Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Simona-Maya Teodoroiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, ridicată de Ioan-Sorin Mălinescu în Dosarul nr. 41.580/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 1.216D/2014 al Curţii Constituţionale. 2. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 iunie 2014, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când, în temeiul prevederilor art. 57 şi art. 58 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pentru o mai bună studiere a problemelor ce au format obiectul dezbaterii, Curtea a amânat pronunţarea pentru 23 iunie 2015 şi apoi, în acelaşi scop, pentru 30 iunie 2015, când, constatând că nu sunt prezenţi toţi judecătorii care au participat la dezbateri, potrivit art. 58 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 47/1992, în temeiul art. 57 din aceeaşi lege şi ale art. 56 alin. (2) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, adoptat prin Hotărârea Plenului Curţii Constituţionale nr. 6/2012, a amânat pronunţarea asupra cauzei pentru data de 14 iulie 2015, dată la care a pronunţat prezenta decizie. CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 3. Prin Încheierea din 11 noiembrie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 41.580/3/2013, Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioan-Sorin Mălinescu într-o cauză având ca obiect anularea unor acte administrative şi obligarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. la numirea sa în funcţia publică de conducere de director al Direcţiei juridice şi resurse umane din cadrul acestei instituţii. 4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia arată, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât restrâng accesul în corpul funcţionarilor publici în funcţii publice de conducere echivalente a persoanelor care deţin funcţii contractuale de conducere care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în baza unui contract individual de muncă, în cadrul aceleiaşi autorităţi sau instituţii publice, şi cărora, prin chiar efectul legii, li se recunoaşte calitatea de funcţionar public, determinată de starea juridică a deţinerii unei funcţii contractuale de conducere, stabilită şi avizată ca funcţie publică de conducere. Arată că însuşi Statutul funcţionarilor publici permite intrarea în corpul funcţionarilor publici, direct pe funcţia de conducere, a persoanei care îndeplineşte condiţiile generale şi specifice pentru a fi numită, în urma promovării concursului pentru ocuparea unei astfel de funcţii publice. Susţine că prevederea de lege criticată este restrictivă excesiv şi vădit discriminatorie, conducând la vacantarea numai a funcţiilor publice de conducere din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice care stabilesc ca funcţii publice atât funcţiile contractuale de execuţie, cât şi funcţiile contractuale de conducere în care titularii desfăşoară, potrivit aceleiaşi legi, activităţi ce implică exercitarea prerogativelor de putere publică, dar ocuparea lor definitivă se poate realiza numai prin numirea în posturi corespunzătoare funcţiilor publice de execuţie. 5. Tribunalul Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 6. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 7. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că acestea reprezintă norme cu caracter tranzitoriu, prin care se are în vedere situaţia acelor autorităţi sau instituţii publice care au în structura lor posturi care presupun exercitarea unor prerogative de putere publică. Precizează că este vorba despre posturi cărora iniţial li s-a stabilit o natură contractuală, dar care, prin specificul atribuţiilor pe care le presupun, sunt aferente unei funcţii publice. Consideră că, în atare situaţie, este firesc să se asigure transformarea lor din posturi de natură contractuală în posturi aferente unor funcţii publice. Poate fi vorba atât de înalte funcţii publice, cât şi de funcţii publice de conducere şi de execuţie. Unele dintre ele sunt deja încadrate cu personal contractual, iar altele sunt vacante. Pentru cele care sunt încadrate cu personal contractual, arată că prima determinare care trebuie făcută este dacă titularii lor îndeplinesc condiţiile impuse de art. 54 din Legea nr. 188/1999, precum şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional. Dacă aceste condiţii sunt îndeplinite, persoanele respective urmează să fie numite ca funcţionari publici. În rest, pentru toate celelalte situaţii, ocuparea lor se va face în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999. În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a principiului egalităţii invocată prin comparaţie cu situaţia celorlalţi angajaţi, apreciază că nu poate fi reţinută o astfel de critică, în considerarea specificului atribuţiilor pe care le presupun, care nu permite realizarea unei astfel de comparaţii. Încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării are loc atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără a exista o motivare obiectivă şi rezonabilă, ipoteză ce nu corespunde situaţiei prezentate în cauză. Textul de lege criticat nu aduce atingere nici dispoziţiilor art. 41 din Constituţie, întrucât nu se îngrădeşte dreptul funcţionarului la muncă şi nici alegerea locului de muncă. În aceste condiţii, apreciază că nu poate fi primită nici critica referitoare la înfrângerea art. 53 din Legea fundamentală, întrucât nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale. 8. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosarul cauzei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 9. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 10. