Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 545 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 5 pct. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.042 din 23 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Guo Wangzhen în Dosarul nr. 14.797/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr. 609D/2005 şi nr. 611D/2005, care au acelaşi obiect.
La apelul nominal în dosarele nr. 456D/2005, nr. 457D/2005 şi nr. 611D/2005, se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La apelul nominal în Dosarul nr. 608D/2005, rãspunde autorul excepţiei, Yu Xiaolei, personal şi asistat de interpret autorizat de limba chinezã, Ioan Budura, lipsind cealaltã parte - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
La apelul nominal în Dosarul nr. 609D/2005, rãspunde autorul excepţiei, Zhao Zehua, personal şi asistat de interpret autorizat de limba chinezã, Ioan Budura, lipsind cealaltã parte - Oficiul Naţional pentru Refugiaţi, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cererilor depuse la dosar de Yu Xiaolei şi Zhao Zehua, prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã în vederea angajãrii unor apãrãtori.
Având cuvântul asupra cererii de amânare, reprezentantul Ministerului Public lasã la aprecierea instanţei de contencios constituţional acordarea unui nou termen de judecatã.
Curtea, în temeiul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererile de acordare a unui nou termen de judecatã, depuse de autorii excepţiei Yu Xiaolei şi Zhao Zehua în dosarele nr. 608D/2005 şi nr. 609D/2005.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr. 609D/2005 şi nr. 611D/2005 la Dosarul nr. 455D/2005, având în vedere faptul cã sunt îndeplinite cerinţele conexãrii, prevãzute de <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 .
Yu Xiaolei şi Zhao Zehua lasã la aprecierea Curţii Constituţionale conexarea dosarelor sus-menţionate.
Reprezentantul Ministerului Public aratã cã este de acord cu conexarea, întrucât toate dosarele au obiect identic.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea nr. 456D/2005, nr. 457D/2005, nr. 608D/2005, nr. 609D/2005 şi nr. 611D/2005 la Dosarul nr. 455D/2005, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul pãrţilor.
Autorii excepţiei Yu Xiaolei şi Zhao Zehua solicitã admiterea excepţiei astfel cum a fost formulatã în faţa instanţei de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în aceastã materie şi apreciind cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 aprilie 2005, 3 mai 2005, 5 mai 2005, 7 iulie 2005 şi din 26 mai 2005, pronunţate în dosarele nr. 14.797/2004, nr. 2.397/2005, nr. 3.333/2005, nr. 1.143/RF/2005, nr. 1.140/RF/2005 şi, respectiv, nr. 891/RF/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Guo Wangzhen, Xu Jian şi Wang Jianwu, Wang Xinqun, Yu Xiaolei, Zhao Zehua şi Pan Mingfen, petenţi în cadrul unor cauze având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorii excepţiei împotriva unor hotãrâri ale Oficiului Naţional pentru Refugiaţi.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã textul de lege criticat nu îndeplineşte "criteriul de calitate" prevãzut de Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, nefiind suficient de "accesibil şi precis încât sã înlãture orice risc de arbitrariu". Astfel, lipsa de claritate a textului criticat reprezintã un inconvenient major în soluţionarea corectã a cererii de acordare a protecţiei umanitare condiţionate, iar motivele invocate de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi sunt contrare prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prevederi care nu permit nici un fel de limitãri, fiind incidente în toate cazurile în care existã riscul de torturã, pedepse sau tratamente inumane sau degradante. De asemenea, considerã cã lipsa de precizie şi claritate a textului criticat cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante înfrâng caracterul absolut şi necondiţionat al art. 22 alin. (2) din Constituţie, interpretate în sensul dispoziţiilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi al jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului (Cauza B. contra Franţei, 1992).
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti opineazã în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, ci, dimpotrivã, dau expresie acestora, în sensul cã garanteazã protecţia oricãrei persoane, indiferent de rasã, naţionalitate, sex, apartenenţã religioasã ori politicã etc., împotriva aplicãrii torturii şi pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. În acest sens, prevederile legale criticate instituie tocmai o mãsurã de protecţie a persoanelor strãine care nu îndeplinesc condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi care, potrivit textului criticat, pot cere protecţie umanitarã condiţionatã, în cazul în care existã motive serioase sã se creadã cã ar putea fi supuşi torturii sau unor tratamente sau pedepse inumane ori degradante. Pentru aceleaşi raţiuni, instanţa apreciazã cã nu se încalcã nici prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Cu privire la susţinerile autorilor excepţiei în sensul cã textul criticat este lipsit de claritate şi precizie, instanţa apreciazã cã şi acestea sunt neîntemeiate, întrucât Curtea Constituţionalã se poate pronunţa numai asupra problemelor de drept, iar nu şi a acelora legate de claritatea redactãrii textelor de lege, atribuţie care aparţine legiuitorului.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contecios administrativ şi fiscal şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate nu contravin art. 22 alin. (1) din Constituţie, întrucât acestea ocrotesc persoanele de riscul torturii sau cel al aplicãrii unor pedepse sau tratamente inumane ori degradante. Referitor la imposibilitatea stabilirii cu claritate a cazurilor de acordare a statutului de refugiat, aratã cã acesta nu este un motiv de neconstituţionalitate, ci instanţa de judecatã are obligaţia sã interpreteze textul legal.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând în acest sens <>Decizia nr. 151/2003 , prin care Curtea Constituţionalã a constatat cã <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 "a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român [...] se aflã în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã, prevãzute de art. 22 din Constituţie".
