Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 545 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 440 din 2 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Benke Karoly - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Emanuela Adimi şi alţii în Dosarul nr. 3.324/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 886D/2011.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 902D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Cãtãlina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale în Dosarul nr. 13.364/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 902D/2011 la Dosarul nr. 886D/2011.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu mãsura conexãrii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 902D/2011 la Dosarul nr. 886D/2011, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 98 din 7 februarie 2012.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 27 iunie 2011 şi 30 iunie 2011, pronunţate în dosarele nr. 3.324/40/2011 şi nr. 13.364/63/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã şi Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, respectiv ale Legii nr. 285/2010, în ansamblu, excepţie ridicatã de Emanuela Adimi şi alţii, respectiv de Cãtãlina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale în cauze având ca obiect soluţionarea contestaţiilor introduse împotriva deciziilor de reîncadrare şi de stabilire a drepturilor salariale aferente potrivit dispoziţiilor Legii nr. 285/2010.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile legale criticate, perpetuând reducerea salarialã prevãzutã de Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, încalcã dreptul la salariu, precum şi dreptul de proprietate privatã. Se susţine cã astfel restrângerea temporarã a salariului a devenit una definitivã.
Mai mult, în Dosarul nr. 886D/2011, dat fiind cã autorii excepţiei sunt judecãtori, se apreciazã cã sunt încãlcate şi dispoziţiile constituţionale ce se referã la statutul acestora. Totodatã, este invocatã Cauza C-310/10 (Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti împotriva Ştefan Agafiţei şi alţii), soluţionatã de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, arãtânduse cã, prin hotãrârea pronunţatã, aceastã instanţã ar fi decis cã dreptul primar al Uniunii Europene "se opune unei decizii a Curţii Constituţionale prin care li se interzice instanţelor naţionale sã înlãture aplicarea unor dispoziţii interne pe care le considerã contrare dreptului Uniunii" şi cã judecãtorul naţional este obligat sã înlãture "dacã este necesar, din oficiu, aplicarea dispoziţiilor legislative naţionale sau a deciziilor Curţii Constituţionale care sunt contrare dreptului Uniunii".
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Se mai aratã cã textul legal criticat este constituţional în mãsura în care reducerea cuantumului salariilor rãmâne totuşi o mãsurã cu caracter temporar şi este justificatã de o situaţie excepţionalã, a cãrei rezolvare impune o atare diminuare.
Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate formulatã este neîntemeiatã. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, arãtându-se totodatã cã nicio dispoziţie constituţionalã nu garanteazã un anumit cuantum al salariului.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului, în Dosarul nr. 886D/2011, considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, fãcând largi referiri la Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.655 din 28 decembrie 2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, şi ale Legii nr. 285/2010 în ansamblul sãu. În realitate, se constatã cã autorii excepţiei, prin critica lor de neconstituţionalitate, vizeazã doar art. 1 din Legea nr. 285/2010, text asupra cãruia Curtea urmeazã sã se pronunţe prin prezenta decizie şi care are urmãtorul cuprins: "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizaţia brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesionalã, vechimea în muncã, vechimea în funcţie sau, dupã caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii pânã la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandã/salariului de comandã, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(5) În salariul de bazã, indemnizaţia lunarã de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bazã/salariul funcţiei de bazã aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, fãceau parte din salariul de bazã, din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv din solda/salariul funcţiei de bazã, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, cu modificãrile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotãrâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificãrile ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupã caz, ca sporuri la data reîncadrãrii se introduc în salariul de bazã, în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv în solda/salariul de funcţie, fãrã ca prin acordarea lor sã conducã la creşteri salariale, altele decât cele prevãzute de prezenta lege."
Autorii excepţiei susţin cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 privind munca şi protecţia socialã a muncii, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 47 privind nivelul de trai, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 124 privind înfãptuirea justiţiei, art. 125 privind statutul judecãtorilor şi art. 148 alin. (2) privind aplicarea cu prioritate a reglementãrilor Uniunii Europene cu caracter obligatoriu faţã de dispoziţiile contrare din legile interne. De asemenea, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi prevederile art. 15 paragraful 3 privind derogarea în caz de stare de urgenţã din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi art. 1 privind protecţia proprietãţii din Protocolul adiţional la Convenţie, precum şi cele statuate de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene prin Hotãrârea din 7 iulie 2011, pronunţatã în Cauza C-310/10 (Ministerul Justiţiei şi Libertãţilor Cetãţeneşti împotriva Ştefan Agafiţei şi alţii).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate sunt aplicabile în continuare raportului juridic dedus judecãţii, astfel încât instanţa constituţionalã urmeazã a se pronunţa pe fondul excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens se reţine cã acestea au mai format obiectul controlului de constituţionalitate în raport cu critici similare de neconstituţionalitate, Curtea respingându-le ca neîntemeiate.
