Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 541 din 17 decembrie 2013 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, excepţie ridicată de Ileana Pop în Dosarul nr. 13.648/320/2012 al Judecătoriei Târgu Mureş şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 359D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 şi nr. 614D/2013 având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate ridicată de Racz Magda în Dosarul nr. 13.647/320/2012, Keresztesi Ernest în Dosarul nr. 13.656/320/2012, Kovacs Gheorghe în Dosarul nr. 14.033/320/2012, Balizs Francisc în Dosarul nr. 13.650/320/2012, Maki Mihail în Dosarul nr. 13.649/320/2012, Bartha Elisabeta în Dosarul nr. 13.655/320/2012, Tordai Carol în Dosarul nr. 13.651/320/2012 şi Markus Ana în Dosarul nr. 13.652/320/2012 ale Judecătoriei Târgu Mureş. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 359D/2013, nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 şi nr. 614D/2013. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 365D/2013, nr. 377D/2013, nr. 385D/2013, nr. 392D/2013, nr. 399D/2013, nr. 407D/2013, nr. 545D/2013 şi nr. 614D/2013 la Dosarul nr. 359D/2013, care este primul înregistrat. Cauza este în stare de judecată. Preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care, invocând deciziile Curţii Constituţionale nr. 492 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 509 din 5 decembrie 2013, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele: Prin Încheierea din 14 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.648/320/2012, Încheierea din 20 mai 2013 - astfel cum a fost modificată prin Încheierea din 9 septembrie 2013 -, pronunţată în Dosarul nr. 13.647/320/2012, Încheierea din 16 mai 2013, - astfel cum a fost modificată prin Încheierea din 12 septembrie 2013 -, pronunţată în Dosarul nr. 13.656/320/2012, Încheierea din 16 mai 2013 - astfel cum a fost modificată prin Încheierea din 2 august 2013 -, pronunţată în Dosarul nr. 14.033/320/2012, Încheierea din 28 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.650/320/2012, Încheierea din 20 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.649/320/2012, Încheierea din 15 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.655/320/2012, Încheierea din 21 mai 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.651/320/2012 şi Încheierea din 11 septembrie 2013, pronunţată în Dosarul nr. 13.652/320/2012, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora. Excepţia a fost ridicată de Ileana Pop, Racz Magda, Keresztesi Ernest, Kovacs Gheorghe, Balizs Francisc, Maki Mihail, Bartha Elisabeta, Tordai Carol şi Markus Ana în dosare având ca obiect soluţionarea unor plângeri formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii prevăzute de reglementările legale în materie silvică. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că "dreptul de proprietate al unei persoane care are în proprietate un teren forestier nu este garantat şi ocrotit de lege, în măsura în care lipsa unei administrări corespunzătoare a proprietăţii private poate avea ca efect obligarea persoanei care are în proprietate un teren forestier la plata unor despăgubiri către o altă entitate (respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin autorităţile subordonate), fără niciun fel de contraprestaţie, fără ca sancţiunea să fie justificată prin crearea unui prejudiciu unei autorităţi sau instituţii ale statului şi fără ca proprietarul să fie vinovat, în mod direct, de producerea prejudiciului". De asemenea, autorii mai arată că nu se poate vorbi de o justă aşezare a sarcinilor fiscale în condiţiile în care proprietarul unei păduri este ţinut să despăgubească o autoritate publică, neproprietară asupra pădurii respective şi neprejudiciată în urma tăierii arborilor, întrucât nu a încheiat la timp o convenţie cu entitatea competentă. Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care arată că dreptul de proprietate este configurat în condiţiile legii, proprietarul având obligaţia de a respecta sarcinile privind protecţia mediului, precum şi celelalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, îi revin acestuia. De asemenea, apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu reglementează aspecte ce ţin de configurarea sistemului legal de impuneri a sarcinilor fiscale, precum şi că obligaţia de plată a despăgubirilor se datorează în cazul constatării pagubelor în păduri pentru care nu este asigurată administrarea în condiţiile legii, în scopul finanţării Fondului de ameliorare a fondului funciar constituit în baza Legii nr. 18/1991, republicată. