectului, cât şi contenciosul administrativ, care sunt instituţii fundamentale ale statului. 6. Tribunalul Giurgiu - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în care s-a statuat că dreptul de acces la justiţie nu este un drept absolut şi poate suferi anumite restrângeri şi limitări, iar dispoziţiile de lege criticate urmăresc un scop legitim, respectiv asigurarea securităţii raporturilor juridice şi evitarea unor eventuale probleme de practică neunitară, dar şi respectarea competenţei instanţelor specializate în acest sens, respectiv cele de contencios administrativ. 7. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins: "Actele administrative cu caracter normativ nu pot forma obiect al excepţiei de nelegalitate. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter normativ se exercită de către instanţa de contencios administrativ în cadrul acţiunii în anulare, în condiţiile prevăzute de prezenta lege". Dispoziţiile art. 4 alin. (4) au fost modificate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 29 iunie 2013, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 144/2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 777 din 24 octombrie 2014. 11. Autorul excepţiei susţine că prevederile art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 contravin atât dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3) referitor la statul de drept, art. 15 alin. (1) privind universalitatea, art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil şi art. 52 alin. (1) privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, cât şi prevederilor art. 7 privind egalitatea în drepturi şi art. 8 referitor la accesul la justiţie din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 relativ la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Cât priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, consideră că acestea contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor, art. 3 alin. (3) referitor la organizarea teritoriului, art. 73 alin. (3) lit. k) şi o) privind reglementarea prin lege organică a contenciosului administrativ, organizării administraţiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, art. 115 alin. (4) şi (6) privind limitele delegării legislative în materia ordonanţelor de urgenţă, art. 120 alin. (1) relativ la principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale şi art. 123 alin. (2) şi (3) privind prefectul. 12. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, cât priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente: 13. Procesul în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate a debutat în data de 1 octombrie 2012, prin formularea, în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, pe rolul Judecătoriei Giurgiu, a plângerii împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor încheiat de comisarii Gărzii Financiare Giurgiu prin care s-a dispus sancţionarea Automobil Clubul Român cu amendă contravenţională şi suspendarea activităţii de prestări servicii către populaţie, fiind constituit Dosarul nr. 14.942/236/2012. Excepţia de nelegalitate a Ordinului ministrului finanţelor publice nr. 952/2005 privind aprobarea formularului tipizat al Procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, destinat utilizării în activitatea de control a comisarilor Gărzii Financiare a fost invocată pentru prima dată în răspunsul la întâmpinare, în primă instanţă, şi reinvocată în recursul declarat de Automobil Clubul Român şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Giurgiu împotriva Sentinţei civile nr. 465 din 4 februarie 2014, pronunţată de Judecătoria Giurgiu în rejudecarea cauzei. 14. Curtea observă că dispoziţiile art. 4 alin. (4) au fost modificate în Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin art. 54 pct. 1 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Potrivit art. 82 din Legea nr. 76/2012, "prezenta lege intră în vigoare la data prevăzută la art. 81 [...]", art. 81 din lege stabilind că "Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 3 august 2012, cu completările ulterioare, intră în vigoare la data de 15 februarie 2013." Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012, "dispoziţiile Codului de procedură civilă se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", art. 24 din Codul de procedură civilă stabilind că "dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare." 15. În aceste condiţii, Curtea reţine că aplicarea în timp a dispoziţiilor art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 76/2012, a fost corelată cu cea a noului Cod de procedură civilă şi priveşte procesele începute după data de 15 februarie 2013. Aceasta în contextul noului principiu al procedurii civile, potrivit căruia procesul se încheie sub aceeaşi lege de procedură sub care a şi început, aşa încât modificările în materia excepţiei de nelegalitate, respectiv a acţiunii în anulare a actelor administrative cu caracter normativ, sunt aplicabile doar litigiilor pornite ulterior intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă. 16. În acest sens este şi soluţia de principiu şi de unificare a practicii judiciare adoptată de judecătorii Secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în şedinţa din data de 20 mai 2013, potrivit căreia "dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 76/2012, se aplică numai în procesele începute după data de 15 februarie 2013, când a intrat în vigoare Codul de procedură civilă aprobat prin Legea nr. 134/2010". De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia de contencios administrativ şi fiscal a reţinut în Decizia nr. 934 din 25 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 776/42/2012, că "regimul aplicabil excepţiei de nelegalitate va fi determinat în funcţie de momentul în care a început procesul la instanţa de fond, deci momentul înregistrării acţiunii la instanţă, şi nu de momentul invocării unei excepţii în cadrul procesului". Tot Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia I civilă, în Încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 1 martie 2013, în Dosarul nr. 45.351/3/2010, a reţinut că "instanţa are în vedere prevederile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în forma în vigoare la data începerii procesului [...], întrucât forma actuală a normei a fost conturată prin Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă. Astfel, aplicarea în timp a normei în forma modificată a fost corelată cu cea a noului Cod de procedură civilă, interesând procesele începute după data de 15 februarie 2013". 