Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 540 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a art. 273, 278 si 278^1 din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Marilena Mincã - procuror Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecãtoriei Timişoara. La apelul nominal rãspunde avocat Arcadie Anastasescu, pentru autoarea excepţiei. Procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Având cuvântul pe fond, avocatul autoarei excepţiei aratã cã textele de lege criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creeazã un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datoritã lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmãririi penale. Se mai aratã cã, în absenţa unei reglementãri care sã prevadã posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale, se încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie, privind accesul liber la justiţie. În concluzie, se solicitã admiterea excepţiei de neconstituţionalitate aşa cum a fost formulatã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, arãtând cã textul legal criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.505/2004, Judecãtoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de Elena Corsei în dosarul cu numãrul de mai sus, având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva Ordonanţei nr. 628/II/6/2004 a Parchetului de pe lângã Curtea de Apel Timişoara. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã dispoziţiile art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, referitoare la egalitatea în drepturi, precum şi celor ale art. 21, privind accesul liber la justiţie. În acest sens, autoarea excepţiei aratã cã dispoziţiile art. 273 din Codul de procedurã penalã creeazã un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datoritã lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmãririi penale. De asemenea, autoarea excepţiei aratã cã dispoziţiile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã sunt neconstituţionale, venind în contradicţie cu prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât nu prevãd posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale, aceastã mãsurã având un caracter absolut, nefiind supusã vreunei verificãri de legalitate şi oportunitate. Judecãtoria Timişoara aratã cã dispoziţiile art. 273 din Codul de procedurã penalã nu contravin în nici un fel art. 16 din Constituţie. Totodatã, se aratã cã prevederile art. 278 şi ale art. 278^1 nu pot fi considerate neconstituţionale pe motiv cã nu ar permite contestarea în instanţã a soluţiei de redeschidere a urmãririi penale de cãtre o persoanã ale cãrei interese legitime ar fi vãtãmate de o asemenea soluţie, atâta timp cât persoana interesatã a contestat o asemenea soluţie. În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece, pe de o parte, redeschiderea urmãririi penale, potrivit dispoziţiilor art. 273 din Codul de procedurã penalã, nu se dispune în modalitãţi diferite, pe baza unor criterii discriminatorii, iar pe de altã parte, învinuitul sau inculpatul, în ipoteza în care se va dispune trimiterea sa în judecatã, are asigurat accesul la justiţie prin trecerea în faza a doua a procesului penal, faza cercetãrii judecãtoreşti, iar în situaţia în care s-ar dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale ori clasarea, dispoziţiile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã asigurã posibilitatea persoanei vãtãmate, precum şi a oricãrei alte persoane ale cãrei interese legitime au fost vãtãmate, de a formula o plângere împotriva soluţiei procurorului. Avocatul Poporului apreciazã cã este neîntemeiatã critica de neconstituţionalitate faţã de dispoziţiile art. 16 din Constituţie, întrucât prevederile art. 273 din Codul de procedurã penalã nu conţin privilegii sau discriminãri. Mai aratã cã prevederile art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã nu contravin art. 21 din Legea fundamentalã, deoarece accesul la justiţie nu presupune, în toate cazurile, accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, astfel cum au fost modificate şi completate prin Legea nr. 281/2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: - Art. 273 (Reluarea în caz de redeschidere a urmãririi): "Redeschiderea urmãririi penale în cazul în care s-a dispus încetarea urmãririi penale sau scoaterea de sub urmãrire are loc dacã ulterior se constatã cã nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestor mãsuri sau cã a dispãrut împrejurarea pe care se întemeia încetarea sau scoaterea de sub urmãrire. Redeschiderea urmãririi penale are loc, de asemenea, când instanţa de judecatã, potrivit art. 278^1 a admis plângerea împotriva ordonanţei sau, dupã caz, a rezoluţiei procurorului de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale ori de clasare şi a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmãririi penale. În cazul în care instanţa, potrivit art. 278^1, a admis plângerea împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale şi a trimis cauza