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 98/2007, nr. 1.346/2010 şi nr. 973/2012. Arată că legiuitorul este competent să prevadă cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în aşa fel încât acesta să nu intre în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. Apreciază că, potrivit art. 56 din Constituţie, contribuţia cetăţenilor la cheltuielile publice constituie o îndatorire fundamentală a acestora, iar stabilirea impozitelor şi taxelor datorate bugetului de stat intră în competenţa exclusivă a legiuitorului. Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 sunt constituţionale. În acest sens, arată că legiuitorul a dispus ca o parte din contravaloarea pagubelor prevăzute în cuprinsul textului de lege criticat (în cuantum de 50%) să fie suportată de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii, prevederi adoptate tocmai în aplicarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (7) din Constituţie. Apreciază că, în materie forestieră, statul are calitatea de reprezentant al societăţii interesate în ocrotirea fondului forestier şi asigurarea echilibrului ecologic. Mai arată că normele supuse controlului de constituţionalitate nu instituie plata vreunei taxe sau a unui impozit, astfel încât dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 15 noiembrie 2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 84/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 6 aprilie 2007, dispoziţii care au următorul cuprins: "Contravaloarea pagubelor constatate potrivit alin. (4) se determină în condiţiile art. 3, 4 sau 5, după caz, şi se suportă în cuantum de 50% de către proprietarii pădurilor private care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice şi în cuantum de 100% de către unităţile administrativ-teritoriale care nu asigură administrarea pădurii/serviciile silvice." În opinia autorilor excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (2) referitor la dreptul de proprietate privată şi art. 56 alin. (2) privind aşezarea justă a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile legale au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederi din Constituţie invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. În acest sens sunt deciziile nr. 492 din 21 noiembrie 2013 şi nr. 509 din 5 decembrie 2013, nepublicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, până la data pronunţării prezentei decizii. Astfel, prin Decizia nr. 509 din 5 decembrie 2013, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate, reţinând că dispoziţiile legale criticate stabilesc, pe de o parte, modul şi condiţiile în care se determină contravaloarea pagubelor constatate în păduri sau în vegetaţia forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condiţiile legii, iar, pe de altă parte, subiecţii care sunt ţinuţi să suporte contravaloarea acestor pagube, precum şi cuantumurile acestora. De asemenea, prevederile legale supuse controlului de constituţionalitate nu trebuie analizate şi interpretate în mod singular, ci în contextul întregului art. 8, precum şi al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 în ansamblul său. Astfel, alin. (4) al art. 8, la care face referire textul de lege criticat, prevede că "În situaţia în care se constată, de către personalul silvic cu atribuţii de control din cadrul autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură, pagube în păduri sau în vegetaţia forestieră pentru care nu este asigurată/nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condiţiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice." Sumele calculate în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, respectiv contravaloarea pagubelor, nu se transferă în proprietatea unei alte "entităţi (respectiv Ministerul Mediului şi Pădurilor, prin autorităţile subordonate)", ci se fac venit la Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor/Fondul de ameliorare a fondului funciar, după caz, cu scopul de a regenera suprafeţele parcurse cu tăieri, împădurirea terenurilor goale înregistrate în amenajamentul silvic sau a celor preluate în scopul împăduririi, reinstalarea pădurii pe terenurile ocupate temporar din fondul forestier, efectuarea lucrărilor de ajutorare şi de îngrijire a regenerărilor naturale şi de îngrijire a culturilor tinere existente, efectuarea lucrărilor în resursele genetice forestiere înscrise în