Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 542 din 24 mai 2012 din 24 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 114/2009 privind unele masuri financiar-bugetare si ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 440 din 2 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Federaţia Naţionalã a Pensionarilor din România în Dosarul nr. 7.220/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 830D/2011.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 3 iunie 2011, pronunţatã în Dosarul nr. 7.220/3/2010, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010.
Excepţia a fost ridicatã de Federaţia Naţionalã a Sindicatelor Pensionarilor din România cu prilejul soluţionãrii unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect "obligaţia de a face".
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, cã prevederile de lege criticate aduc atingere dreptului la un nivel de trai decent. În acest sens, aratã cã, potrivit Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, începând cu data de 1 ianuarie 2009 valoarea punctului de pensie nu poate fi mai micã de 45% din salariul mediu brut. Or, dispoziţiile de lege criticate stabilesc un procent mai mic decât cel prevãzut de Legea nr. 19/2000, rezultând o reducere a punctului de pensie. De asemenea, sunt încãlcate şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi cele ale art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece pensia reprezintã un "bun". Totodatã, întrucât prevederile Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 aduc atingere drepturilor fundamentale amintite, sunt înfrânte şi prevederile art. 115 alin. (6) din Constituţie. În sprijinul celor susţinute, aratã şi faptul cã Guvernul României a utilizat excedentele bugetelor de asigurãri sociale în alte scopuri decât cele destinate potrivit legii, ceea ce echivaleazã cu o expropriere a acestor fonduri, aducându-se astfel atingere dispoziţiilor art. 4 alin. (3) din Constituţie. De asemenea, considerã cã dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 aduc atingere dreptului câştigat prin Legea nr. 19/2000, contravin obligaţiei statului de a crea condiţiile necesare creşterii calitãţii vieţii şi încalcã obligaţia respectãrii Constituţiei şi a supremaţiei sale. În legãturã cu aceastã din urmã criticã aratã cã motivele de ordin financiar care au stat la baza prevederilor art. IV din Ordonanţade urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 nu pot justifica încãlcarea dispoziţiilor constituţionale invocate. În ceea ce priveşte Legea nr. 12/2010, susţine cã aceasta, fiind o lege ordinarã, nu poate modifica dispoziţiile unei legi organice, aşa cum este Legea nr. 19/2000. În acest sens, invocã cele reţinute de Curtea Constituţionalã prin Decizia nr. 82/2009.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal aratã cã este neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 şi a art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010, deoarece aceste texte de lege au avut o aplicare limitatã în timp, şi anume doar pentru anul 2010. Noua reglementare în domeniul pensiilor, respectiv Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, nu a mai preluat modalitatea de calcul şi actualizare a punctului de pensie în funcţie de salariul mediu brut, prevãzutã de art. 80 din Legea nr. 19/2000 - abrogatã în prezent. Prin urmare, nici soluţia legislativã criticatã nu a mai fost preluatã de noua reglementare legalã în materie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 919 din 29 decembrie 2009, dispoziţii potrivit cãrora "Prevederile art. 80 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, nu se aplicã în anul 2010."
De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 61 din 27 ianuarie 2010, dispoziţii potrivit cãrora "Valoarea punctului de pensie este de 732,8 lei şi se aplicã începând cu data de 1 ianuarie 2010".
Autorul excepţiei considerã cã textele de lege criticate aduc atingere urmãtoarelor prevederi constituţionale: art. 47 alin. (1) referitor la nivelul de trai, art. 44 privind dreptul de proprietate privatã, art. 115 alin. (5) referitor la domeniul de reglementare al ordonanţelor de urgenţã, art. 135 alin. (2) lit. f) privind obligaţia statului de a crea condiţiile necesare creşterii calitãţii vieţii şi art. 1 alin. (5) privind obligaţia respectãrii Constituţiei şi a supremaţiei sale. De asemenea, invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, dispoziţii privind proprietatea.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, prin decizii anterioare, precum Decizia nr. 173 din 8 februarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2011, sau Decizia nr. 89 din 27 ianuarie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 21 martie 2011, a constatat cã textele legale criticate au avut o aplicare limitatã în timp, nemaifiind în vigoare la data pronunţãrii. Astfel, în temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a respins ca devenite inadmisibile excepţiile de neconstituţionalitate.
În cauza de faţã, Curtea observã cã, ulterior pronunţãrii deciziilor amintite mai sus, prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial alo României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit cã sintagma "în vigoare" din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 este constituţionalã în mãsura în care se interpreteazã în sensul cã sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale cãror efecte juridice continuã sã se producã şi dupã ieşirea lor din vigoare.
Prin urmare, având în vedere considerentele Deciziei nr. 766/2011, Curtea urmeazã a analiza constituţionalitatea textelor de lege cu care a fost sesizatã, care continuã sã-şi producã efectele în cauza în care a fost ridicatã excepţia de neconstituţionalitate.
Astfel, examinând textele de lege criticate, Curtea reţine cã, potrivit art. 47 din Constituţie, cetãţenii au dreptul la pensie şi la alte forme de asigurãri sociale şi mãsuri de protecţie socialã, în condiţiile stabilite de lege. Astfel, legiuitorul are libertatea de a stabili drepturile de asigurãri sociale cuvenite, condiţiile şi criteriile de acordare a acestora, modul de calcul şi cuantumul lor valoric, în raport cu posibilitãţile create prin resursele financiare disponibile, şi sã le modifice în concordanţã cu schimbãrile ce se produc în resursele economico-financiare. Prin urmare, valoarea punctului de pensie, limita maximã a cuantumului pensiei, condiţiile de recalculare şi de recorelare a pensiilor anterior stabilite, ca şi indexarea acestora nu se pot reglementa decât în raport cu resursele fondurilor de asigurãri sociale disponibile.