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au următorul cuprins: "(3) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile prevăzute la art. 54 şi condiţiile de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice." 11. Art. 54 din Legea nr. 188/1999, menţionat în cuprinsul textului criticat, enumeră condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoană pentru a putea ocupa o funcţie publică (are cetăţenia română şi domiciliul în România; cunoaşte limba română, scris şi vorbit; are vârsta de minimum 18 ani împliniţi; are capacitate deplină de exerciţiu; are o stare de sănătate corespunzătoare funcţiei publice pentru care candidează, atestată pe bază de examen medical de specialitate; îndeplineşte condiţiile de studii prevăzute de lege pentru funcţia publică; îndeplineşte condiţiile specifice pentru ocuparea funcţiei publice; nu a fost condamnată pentru săvârşirea unei infracţiuni contra umanităţii, contra statului sau contra autorităţii, infracţiuni de corupţie şi de serviciu, infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei, infracţiuni de fals ori a unei infracţiuni săvârşite cu intenţie care ar face-o incompatibilă cu exercitarea funcţiei publice; nu a fost destituită dintr-o funcţie publică sau nu i-a încetat contractul individual de muncă pentru motive disciplinare în ultimii 7 ani; nu a desfăşurat activitate de poliţie politică, astfel cum este definită prin lege). 12. În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) care statuează că cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, art. 16 alin. (3) referitor la ocuparea funcţiilor şi demnităţilor publice, civile sau militare, art. 41 alin. (1) potrivit căruia alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă este liberă şi art. 53 care consacră condiţiile în care poate fi restrâns exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi. 13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia, fost director al Direcţiei juridice şi resurse umane în cadrul Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., susţine, în esenţă, că prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 îngrădesc dreptul la muncă şi la alegerea locului de muncă persoanelor care deţineau o funcţie contractuală de conducere şi cărora, ulterior, legea le-a recunoscut calitatea de funcţionar public. Aceasta, deoarece textul dispune numirea într-o funcţie publică de execuţie, iar nu în funcţia publică de conducere echivalentă, rezultată în urma transformării funcţiei de conducere contractuală, pe care a deţinut-o anterior transformării funcţiei contractuale, în funcţie publică. 14. Curtea observă, de asemenea, că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 18 aprilie 2013, a fost modificată şi completată Ordonanţa Guvernului nr. 63/2001 privind înfiinţarea Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C., stabilindu-se că "Personalul Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. are calitatea de funcţionar public, cu excepţia personalului care exercită activităţi de secretariat, administrative, de protocol şi de deservire". 15. Totodată, prin art. III din ordonanţa de urgenţă menţionată s-a precizat că "Transformarea posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care implică exercitarea prerogativelor de putere publică, în funcţii publice se face în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu păstrarea drepturilor salariale". 16. Aşadar, personalului Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. i s-a acordat printr-un act normativ cu putere de lege calitatea de funcţionar public, urmând ca, după accederea în corpul funcţionarilor publici, persoanele care înainte ocupau posturi contractuale să se supună prevederilor Legii nr. 188/1999. 17. Transformarea în funcţii publice a posturilor personalului contractual încadrat în structura organizatorică a Inspectoratului de Stat în Construcţii - I.S.C. care implica exercitarea prerogativelor de putere publică a constituit un salt calitativ în statutul profesional al persoanelor vizate, care au fost trecute, fără concurs, în corpul funcţionarilor publici, dobândind obligaţiile, dar şi drepturile acestei categorii profesionale speciale, caracterizată printr-un regim juridic care le conferă o serie de garanţii de care acestea nu puteau beneficia anterior acestui moment. 18. Curtea constată că, în speţă, autorul excepţiei este nemulţumit, în esenţă, de faptul că prevederile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 nu conţin o precizare expresă în sensul că posturile de conducere deţinute în baza unui contract individual de muncă se transformă automat în funcţia publică de conducere corespunzătoare. 19. Curtea observă că textul de lege criticat în cauza de faţă nu se referă la funcţiile de conducere, ci doar la cele de execuţie. Astfel, textul nu face altceva decât să instituie regula potrivit căreia persoanele încadrate cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în posturi de natură contractuală care au fost stabilite şi avizate ca funcţii publice vor fi numite în funcţii publice de execuţie dacă îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru ocuparea funcţiei publice, precum şi cele de vechime în specialitatea studiilor corespunzătoare clasei şi gradului profesional ale funcţiei publice. 20. Cu alte cuvinte, ipoteza avută în vedere de autorul excepţiei nu se regăseşte în textul de lege supus controlului de constituţionalitate, acesta criticând, în realitate, o omisiune legislativă. Or, Curtea nu are competenţa de verifica un text de lege dintr-o asemenea perspectivă, întrucât, altminteri, ar realiza o intruziune în atributul exclusiv al legiuitorului de a edicta acte normative cu putere de lege. 21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 111 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Ioan-Sorin Mălinescu în Dosarul nr. 41.580/3/2013 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 iulie 2015. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Valentina Bărbăţeanu ------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