Catalogul naţional al materialelor forestiere de reproducere, acoperirea cheltuielilor ocazionate de refacerea pădurilor afectate de calamităţi, efectuarea lucrărilor de îngrijire a arboretelor tinere, degajări şi curăţări, cumpărarea de terenuri, în conformitate cu metodologia de stabilire a echivalenţei valorice a terenurilor şi de calcul al obligaţiilor băneşti etc. Cu acelaşi prilej, Curtea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 44 alin. (2) din Constituţie, a statuat că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, în situaţia în care se constată pagube în păduri sau în vegetaţia forestieră pentru care nu sunt asigurate administrarea/serviciile silvice în condiţiile legii, sumele care se determină ca despăgubiri se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar, constituit în temeiul art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991 şi care se află la dispoziţia ministerului de resort, şi se virează ocolului silvic cu care proprietarul încheie ulterior contract de administrare/servicii silvice, potrivit art. 8 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006, astfel cum este şi în speţa de faţă. Având în vedere faptul că pădurea constituie un bun de interes naţional, legiuitorul a reglementat un cadru legislativ strict în privinţa conţinutului dreptului de proprietate asupra acesteia. În privinţa atributului de folosinţă, acest cadru legal are în vedere administrarea pădurii şi asigurării serviciilor silvice prin ocoale silvice pe bază de contract [art. 10 alin. (1) şi (3) din Codul silvic] şi, în mod evident, aplicarea regimului silvic cu toate obligaţiile pe care acesta le presupune [art. 6 alin. (1) din Codul silvic]. Rezultă că legiuitorul a înţeles să stabilească în acest fel conţinutul dreptului de proprietate asupra pădurii/fondului forestier, sub aspectul atributului de folosinţă, tocmai în aplicarea art. 44 alin. (1) şi (7) din Constituţie. Prevederile de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate, ci, dimpotrivă, prin adoptarea acestora, legiuitorul a stabilit anumite măsuri suplimentare pentru protejarea şi conservarea pădurilor, precum şi regenerarea vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, cum sunt, în speţa de faţă, cele referitoare la obligarea unei administrări corespunzătoare a fondului forestier, indiferent de titularii dreptului de proprietate. Proprietarii de păduri, indiferent de forma de proprietate, au obligaţia de a asigura administrarea şi serviciile silvice prin încheierea unui contract. Această obligaţie are natura unei obligaţii propter rem, fiind instituită în considerarea naturii bunului - pădurile, vegetaţia forestieră şi fondul forestier, în general, constituindu-se în bunuri de interes public. Totodată, Curtea a observat că, din evaluarea prevederilor legale în materie, în realitate, proprietarii au o serie de facilităţi, singura obligaţie ce le este impusă este aceea de a încheia un contract de administrare şi de asigurare a serviciilor silvice pentru toate pădurile ce le au în proprietate. Prin aceeaşi decizie Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză, întrucât sumele care se determină ca despăgubiri nu reprezintă o sarcină fiscală, în sensul de impozite sau taxe ce se fac venit la bugetul de stat, ci sunt sume încasate cu titlu de despăgubiri şi se fac venit la Fondul de ameliorare a fondului funciar. Fondul de ameliorare a fondului funciar se află la dispoziţia ministerului de resort, potrivit art. 92 alin. (4) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 1998, cu modificările şi completările ulterioare, iar Fondul de conservare şi regenerare a pădurilor are regimul rezervelor fiscale şi se află la dispoziţia şi în contul administratorului sau al prestatorului de servicii silvice, potrivit art. 33 din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Ileana Pop în Dosarul nr. 13.648/320/2012, Racz Magda în Dosarul nr. 13.647/320/2012, Keresztesi Ernest în Dosarul nr. 13.656/320/2012, Kovacs Gheorghe în Dosarul nr. 14.033/320/2012, Balizs Francisc în Dosarul nr. 13.650/320/2012, Maki Mihail în Dosarul nr. 13.649/320/2012, Bartha Elisabeta în Dosarul nr. 13.655/320/2012, Tordai Carol în Dosarul nr. 13.651/320/2012 şi Markus Ana în Dosarul nr. 13.652/320/2012 ale Judecătoriei Târgu Mureş şi constată că dispoziţiile art. 8 alin. (5) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Judecătoriei Târgu Mureş şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 17 decembrie 2013.