Astfel, spre exemplu, prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 11 mai 2012, Decizia nr. 98 din 7 februarie 2012, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 20 aprilie 2012, sau Decizia nr. 1.655 din 28 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 20 ianuarie 2011, Curtea a arãtat cã a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub condiţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
Pe perioada cât drepturile salariale stabilite sunt inferioare momentului iunie 2010 înseamnã cã, în continuare, existã o restrângere a exerciţiului unui drept fundamental, respectiv a dreptului la salariu, drept corolar al dreptului la muncã. Curtea a reţinut cã o atare restrângere a acestui drept constituţional respectã exigenţele art. 53 din Constituţie, întrucât restrângerea operatã este prevãzutã printr-o lege, se impune în mãsura în care este necesarã reducerea cheltuielilor bugetare, a fost determinatã de apãrarea securitãţii naţionale - concept care nu implicã numai securitatea militarã, ci are şi o componentã socialã şi economicã -, este necesarã într-o societate democraticã, ea rãspunzând unei situaţii de crizã economicã şi socialã majorã a societãţii, este proporţionalã în raport cu situaţia care a determinat-o, respectiv criza economicã accentuatã, pãstreazã un echilibru just între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului, este aplicatã în mod nediscriminatoriu, respectiv întregului personal plãtit din fonduri publice, şi nu aduce atingere substanţei dreptului, din moment ce condiţiile prevãzute la art. 53 din Constituţie, analizate anterior, sunt respectate. De asemenea, mãsura criticatã are un caracter temporar, aplicându-se pe parcursul anului 2011, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat. Astfel, este evident cã restrângerea exerciţiului unui drept trebuie sã dureze numai atât timp cât se menţine ameninţarea în considerarea cãreia aceastã mãsurã a fost edictatã.
Nu în ultimul rând, Curtea a observat cã, prin Opinia nr. 598 din 20 decembrie 2010 a Comisiei de la Veneţia, datã la cererea preşedintelui Curţii Constituţionale a Macedoniei, opinie care a fost adoptatã la a cea de-a 85-a sesiune plenarã a Comisiei de la Veneţia din 17-18 decembrie 2010, s-a arãtat cã o situaţie de crizã economicã este un temei suficient de grav pentru a determina o mãsurã de reducere a salariilor aplicatã nediscriminatoriu întregului personal plãtit din fonduri publice, statul având o anumitã marjã de apreciere în a adopta astfel de mãsuri atunci când apar turbulenţe economice grave care afecteazã întregul sãu sistem economic şi financiar.
Cu alte cuvinte, o situaţie de crizã economicã este un temei suficient de grav pentru a determina o mãsurã de reducere a salariilor aplicatã nediscriminatoriu întregului personal plãtit din fonduri publice.
Aşa cum rezultã din rãspunsul Comisiei de la Veneţia, statul are o anumitã marjã de apreciere în a adopta astfel de mãsuri atunci când apar turbulenţe economice grave care afecteazã întregul sãu sistem economic şi financiar; astfel, Curtea a constatat cã acest lucru se constituie chiar într-un veritabil argument suplimentar, în sensul cã statul poate, în mod temporar, decide reducerea salariilor întregului personal plãtit din fonduri publice în limite rezonabile, şi nu numai al judecãtorilor - care ocupã o poziţie distinctã în arhitectura statului -, rãspunzând astfel unei situaţii de gravã crizã economicã ce afecteazã statul - qui potest plus, potest minus.
Curtea a mai arãtat cã drepturile salariale constituie un bun care intrã în sfera de protecţie a dreptului de proprietate. Desigur, acest lucru nu vizeazã drepturile salariale viitoare, ci numai cuantumul sumelor aferente salariilor care sunt certe, lichide şi exigibile.
