Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 543 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor
DECIZIE nr. 543 din 9 aprilie 2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALÃ PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 499 din 20 iulie 2009 Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Simona Ricu - procuror Maria Bratu - magistrat-asistent Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 1.949/303/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Cauza se aflã în stare de judecatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 4 septembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 1.949/303/2008, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Gheorghe Vasile Cornel Ilie. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate contravin <>art. 1 alin. (5) , <>art. 16 şi <>21 din Constituţie , precum şi tratatelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, deoarece nu instituie o procedurã corespunzãtoare de tragere la rãspundere civilã a magistraţilor pentru erorile şi abuzurile comise de aceştia în soluţionarea cauzelor, ci norme care, în fapt, împiedicã exercitarea de cãtre victimele neregulilor comise a dreptului lor de a fi despãgubite. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilã considerã excepţia neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate nu contravin <>Constituţiei . Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor <>art. 146 lit. d) din Constituţie , ale <>art. 1 alin. (2) , ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 94 şi <>art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele criticate au urmãtoarea redactare: - <>Art. 93 : "Judecãtorii şi procurorii sunt obligaţi sã prezinte, în condiţiile şi la termenele prevãzute de lege, declaraţia de avere şi declaraţia de interese."; - <>Art. 94 : "Judecãtorii şi procurorii rãspund civil, disciplinar şi penal, în condiţiile legii." - <>Art. 95 : "(1) Judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea secţiilor Consiliului Superior al Magistraturii. (2) În caz de infracţiune flagrantã, judecãtorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi pot fi reţinuţi şi supuşi percheziţiei potrivit legii, Consiliul Superior al Magistraturii fiind informat de îndatã de organul care a dispus reţinerea sau percheziţia"; - <>Art. 96 : "(1) Statul rãspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. (2) Rãspunderea statului este stabilitã în condiţiile legii şi nu înlãturã rãspunderea judecãtorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã. (3) Cazurile în care persoana vãtãmatã are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare sãvârşite în procese penale sunt stabilite de <>Codul de procedurã penalã . (4) Dreptul persoanei vãtãmate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare sãvârşite în alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât în cazul în care s-a stabilit, în prealabil, printr-o hotãrâre definitivã, rãspunderea penalã sau disciplinarã, dupã caz, a judecãtorului sau procurorului pentru o faptã sãvârşitã în cursul judecãţii procesului şi dacã aceastã faptã este de naturã sã determine o eroare judiciarã. (5) Nu este îndreptãţitã la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului, a contribuit în orice mod la sãvârşirea erorii judiciare de cãtre judecãtor sau procuror. (6) Pentru repararea prejudiciului, persoana vãtãmatã se poate îndrepta cu acţiune numai împotriva statului, reprezentat prin Ministerul Finanţelor Publice. (7) Dupã ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotãrârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despãgubiri împotriva judecãtorului sau procurorului care, cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, a sãvârşit eroarea judiciarã cauzatoare de prejudicii. (8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevãzute de prezentul articol este de un an."; - <>Art. 97 : "(1) Orice persoanã poate sesiza Consiliul Superior al Magistraturii, direct sau prin conducãtorii instanţelor ori ai parchetelor, în legãturã cu activitatea sau conduita necorespunzãtoare a judecãtorilor sau procurorilor, încãlcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii ori sãvârşirea de cãtre aceştia a unor abateri disciplinare. (2) Exercitarea dreptului prevãzut la alin. (1) nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotãrârile judecãtoreşti, care sunt supuse cãilor legale de atac."; - <>Art. 98 : "(1) Judecãtorii şi procurorii rãspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum şi pentru faptele care afecteazã prestigiul justiţiei. (2) Rãspunderea disciplinarã a judecãtorilor şi procurorilor militari poate fi angajatã numai potrivit dispoziţiilor prezentei legi."; - <>Art. 99 : "Constituie abateri disciplinare: a) încãlcarea prevederilor legale referitoare la declaraţiile de avere, declaraţiile de interese, incompatibilitãţi şi interdicţii privind judecãtorii şi procurorii; b) intervenţiile pentru soluţionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvãrii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decât în limita cadrului legal reglementat pentru toţi cetãţenii, precum şi imixtiunea în activitatea altui judecãtor sau procuror; c) desfãşurarea de activitãţi publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice în exercitarea atribuţiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberãrii sau a confidenţialitãţii lucrãrilor care au acest caracter; e) nerespectarea în mod repetat şi din motive imputabile a dispoziţiilor legale privitoare la soluţionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de pãrţile din proces; g) refuzul nejustificat de a îndeplini o îndatorire de serviciu; h) exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedurã, cu rea-credinţã sau din gravã neglijenţã, dacã fapta nu constituie infracţiune; i) efectuarea cu întârziere a lucrãrilor, din motive imputabile; j) absenţele nemotivate de la serviciu, în mod repetat; k) atitudinea nedemnã în timpul exercitãrii atribuţiilor de serviciu faţã de colegi, avocaţi, experţi, martori sau justiţiabili; l) neîndeplinirea obligaţiei privind transferarea normei de bazã la instanţa sau parchetul la care funcţioneazã; m) nerespectarea dispoziţiilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; n) participarea directã sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investiţii pentru care nu este asiguratã transparenţa fondurilor în condiţiile legii." Textele constituţionale invocate sunt cele ale <>art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor ţãrii, <>art. 16 referitor la principiul egalitãţii şi <>art. 21 privind liberul acces la justiţie. Examinând excepţia, Curtea reţine cã asupra criticii referitoare la imposibilitatea justiţiabililor de a se îndrepta împotriva judecãtorilor, "în mod direct", "pe cale civilã", pentru repararea prejudiciilor materiale şi morale suferite, s-a mai pronunţat, de exemplu, prin <>Decizia nr. 1.052 din 13 noiembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 869 din 19 decembrie 2007, constatând cã rãspunderea magistraţilor stabilitã în condiţiile legii nu înlãturã rãspunderea acestora pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţã sau gravã neglijenţã, precum şi cã rãspunderea statului nu mai este limitatã doar la erorile judiciare sãvârşite în materie penalã, ci priveşte toate erorile judiciare, indiferent de natura cauzelor în care au fost sãvârşite, lãrgindu-se astfel garanţia constituţionalã a acestei rãspunderi. De asemenea, de exemplu, prin <>Decizia nr. 633 din 24 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005, Curtea a observat cã problema erorilor judiciare se ridicã în principal sub aspectul reparaţiilor pe care societatea este datoare sã le acorde celui care a suferit în mod injust de pe urma erorilor comise în sistemul judiciar, prevederile constituţionale cuprinse în <>art. 52 alin. (3) consacrând principiul rãspunderii obiective a statului în asemenea împrejurãri. Considerentele reţinute în deciziile menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii. Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul <>art. 146 lit. d) şi al <>art. 147 alin. (4) din Constituţie , precum şi al <>art. 1-3 , al <>art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , CURTEA CONSTITUŢIONALÃ În numele legii DECIDE: Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 93-99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecãtorilor şi procurorilor, excepţie ridicatã de Gheorghe Vasile Cornel Ilie în Dosarul nr. 1.949/303/2008 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 aprilie 2009. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA Magistrat-asistent, Maria Bratu ----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