Cu toate acestea, libertatea legiuitorului de reglementare a dreptului la pensie nu este una absolutã. Astfel, prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a subliniat faptul cã "Cuantumul pensiei, stabilit potrivit principiului contributivitãţii, se constituie într-un drept câştigat, astfel încât diminuarea acesteia nu poate fi acceptatã nici mãcar cu caracter temporar. Prin sumele plãtite sub forma contribuţiilor la bugetul asigurãrilor sociale, persoana în cauzã, practic, şi-a câştigat dreptul de a primi o pensie în cuantumul rezultat prin aplicarea principiului contributivitãţii; astfel, contributivitatea, ca principiu, este de esenţa dreptului la pensie, iar derogãrile, chiar şi temporare, referitoare la obligaţia statului de a plãti cuantumul pensiei rezultat în urma aplicãrii acestui principiu afecteazã substanţa dreptului la pensie".
Referindu-se, de asemenea, la garanţiile constituţionale ale dreptului la pensie, Curtea, prin Decizia nr. 1.237 din 6 octombrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 785 din 24 noiembrie 2010, a reţinut însã şi faptul cã, "deşi consacrã dreptul la pensie, art. 47 alin. (2) din Constituţie nu oferã garanţii şi cu privire la algoritmul de creştere a cuantumului acesteia în viitor".
În concluzie, având în vedere cele arãtate mai sus, precum şi faptul cã dispoziţiile de lege criticate nu au ca efect o reducere a cuantumului pensiei aflate în platã, ci o stagnare a creşterii acestuia, respectiv o creştere mai micã decât cea raportatã la procentul de 45% din salariul mediu brut, Curtea apreciazã cã aceste dispoziţii se încadreazã în limitele constituţionale referitoare la respectarea dreptului la pensie.
Curtea constatã însã cã autorul excepţiei de neconstituţionalitate îşi raporteazã critica sa la dispoziţiile constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate privatã, fãrã a invoca în mod expres dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie.
Or, Curtea reţine, în acord cu cele statuate prin Decizia nr. 874 din 25 iunie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, cã art. 47 alin. (2) din Constituţie "nu calificã dreptul la pensie doar din perspectiva unui interes patrimonial al persoanei, ci, consacrând în mod expres dreptul la pensie ca un drept fundamental, impune statului obligaţii constituţionale suplimentare, astfel încât sã se asigure un nivel de ocrotire a acestui drept superior celui prevãzut de Convenţie şi de protocoalele sale adiţionale".
Prin urmare, Curtea nu ar putea reţine o încãlcare a dreptului la pensie din perspectiva dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale privind dreptul de proprietate privatã în mãsura în care a constat conformitate textelor de lege criticate cu dispoziţiile art. 47 alin. (2) din Constituţie.
În ceea ce priveşte critica referitoare la încãlcarea obligaţiei de ordin constituţional a statului de a crea condiţiile necesare creşterii calitãţii vieţii, Curtea reţine cã aceastã obligaţie trebuie apreciatã în funcţie de condiţiile sociale şi economice ale momentului. Or, Curtea constatã cã Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2010 a fost emisã în contextul crizei economice din anul 2009 a cãrei perspectivã era aceea de amplificare, aşa cum de altfel se aratã şi în preambulul ordonanţei. Aceastã situaţie a impus adoptarea de urgenţã a unor mãsuri care sã ducã la diminuarea dezechilibrelor existente şi menţinerea deficitului bugetar în limite sustenabile pentru a crea premisele relansãrii economice. În atari condiţii, pãstrarea nivelului cuantumului pensiei la cel aflat în platã şi modificarea condiţiilor de creştere în viitor a pensiilor nu pot fi privite ca o încãlcare a dispoziţiilor art. 47 alin. (1) şi a celor ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie.
Cât priveşte critica referitoare la utilizarea în mod ineficient a sumelor de bani destinate bugetelor de asigurãri sociale, Curtea observã cã o asemenea criticã nu priveşte probleme de constituţionalitate de competenţa instanţei de contencios constituţional, aceasta nefiind abilitatã sã se pronunţe asupra modului de aplicare a dispoziţiilor legale de cãtre autoritãţi.
În sfârşit, analizând critica referitoare la imposibilitatea modificãrii prin dispoziţiile unei legi ordinare a prevederilor unei legi organice, criticã ce vizeazã art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010, Curtea reţine cã, potrivit celor statuate în Decizia nr. 328 din 26 noiembrie 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 86 din 11 februarie 2003, Legea nr. 19/2000 a fost adoptatã de Parlament cu respectarea dispoziţiilor art. 74 alin. (1) din Constituţie, respectiv cu majoritatea de voturi cerutã pentru adoptarea legilor organice, deşi sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurãri sociale nu este echivalent cu regimul general privind protecţia socialã. Prin urmare, modificarea dispoziţiilor Legii nr. 19/2000 nu era condiţionatã de respectarea majoritãţii necesare legilor organice.
De altfel, Curtea observã cã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 12/2010 nu dispun o modificare ori suspendare a dispoziţiilor Legii nr. 19/2000, aşa cum se procedeazã prin art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009, ci reglementeazã, de sine stãtãtor, valoarea punctului de pensie începând cu anul 2010.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 114/2009 privind unele mãsuri financiar-bugetare şi ale art. 16 alin. (1) din Legea bugetului asigurãrilor sociale de stat pe anul 2010 nr. 12/2010, excepţie ridicatã de Federaţia Naţionalã a Pensionarilor din România în Dosarul nr. 7.220/3/2010 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 24 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