17. Având în vedere toate cele precizate, ţinând cont de faptul că procesul în care s-a formulat excepţia de nelegalitate şi în care s-a invocat excepţia de neconstituţionalitate a început la 1 octombrie 2012, deci anterior datei intrării în vigoare a modificărilor şi completărilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 prin Legea nr. 76/2012, respectiv 15 februarie 2013, Curtea constată că normele art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, criticate pentru motive de neconstituţionalitate, nu au legătură cu cauza. 18. Or, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu modificările ulterioare, "Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [...]." Aşa încât, ţinând cont de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea va respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ca inadmisibilă. 19. În ceea ce priveşte dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, în raport cu critici şi dispoziţii constituţionale similare, sens în care sunt deciziile nr. 366 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 2 septembrie 2014, nr. 571 din 16 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 9 ianuarie 2015, nr. 679 din 13 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 14 ianuarie 2015, nr. 719 din 9 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 28 ianuarie 2015, nr. 9 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 131 din 20 februarie 2015, nr. 14 din 15 ianuarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 20 februarie 2015, nr. 140 din 12 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 293 din 29 aprilie 2015, şi nr. 122 din 10 martie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 13 mai 2015, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate şi s-a constatat că dispoziţiile actului normativ criticat sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. 20. Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 reglementează, printre altele, înfiinţarea direcţiilor generale regionale ale finanţelor publice prin transformarea direcţiei generale a finanţelor publice a judeţului în care va fi stabilit sediul direcţiei generale regionale, prin fuziunea prin absorbţie a celorlalte direcţii generale judeţene ale finanţelor publice din aria de competenţă stabilită potrivit prevederilor unei hotărâri a Guvernului şi, totodată, preluarea patrimoniului, arhivei, prevederilor bugetare, execuţiei bugetare până la data reorganizării şi a oricăror altor bunuri ale direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene de către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi direcţiile generale regionale ale finanţelor publice. 21. Totodată, analizând preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a reţinut că scopul măsurii criticate îl reprezintă îmbunătăţirea cadrului organizatoric al structurilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, gestionarea eficientă a resurselor financiare alocate, distribuirea eficientă a personalului între diferitele activităţi ale administraţiei fiscale, precum şi între unităţile de la nivel teritorial, crearea unui nivel regional în scopul îmbunătăţirii planificării şi controlului, reducerii costului colectării, al sporirii colectării veniturilor, precum şi crearea unei noi structuri antifraudă. Aşa fiind, Curtea a apreciat că aceste elemente vizează interesul public şi constituie situaţii de urgenţă şi extraordinare, în cauză fiind o stare de fapt obiectivă, cuantificabilă, independentă de voinţa Guvernului, care punea în pericol un interes public, astfel încât nu poate fi reţinută critica privind încălcarea art. 115 alin. (4) din Constituţie. 22. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 115 alin. (6) din Constituţie, Curtea a constatat că aceasta este neîntemeiată. În acest sens, reiterând jurisprudenţa sa în materia interdicţiei şi limitelor de reglementare pe calea ordonanţelor de urgenţă cu privire la sensul juridic al noţiunii "a afecta" (Decizia nr. 1.189 din 6 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 787 din 25 noiembrie 2008), la regimul instituţiilor fundamentale ale statului (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 758 din 6 noiembrie 2009, sau Decizia nr. 55 din 5 februarie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 25 februarie 2014), precum şi cu privire la înţelesul sintagmei "afectare a regimului instituţiilor fundamentale ale statului" (Decizia nr. 1.257 din 7 octombrie 2009, Decizia nr. 230 din 9 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 12 iunie 2013, sau Decizia nr. 1.105 din 21 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 684 din 8 octombrie 2010) raportată la obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, Curtea a apreciat că măsurile prevăzute de actul normativ criticat nu sunt de natură a încălca art. 115 alin. (6) din Constituţie, întrucât, deşi vizează structura organizatorică a unor instituţii fundamentale ale statului, nu afectează nici capacitatea administrativă, şi nici funcţionarea acestora. 23. Faţă de cele expuse anterior, Curtea nu a reţinut nici criticile formulate cu privire la încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5), care consacră obligativitatea respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor. 24. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile precitate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă. 25. Totodată, cu privire la dispoziţiile constituţionale ale art. 3 alin. (3) referitor la organizarea teritoriului, art. 120 alin. (1) relativ la principiile de bază ale administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale şi art. 123 alin. (2) şi (3) privind prefectul, Curtea constată că aceste norme de referinţă nu au incidenţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate. De altfel, critica autorului excepţiei potrivit căreia direcţia regională, serviciu public de nivel regional, nu a fost şi nici nu va fi supusă vreodată controlului vreunui prefect este lipsită de temei, atâta vreme cât, potrivit art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice se află în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, sunt instituţii publice cu personalitate juridică şi sunt conduse, prin derogare de la dispoziţiile Legii nr. 188/1999, de un director general, funcţionar public. 26. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (4) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Automobil Clubul Român (ACR) în Dosarul nr. 14.942/236/2012* al Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă. 2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe şi constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Giurgiu - Secţia civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Mihaela Ionescu -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
