Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 544 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanta Guvernului nr. 65/1997 privind regimul pasapoartelor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 152 din 21 februarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, excepţie ridicatã de Viorica Boghean în Dosarul nr. 3.672/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, motivând cã textele de lege criticate restrâng, într-adevãr, dreptul persoanei la libera circulaţie, dar aceastã restrângere este în conformitate cu dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentalã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iulie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 3.672/2004, Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România. Excepţia a fost ridicatã de Viorica Boghean într-o cauzã având ca obiect anularea actului administrativ prin care i-a fost suspendat dreptul de a folosi paşaportul.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile cuprinse în teza finalã a <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulaţie, ale art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, ale art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curţii Constituţionale, precum şi dispoziţiile referitoare la libertatea de circulaţie cuprinse în art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã i se încalcã dreptul la libera circulaţie prin faptul cã mãsura refuzului de eliberare a paşaportului şi de retragere sau suspendare a dreptului de a folosi actul respectiv este luatã de un reprezentant al unui organ administrativ, şi nu de cãtre o instanţã judecãtoreascã. Faptul de a fi returnat ori de a depãşi termenul legal de şedere nu se încadreazã între cazurile pentru care este justificatã restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi.
Curtea de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Dispoziţiile legale criticate se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza acestora, astfel încât nu se poate susţine cã sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi.
Mãsura restrângerii temporare, prin lege, a dreptului la libera circulaţie este necesarã într-o societate democraticã, în scopul apãrãrii ordinii publice, şi se aplicã în urma încãlcãrii de cãtre cel sancţionat a condiţiilor în care se exercitã dreptul menţionat, condiţii stabilite prin acordurile internaţionale la care România este parte.
Dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, referitoare la deciziile Curţii Constituţionale, nu au incidenţã în cauzã.
Avocatul Poporului a transmis Curţii Constituţionale punctul sãu de vedere, în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Dreptul la libera circulaţie se exercitã, în conformitate cu art. 25 alin. (1) teza a doua din Constituţie, în condiţiile stabilite de lege, respectiv de <>Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 . Mãsurile restrictive ce pot fi luate în temeiul art. 14 alin. (1) din acest act normativ sunt determinate de respectarea obligaţiilor asumate de România pe plan internaţional, prin tratatele la care este parte, şi au fost instituite cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu, pentru toate persoanele aflate în situaţii identice. Aceste mãsuri sunt necesare într-o societate democraticã şi nu aduc atingere existenţei dreptului la libera circulaţie.
Prevederile art. 25 alin. (2) din Constituţie referitoare la dreptul de stabilire a domiciliului sau reşedinţei nu sunt relevante în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate invocatã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 30 august 1997, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 216/1998 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 23 noiembrie 1998, cu modificãrile şi completãrile aduse prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 84/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 622 din 30 august 2003, având urmãtorul cuprins:
- Art. 14 alin. (1) lit. e): "Cetãţeanului român i se poate refuza, temporar, eliberarea paşaportului, iar dacã i-a fost eliberat îi poate fi retras ori i se poate suspenda dreptul de folosire a acestuia, atunci când: [...]
e) a sãvârşit în strãinãtate fapte de naturã sã aducã atingere siguranţei naţionale, menţinerii ordinii publice, protecţiei sãnãtãţii sau moralei ori drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale altei persoane, care sunt stabilite prin hotãrâri judecãtoreşti sau fac obiectul urmãririi penale; dovada faptelor sãvârşite în strãinãtate se face cu acte judiciare recunoscute potrivit legii române; în astfel de cazuri mãsura se dispune de cãtre Direcţia Generalã de Evidenţã Informatizatã a Persoanei sau de cãtre formaţiunile teritoriale de evidenţã informatizatã a persoanei, dupã caz, pentru o duratã cuprinsã între 1 an şi 5 ani, stabilitã proporţional cu gravitatea faptei comise şi cu consecinţele ei. Aceeaşi mãsurã poate fi luatã şi împotriva persoanei care a sãvârşit în strãinãtate fapta de cerşetorie, constatatã potrivit legii, precum şi împotriva persoanelor returnate în baza acordurilor de readmisie încheiate de România cu alte state şi a cetãţenilor români care au fost returnaţi din state cu care România nu a încheiat acorduri de readmisie, indiferent de motive, ori care au depãşit termenele de şedere în statele în care au cãlãtorit, stabilite prin acordurile sau convenţiile încheiate cu acestea."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 25 referitor la libera circulaţie, ale art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 147 alin. (1) referitor la deciziile Curţii Constituţionale. În opinia autorului sunt încãlcate, de asemenea, dispoziţiile referitoare la libertatea de circulaţie cuprinse în art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã, potrivit art. 25 alin. (1) din Constituţie, legiuitorul are libertatea de a stabili condiţiile exercitãrii dreptului la libera circulaţie şi de a institui o normã care prevede posibilitatea unor restrângeri, în limitele prevãzute de art. 53 alin. (1) din Legea fundamentalã.
Din analiza dispoziţiilor legale criticate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã restrângerea temporarã a dreptului la libera circulaţie, reclamatã de acesta, se înscrie în limitele prevãzute de art. 53 alin. (1) din Constituţie, fiind instituitã în mod expres pentru apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, sãnãtãţii ori moralei publice, a drepturilor şi libertãţilor cetãţenilor. Aşadar, nu se poate primi susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor constituţionale menţionate.
Nu se poate primi, de asemenea, nici susţinerea privind încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi, consacrat prin art. 16 din Constituţie, dat fiind cã dispoziţiile <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 , care formeazã obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se aplicã în egalã mãsurã tuturor persoanelor aflate în una dintre situaţiile juridice descrise în textul de lege.
Referitor la dispoziţiile art. 147 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã acestea nu au incidenţã în cauzã.
În sfârşit, Curtea nu poate primi susţinerea autorului excepţiei privind încãlcarea prevederilor art. 2 paragrafele 2 şi 3 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece dispoziţiile legale atacate se înscriu în limitele prevãzute de paragraful 3 din acelaşi articol al Protocolului, în conformitate cu care restrângerea libertãţii persoanei de a pãrãsi orice ţarã, inclusiv pe a sa, este admisibilã atunci când constituie o mãsurã necesarã "într-o societate democraticã, pentru securitatea naţionalã, siguranţa publicã, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sãnãtãţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi libertãţilor altora".
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 14 alin. (1) lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 65/1997 privind regimul paşapoartelor în România, excepţie ridicatã de Viorica Boghean în Dosarul nr. 3.672/2004 al Curţii de Apel Suceava - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
---------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
