Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 542 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România
EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014
Augustin Zegrean - preşedinte
Valer Dorneanu - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Daniel Marius Morar - judecător
Mona-Maria Pivniceru - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Valentina Bărbăţeanu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kamalpoorsheikhdad Hossein în Dosarul nr. 9.164/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului nr. 369D/2013 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că atât Constituţia, cât şi legile se aplică cetăţenilor români, persoanelor juridice şi autorităţilor statului, dar şi cetăţenilor străini. De aceea, aceştia din urmă trebuie să deţină drept de şedere pe teritoriul României, legal dobândit, pentru a putea beneficia de dreptul la învăţătură, pus în discuţie în cauza de faţă. Textul de lege criticat reprezintă, de fapt, o garanţie pentru realizarea efectivă a dreptului la învăţătură de către cetăţenii străini.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1.278 din 9 aprilie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 9.164/2/2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kamalpoorsheikhdad Hossein într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de anulare a deciziei de returnare a acestuia, emisă de Inspectoratul General pentru Imigrări, şi obligarea instituţiei menţionate la prelungirea dreptului de şedere în scop de studii al reclamatului.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin limitarea perioadei de studii, instituită de textul de lege criticat, se restrânge dreptul constituţional la învăţătură, care, potrivit art. 32 alin. (1) din Legea fundamentală, este asigurat şi prin învăţământul superior. Totodată, se încalcă autonomia universitară, care, aşa cum prevede art. 138 din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, semnifică faptul că instituţiile de învăţământ superior funcţionează şi îşi stabilesc organizarea programelor de studii prin regulamente întocmite cu aprobarea conducerii universităţii. În acest sens, autorul excepţiei precizează că Regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor Universităţii de Arhitectură şi Urbanism "Ion Mincu" din Bucureşti, al cărui student este, permite repetarea de două ori a aceluiaşi an de studiu, exmatricularea intervenind doar dacă, după trecerea a trei ani, studentul nu reuşeşte să se înscrie într-un an superior.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, precizând că intrarea şi şederea străinilor pe teritoriul României este permisă în temeiul dreptului de şedere acordat acestora, iar nu a dreptului la învăţătură, participarea la studii pe teritoriul României fiind o condiţie preliminară, necesară pentru obţinerea dreptului de şedere, dar nu suficientă. Arată că prevederile de lege criticate nu reglementează aspecte referitoare la organizarea programelor de studii, astfel că nu încalcă autonomia universitară garantată de Constituţie. Menţionează că neîndeplinirea condiţiilor prevăzute pentru prelungirea sau menţinerea dreptului de şedere nu conduce la încetarea raportului pe care străinul îl are cu instituţia de învăţământ sau la încetarea calităţii sale de student ori a dreptului de a urma cursurile instituţiei de învăţământ, astfel că dreptul la învăţătură nu este restricţionat.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, actul de sesizare a fost comunicat preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră, dintr-o primă perspectivă, că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, întrucât situaţia expusă nu este de natură să ridice probleme de constituţionalitate, ci de rezolvare a unor situaţii practice de aplicare a legii, autorul excepţiei încercând să ascundă lipsa de diligenţă şi de interes în absolvirea anilor de studii sub aparenţa nemulţumirii legate de încălcări ale dreptului la învăţătură. În subsidiar, apreciază că excepţia este neîntemeiată, precizând că regula unei singure prelungiri a dreptului de şedere motivat de nepromovarea unui an de studiu datorată unor împrejurări variate (neplata taxei de şcolarizare, nepromovarea anilor de studii pentru rezultate slabe) nu încalcă dreptul la învăţătură şi cu atât mai puţin autonomia universitară, învăţământul de toate gradele desfăşurându-se în condiţiile legii.
Avocatul Poporului opinează în sensul că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, reprezentând tocmai expresia preocupării statului de a asigura exercitarea dreptului la învăţătură, prelungind dreptul de şedere al străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată iniţial. Prevederile art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 oferă străinului posibilitatea de a se educa şi de a-şi exercita dreptul la învăţătură. Singura condiţie care este impusă acestuia este de a finaliza studiile în intervalul de timp pentru care i s-a acordat sau, după caz, i s-a prelungit dreptul de şedere în scop de studii în România. Această limitare în timp a perioadei în care pot fi efectuate studiile nu este contrară dispoziţiilor art. 32 alin. (1) din Legea fundamentală referitoare la modalităţile de asigurare a exercitării dreptului la învăţătură. În legătură cu susţinerile privind încălcarea autonomiei universitare, apreciază că nu pot fi reţinute, întrucât textul de lege criticat nu cuprinde reglementări de natură să afecteze dreptul instituţiilor de învăţământ superior de a-şi stabili misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare şi alte elemente definitorii ale conţinutului şi scopului autonomiei universitare.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând actul de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 5 iunie 2008. Textul de lege criticat a fost introdus prin art. I pct. 85 din Legea nr. 157/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative privind regimul străinilor în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 533 din 28 iulie 2011, şi are următoarea redactare:
"Străinilor care nu au absolvit studiile în perioada acordată iniţial li se poate aproba prelungirea ulterioară a dreptului de şedere, în scopul finalizării studiilor, pentru o perioadă de maximum un an."
În opinia autorului excepţiei, textul de lege criticat contravine următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 32 alin. (1) care prevede că dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare, şi art. 32 alin. (6) care garantează autonomia universitară.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:
I. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate invocă, mai întâi, încălcarea art. 32 alin. (1) din Constituţie, care statuează că dreptul la învăţătură este asigurat prin învăţământul general obligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământul superior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare.