De altfel, şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, în Decizia din 6 decembrie 2011, pronunţatã în cauzele conexate nr. 44.232/11 şi 44.605/11 Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 16, a stabilit cã salariile viitoare cu greu pot fi considerate ca fiind un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional la Convenţie. Prin aceeaşi decizie, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a arãtat, în privinţa reducerilor salariale operate prin Legea nr. 118/2010, cã, şi dacã salariile viitoare ar fi considerate bunuri, ingerinţa (reducerea) este prevãzutã de lege, aceasta urmãreşte o cauzã de utilitate publicã (salvarea echilibrului bugetar al statului) şi respectã un just echilibru între interesele generale ale colectivitãţii şi interesele individuale ale cetãţeanului (paragrafele 17-20). Totodatã, Curtea a atras atenţia cã autoritãţile naţionale se aflã într-o poziţie mai favorabilã decât judecãtorul internaţional de a aprecia "utilitatea publicã" (paragraful 19).
Rezultã cã, în cauzã, autorii excepţiei nu pot invoca protecţia dreptului de proprietate din moment ce salariile viitoare nu pot fi considerate bunuri şi, prin urmare, textele constituţionale şi convenţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã şi protecţia proprietãţii nu au incidenţã în cauzã.
Curtea a mai reţinut cã prevederile criticate respectã cerinţele art. 16 din Constituţie, aplicându-se tuturor persoanelor plãtite din fonduri publice, persoane care se aflã într-o situaţie juridicã diferitã faţã de cele care lucreazã în mediul privat.
În privinţa art. 47 referitor la nivelul de trai, Curtea a statuat cã nivelul de trai decent este un concept relativ, ceea ce înseamnã cã, în stabilirea sau definirea acestuia, legiuitorul are un rol preponderent în funcţie de capacitatea economicã şi financiarã a ţãrii; or, salariile plãtite din fonduri publice respectã un atare nivel, ele neputând coborî sub salariul de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, respectiv 670 RON pentru anul 2011 (a se vedea, în acest sens, Hotãrârea Guvernului nr. 1.193/2010 pentru stabilirea salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 9 decembrie 2010), fiind deci, de principiu, superioare din punctul de vedere al cuantumului acestui nivel apreciat ca minim al decenţei în privinţa cuantumului salariilor.
Referitor la invocarea Cauzei C-310/10, soluţionatã prin Hotãrârea din 7 iulie 2011, pronunţatã de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, Curtea a reţinut cã autorii excepţiei, în mod eronat, trag anumite concluzii care nu rezultã din considerentele acestei hotãrâri. Paragrafele 46 şi 47 ale hotãrârii abordeazã chestiuni care ţin de repartizarea de competenţe între Uniune şi statul membru, fãrã a aduce în discuţie efectele unei decizii ale instanţei constituţionale române. Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a statuat cã, "deşi necesitatea de a asigura interpretarea uniformã a normelor dreptului Uniunii poate, astfel cum s-a amintit anterior, sã justifice extinderea competenţei Curţii în materie de interpretare la conţinutul unor astfel de norme, inclusiv în ipoteza în care acestea sunt aplicabile numai indirect unei situaţii date, în considerarea faptului cã o normã de drept naţional face trimitere la acestea, nu este în schimb posibil ca, pe baza aceleiaşi consideraţii şi fãrã a fi încãlcatã repartizarea competenţelor între Uniune şi statele sale membre, sã se confere supremaţie normei respective a dreptului Uniunii în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situaţie, înlãturarea aplicãrii respectivei norme de drept naţional sau a interpretãrii date acesteia". Rezultã, aşadar, cã domeniul salarizãrii personalului plãtit din fonduri publice ţine de competenţa statului membru, şi nu a Uniunii, ceea ce înseamnã cã acesta nu intrã sub incidenţa reglementãrilor Uniunii Europene.
Astfel, Curtea, prin Decizia nr. 199 din 6 martie 2012, a reţinut cã susţinerile autorilor excepţiei referitoare la încãlcarea genericã a reglementãrilor Uniunii Europene sunt mai degrabã nişte afirmaţii subiective, fãrã a ridica probleme de constituţionalitate, iar salarizarea personalului din fonduri publice este şi va rãmâne o competenţã exclusivã a statelor membre.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Emanuela Adimi şi alţii în Dosarul nr. 3.324/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi de Cãtãlina Surcel, prin Sindicatul Liber Pensii şi Alte Drepturi de Asigurãri Sociale în Dosarul nr. 13.364/63/2011 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