procurorului în vederea începerii urmãririi penale, acesta poate reveni asupra neînceperii urmãririi şi dispune începerea urmãririi în condiţiile prevãzute de lege. În cazurile prevãzute în alin. 1 şi 1^1, dacã se considerã pe baza datelor din dosar cã se justificã luarea unei mãsuri preventive, procurorul procedeazã potrivit art. 233 sau 236, care se aplicã în mod corespunzãtor. În ordonanţa prin care s-a dispus reluarea urmãririi penale, se face menţiune cu privire la luarea acestor mãsuri. Redeschiderea urmãririi penale se dispune de procuror prin ordonanţã."; - Art. 278 (Plângerea contra actelor procurorului): "Plângerea împotriva mãsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvã de prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, de procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie. În cazul când mãsurile şi actele sunt ale prim-procurorului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângã curtea de apel sau ale procurorului şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori au fost luate sau efectuate pe baza dispoziţiilor date de cãtre aceştia, plângerea se rezolvã de procurorul ierarhic superior. În cazul rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau al ordonanţei ori, dupã caz, al rezoluţiei de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, plângerea se face în termen de 20 de zile de la înştiinţarea persoanelor interesate, potrivit art. 228 alin. 6, art. 246 alin. 1 şi art. 249 alin. 2. Dispoziţiile art. 275-277 se aplicã în mod corespunzãtor."; - Art. 278^1 (Plângerea în faţa instanţei împotriva rezoluţiilor sau a ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã): "Dupã respingerea plângerii fãcute conform art. 275-278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmãririi penale sau a ordonanţei ori, dupã caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmãrire penalã sau de încetare a urmãririi penale, date de procuror, persoana vãtãmatã, precum şi orice alte persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicãrii de cãtre procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 şi 278, la instanţa cãreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa sã judece cauza în primã instanţã. În cazul în care prim-procurorul parchetului sau, dupã caz, procurorul general al parchetului de pe lângã curtea de apel, procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângã Curtea Supremã de Justiţie ori procurorul ierarhic superior nu a soluţionat plângerea în termenul de 20 de zile prevãzut în art. 277, termenul de 20 de zile prevãzut în alin. 1 curge de la data expirãrii termenului de 20 de zile. Dosarul va fi trimis de parchet instanţei în termen de 5 zile de la primirea adresei prin care se cere dosarul. Persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi, precum şi persoana care a fãcut plângerea se citeazã. Neprezentarea acestor persoane legal citate nu împiedicã soluţionarea cauzei. Când instanţa considerã cã este absolut necesarã prezenţa persoanei lipsã, poate lua mãsuri pentru prezentarea acesteia. La judecarea plângerii prezenţa procurorului este obligatorie. La termenul fixat pentru judecarea plângerii, instanţa dã cuvântul persoanei care a fãcut plângerea, persoanei faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire sau încetarea urmãririi şi apoi procurorului. Instanţa, judecând plângerea, verificã rezoluţia sau ordonanţa atacatã, pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricãror înscrisuri noi prezentate. Instanţa pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: a) respinge plângerea, prin sentinţã, menţionând soluţia din rezoluţia sau ordonanţa atacatã; b) admite plângerea, prin sentinţã, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi trimite cauza procurorului în vederea începerii sau a redeschiderii urmãririi penale, dupã caz. Dispoziţiile art. 333 alin. 2 se aplicã în mod corespunzãtor; c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, reţine cauza spre judecare, dispoziţiile privind judecarea în primã instanţã şi cãile de atac, aplicându-se în mod corespunzãtor. În cazul prevãzut la alin. 8 lit. c), actul de sesizare a instanţei, ca primã instanţã, îl constituie plângerea persoanei la care se referã alin. 1. Hotãrârea instanţei pronunţatã potrivit alin. 8 lit. a) şi b) poate fi atacatã cu recurs de procuror, de persoana care a fãcut plângerea, de persoana faţã de care s-a dispus neînceperea urmãririi penale, scoaterea de sub urmãrire penalã sau încetarea urmãririi penale, precum şi de orice persoane ale cãror interese legitime sunt vãtãmate. În situaţia prevãzutã în alin. 8 lit. a) persoana în privinţa cãreia instanţa, prin hotãrâre definitivã, a decis cã nu este cazul sã se înceapã ori sã se redeschidã urmãrirea penalã, nu mai poate fi urmãritã pentru aceeaşi faptã, afarã de cazul când s-au descoperit fapte sau împrejurãri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmãrire penalã şi nu a intervenit unul dintre cazurile prevãzute în art. 10. Instanţa este obligatã sã rezolve plângerea în termen de cel mult 20 de zile de la primire şi sã comunice, de îndatã şi motivat, persoanei care a fãcut plângerea, modul în care aceasta a fost rezolvatã." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã pentru urmãtoarele considerente: Referitor la susţinerea autoarei excepţiei conform cãreia dispoziţiile art. 273 din Codul de procedurã penalã creeazã un tratament inegal între procuror şi învinuit sau inculpat datoritã lipsei unui termen legal privind redeschiderea urmãririi penale, încãlcându-se astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 16, se constatã cã aceasta nu poate fi reţinutã. Astfel, pe de o parte, prevederile art. 273 din Codul de procedurã penalã nu aduc nici o atingere principiului constituţional al egalitãţii în drepturi, deoarece sensul art. 16 alin. (1) din Constituţie este garantarea egalitãţii în drepturi între cetãţeni în faţa legii şi a autoritãţilor publice, iar nu între cetãţeni şi autoritãţile publice. Or, procurorul care dispune reluarea urmãririi penale, în condiţiile art. 273 din Codul de procedurã penalã, acţioneazã în calitate de reprezentant al unei autoritãţi publice, şi anume Ministerul Public. Pe de altã parte, stabilirea unui termen de felul celui sugerat de cãtre autoarea excepţiei este lipsitã de temei atâta timp cât redeschiderea urmãririi penale în cazul în care, ca în speţã, s-a dispus scoaterea de sub urmãrire are loc dacã ulterior se constatã cã nu a existat în fapt cazul care a determinat luarea acestei mãsuri ori atunci când a dispãrut împrejurarea pe care se întemeia scoaterea de sub urmãrire, ipotezele legale care pot surveni oricând înainte de prescripţia rãspunderii penale şi fac necesarã redeschiderea urmãririi. Existenţa unui termen maxim înlãuntrul cãruia poate fi dispusã redeschiderea urmãririi penale reiese din dispoziţiile art. 270 alin. 2, coroborate cu cele ale art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedurã penalã, iar înainte de împlinirea acestui termen organele judiciare sunt obligate sã îndeplineascã actele necesare desfãşurãrii procesului penal în concordanţã cu prevederile art. 1-4 din Codul de procedurã penalã privind scopul procesului penal, principiul legalitãţii, principiul oficialitãţii, principiul aflãrii adevãrului şi principiul rolului activ al organelor de urmãrire penalã şi al instanţelor de judecatã. În baza acestor principii fundamentale ale procesului penal şi atâta timp cât nu existã impedimente legale privind punerea în mişcare a acţiunii penale sau exercitarea acesteia în continuare, organele judiciare au obligaţia sã îndeplineascã din oficiu actele necesare desfãşurãrii procesului penal în vederea tragerii la rãspundere penalã a persoanelor vinovate de sãvârşirea unei infracţiuni, potrivit vinovãţiei acesteia. Nu pot fi reţinute nici susţinerile autoarei excepţiei privind contrarietatea dispoziţiilor art. 278 şi ale art. 278^1 din Codul de procedurã penalã cu cele ale art. 21 din Legea fundamentalã pe motiv cã acestea nu reglementeazã posibilitatea persoanei interesate de a ataca în faţa instanţei ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale. Sub acest aspect se observã cã autoarea excepţiei solicitã, în realitate, completarea prevederilor de lege criticate, în sensul de a se permite atacarea la instanţele judecãtoreşti nu doar a rezoluţiilor şi ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, ci şi a altor acte sau mãsuri ale procurorului, precum, în speţa de faţã, ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale, ceea ce este contrar atât dispoziţiilor <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , în conformitate cu care în exercitarea controlului, "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederea supusã controlului", cât şi prevederilor constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), potrivit cãrora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii". Totodatã, nu se poate reţine susţinerea potrivit cãreia ordonanţa prin care s-a dispus redeschiderea urmãririi penale ar avea un caracter absolut, nefiind supusã vreunei verificãri de legalitate şi oportunitate, deoarece învinuitul sau inculpatul, în situaţia în care se dispune trimiterea sa în judecatã, are asigurat accesul la justiţie prin posibilitatea de a invoca în faţa instanţei de judecatã toate neregularitãţile sãvârşite în cursul urmãririi penale sau în cazul în care se dispune scoaterea de sub urmãrire penalã, încetarea urmãririi penale ori clasarea are posibilitatea formulãrii unei plângeri în faţa instanţei împotriva rezoluţiei sau a ordonanţei procurorului de netrimitere în judecatã, în temeiul prevederilor art. 278^1 din Codul de procedurã penalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 273, 278 şi 278^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Elena Corsei în Dosarul nr. 6.505/2004 al Judecãtoriei Timişoara. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Florentina Geangu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