Această susţinere nu poate fi primită, pentru următoarele considerente:
Statul român recunoaşte dreptul străinilor la învăţătură, permiţând şi asigurând, în acelaşi timp, exercitarea acestuia pe teritoriul său, în cadrul instituţiilor de învăţământ de toate gradele, indiferent că acesta se desfăşoară în regim public sau privat.
În acest scop, se poate acorda o viză de lungă şedere pentru studii străinilor care solicită intrarea pe teritoriul României în calitate de student, potrivit art. 45 alin. (1) teza întâi din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002.
În vederea realizării efective a obiectivului propus, respectiv absolvirea cursurilor pentru care s-a acordat permisiunea intrării şi şederii pe teritoriul României, dreptul de şedere pe teritoriul României poate fi prelungit pentru perioade succesive de până la un an, astfel cum prevede art. 58 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ.
Mai mult decât atât, statul român permite prelungirea dreptului de şedere şi acelor străini care nu au reuşit să îşi finalizeze studiile în perioada acordată iniţial. Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate vizează tocmai acest text de lege, din perspectiva limitării la un an a posibilităţii de prelungire a dreptului de şedere.
Or, în acest context, o astfel de prevedere nu constituie o îngrădire a dreptului la învăţătură. Dimpotrivă, faptul că textul de lege supus controlului de constituţionalitate permite prelungirea dreptului de şedere şi pentru străinii care nu au absolvit studiile în perioada acordată iniţial reprezintă un beneficiu oferit acestora de către statul român, care ia în considerare şi riscul survenirii unor împrejurări neprevăzute, de natură să perturbe studentul străin în frecventarea şi desfăşurarea normală a studiilor. Rolul acestei prelungiri suplimentare îl constituie, aşadar, contracararea efectelor negative pe care anumite împrejurări le pot avea asupra împlinirii intelectuale a studentului.
Totuşi, obţinerea rezultatelor slabe care conduc la nepromovarea anului de studiu nu poate fi considerată ca fiind rezultat al unor împrejurări neprevăzute, dincolo de voinţa străinului, decât pe o singură perioadă de un an. Nepromovarea repetată ca urmare a lipsei de performanţă nu poate constitui motiv de prelungire suplimentară a dreptului de şedere pe teritoriul României. Stabilirea perioadei de un an pentru care se poate acorda prelungirea, dincolo de durata normală a studiilor, se încadrează în standardele europene în materia condiţiilor de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii (Directiva 2004/114/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 privind condiţiile de admisie a resortisanţilor ţărilor terţe pentru studii, schimb de elevi, formare profesională neremunerată sau servicii de voluntariat, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria L nr. 375/12 din 23 decembrie 2004), care, prin art. 12 alin. (2) lit. b), permite statelor membre să refuze reînnoirea permisului de şedere în cazul în care titularul acestuia nu înregistrează un progres acceptabil în studiile sale în conformitate cu legislaţia şi practicile administrative interne.
De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la educaţie (care include şi dreptul la învăţătură), garantat de prima frază din art. 2 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reclamă, prin însăşi natura sa, reglementarea statală. Instanţa de la Strasbourg a subliniat că asemenea reglementări nu trebuie să aducă atingere substanţei dreptului la educaţie, iar autorităţile au libertatea de a alege măsurile pe care le consideră corespunzătoare (a se vedea Hotărârea din 23 iulie 1968 pronunţată în Cauza "Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 5). Or, în speţa de faţă, dreptul la învăţătură poate fi exercitat nestingherit, în intervalul de timp pentru care statul român a acordat străinului drept de şedere în acest scop pe teritoriul României, potrivit prevederilor legale cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, interval care este suficient pentru a acoperi întreaga durată a şcolarizării şi o perioadă de timp suplimentară de un an în care străinul are şansa de a-şi finaliza studiile.
II. Autorul excepţiei invocă şi nesocotirea autonomiei universitare, garantată la nivel constituţional prin art. 32 alin. (6), susţinând, în acest sens, că regulamentul privind activitatea profesională a studenţilor universităţii la care este înmatriculat dă posibilitatea repetării de două ori a aceluiaşi an de studiu, pe când textul de lege criticat permite repetarea anului o singură dată.
Potrivit art. 123 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, autonomia universitară implică dreptul comunităţii universitare de a-şi stabili "misiunea proprie, strategia instituţională, structura, activităţile, organizarea şi funcţionarea proprie, gestionarea resurselor materiale şi umane, cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare". Aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, toate acestea trebuie, însă, realizate cu respectarea strictă a legislaţiei în vigoare, în limitele şi condiţiile impuse de aceasta [a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 161 din 8 februarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 304 din 3 mai 2011, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic].
În baza principiului autonomiei universitare, universităţile pot, într-adevăr, să stabilească norme proprii prin care să permită studenţilor să repete de mai multe ori acelaşi an de studii şi să elaboreze metodologii privind exmatricularea pentru acest motiv. Regulile emise de acestea au aplicabilitate generală, situaţiile particulare provenind din statutul deosebit al anumitor studenţi, în cazul de faţă al studenţilor străini, care sunt ţinuţi să respecte reglementările legale speciale. Cu alte cuvinte, faptul că studenţilor străini li se aplică reguli speciale, determinate de însăşi regimul lor juridic diferit, nu poate fi considerat o atingere adusă autonomiei universitare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Kamalpoorsheikhdad Hossein în Dosarul nr. 9.164/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi constată că dispoziţiile art. 58 alin. (1^1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.
Definitivă şi general obligatorie.
Decizia se comunică Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