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportatã la prevederile art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, aratã cã principalul scop al art. 3 din convenţie îl reprezintã protejarea vieţii, a demnitãţii umane şi a integritãţii fizice şi mentale a persoanei şi cã "obligaţiile ce incumbã unui stat, pe tãrâmul art. 3 din convenţie, nu se limiteazã numai la obligaţia negativã, aceea de a nu practica tortura şi de a nu aplica tratamente inumane şi degradante, ci includ şi o obligaţie pozitivã, aceea de a proteja orice persoanã aflatã sub jurisdicţia sa contra unei situaţii iremediabile de pericol de a fi supusã la rele tratamente, chiar dacã acest risc ar urma sã se materializeze în afara teritoriului sãu". În acest sens, art. 3 va fi încãlcat ori de câte ori o persoanã este extrãdatã sau expulzatã cãtre o ţarã în care riscã sã fie supusã unor tratamente inumane.
Totodatã, considerã cã textul criticat "reprezintã tocmai asumarea de cãtre stat a obligaţiei sale pozitive, aceea de a oferi o formã de protecţie persoanei care, neîndeplinind condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat, ar fi expusã pericolului ca, în situaţia în care ar fi returnatã în ţara de origine, sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale, constând în torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante".
Referitor la susţinerea autorilor excepţiei în sensul cã dispoziţiile criticate limiteazã cazurile de acordare a protecţiei umanitare condiţionate numai în situaţiile în care riscul de torturã sau tratamente inumane sau degradante are la bazã unul dintre motivele urmãtoare: rasã, religie, naţionalitate, opinii politice, apartenenţa la un anumit grup social, aratã cã prin <>Decizia nr. 291/2001 , Curtea Constituţionalã a constatat cã "aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege, precum şi a gradului de obiectivitate a criteriilor stabilite de legiuitor pentru adoptarea unor acte de decizie de cãtre autoritãţile chemate sã aplice legea, cu alte cuvinte, interpretarea legii, nu intrã în competenţa justiţiei constituţionale, ci în competenţa instanţelor de drept comun".
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã. Astfel, aratã cã stabilirea prin dispoziţiile legale criticate a condiţiilor în care se poate acorda protecţia umanitarã condiţionatã este în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţã şi la integritate fizicã şi psihicã. Astfel, protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile pentru acordarea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale. Aratã cã în acest sens s-a pronunţat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 151/2003 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Protecţia umanitarã condiţionatã se poate acorda strãinului care nu îndeplineşte condiţiile prevãzute la art. 2 alin. (1) şi cu privire la care existã motive serioase sã se creadã cã, dacã va fi returnat în ţara de origine, riscã sã sufere o vãtãmare a drepturilor sale constând în: [...] 2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante;".
Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin cã dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora: "Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsã sau de tratament inuman ori degradant."
Totodatã, susţin cã prevederile legale criticate contravin şi prevederilor art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante."
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat cu privire la aceasta prin numeroase decizii, constatând cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România nu contravin dispoziţiilor art. 22 din Constituţie şi nici ale art. 3 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. De exemplu, prin <>Decizia nr. 244 din 10 mai 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 569 din 1 iulie 2005, Curtea a reţinut cã "legiuitorul, prin textul de lege criticat, a reglementat, ca formã de protecţie pentru strãinul care nu îndeplineşte condiţiile acordãrii statutului de refugiat, posibilitatea acordãrii protecţiei umanitare condiţionate. Acest beneficiu acordat de statul român [...] este în deplinã concordanţã şi cu reglementãrile internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor".
Soluţia pronunţatã prin decizia menţionatã, precum şi considerentele care au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi de naturã sã modifice jurisprudenţa Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei în sensul cã textul de lege criticat este insuficient de clar şi de precis, Curtea reţine cã aprecierea conţinutului şi a înţelesului termenilor dintr-un text de lege nu intrã în competenţa instanţei de contencios constituţional, ci în competenţa instanţelor de drept comun.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 5 pct. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Guo Wangzhen, Xu Jian şi Wang Jianwu, Wang Xinqun, Yu Xiaolei, Zhao Zehua şi Pan Mingfen în dosarele nr. 1.4797/2004, nr. 2.397/2005, nr. 3.333/2005, nr. 1.143/RF/2005, nr. 1.140/RF/2005 şi, respectiv, nr. 891/RF/2005 ale Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
_____________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
