Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã, apreciind cã situaţia persoanelor care locuiesc în strãinãtate este diferitã de cea a persoanelor care locuiesc în România, iar principiul egalitãţii presupune aplicarea unui tratament juridic diferit unor situaţii juridice diferite. Totodatã, apreciazã cã regulile procedurii penale privind citarea persoanelor care se aflã în strãinãtate nu contravin nici dreptului la apãrare prevãzut de art. 24 din Constituţie. De asemenea, considerã cã aspectele privind aplicarea legii de cãtre instanţa de judecatã, aspecte invocate de autorul excepţiei, nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 6 aprilie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 12.486/2003, Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã de inculpatul Levent Huseyn Yurukoglu, prin apãrãtor, într-o cauzã penalã având ca obiect sãvârşirea infracţiunilor prevãzute de art. 248 şi 280 din Codul penal.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia aratã cã dispoziţiile legale criticate privind înmânarea şi afişarea citaţiei în cazul învinuitului sau inculpatului care locuieşte în strãinãtate contravin dreptului la apãrare, întrucât se prevede afişarea citaţiei în situaţia în care scrisoarea recomandatã nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv. Astfel, aratã cã sintagma "din orice alt motiv" creeazã interpretãri şi aprecieri subiective, care conduc la folosirea abuzivã şi nejustificatã a procedurii de citare prin afişare. O astfel de procedurã nu asigurã garanţiile respectãrii dreptului la apãrare, întrucât "prin aprecierea cu uşurinţã a motivelor care ar determina afişarea, inculpatul ar fi pus în imposibilitatea de a se apãra". Totodatã, conform art. 2 şi 8 din Convenţia bilateralã între România şi Turcia privind asistenţa judiciarã în materie civilã şi penalã, instanţele judecãtoreşti sunt obligate sã comunice actele din dosare prin intermediul ministerelor de justiţie.
De asemenea, autorul excepţiei susţine cã, în cauza de faţã, procedura de citare nu a fost legal îndeplinitã faţã de el, la dosar neexistând dovada de îndeplinire, şi anume fie semnãtura destinatarului pe recipisa de primire, fie atestarea autoritãţii turce asupra datei certe şi formei transmiterii citaţiei.
Judecãtoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, "inculpaţii fiind nemulţumiţi de fapt de neacordarea unor termene lungi de 6 luni şi de desfãşurarea cu celeritate a procesului penal". Dispoziţiile instanţei judecãtoreşti de a se efectua citarea atât prin scrisoare poştalã recomandatã, cât şi prin afişare la uşa instanţei sunt cenzurabile pe calea controlului judiciar prin cãi de atac, iar nu de cãtre Curtea Constituţionalã. "Nemulţumirea inculpaţilor faţã de voinţa legiuitorului şi faţã de interpretarea datã de instanţã legii penale nu poate constitui un motiv de neconstituţionalitate a normei penale, ci, eventual, un motiv de apel împotriva încheierii prin care s-au luat mãsurile pe care inculpaţii le apreciazã ca fiind nelegale." Instanţa considerã, de asemenea, cã existã şi posibilitatea ca sã nu urmãreascã, de fapt, prin invocarea acestei excepţii de neconstituţionalitate decât tergiversarea cauzei, având în vedere suspendarea de drept a dosarului în cazul înaintãrii excepţiei cãtre Curtea Constituţionalã.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, cu urmãtoarea motivare:
Potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivã de a reglementa procedura de judecatã, cu respectarea celorlalte prevederi constituţionale.
Dispoziţiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã asigurã citarea persoanelor aflate în strãinãtate fie prin înmânarea scrisorii recomandate, fie prin luarea la cunoştinţã a termenului de judecatã prin afişare. Întrucât aceste prevederi garanteazã faptul cã învinuitul sau inculpatul ia la cunoştinţã termenul de judecatã şi celelalte elemente prevãzute de lege, prin una dintre modalitãţile prevãzute de lege, dispoziţiile legale criticate nu contravin dreptului la apãrare.
Faptul cã instanţa de judecatã poate determina care anume împrejurãri constituie impedimente obiective la înmânarea scrisorii recomandate, astfel încât afişarea citãrii sã devinã justificatã, nu constituie o chestiune de constituţionalitate, ci o problemã de interpretare şi aplicare a legii, care cade în sarcina exclusivã a instanţelor judecãtoreşti, nefiind de competenţa Curţii Constituţionale.
Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate invocatã este neîntemeiatã, întrucât dispoziţiile legale criticate instituie reguli pentru realizarea procedurii de citare în situaţia în care scrisoarea recomandatã prin care se citeazã un învinuit sau inculpat care locuieşte în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştã a cetãţenilor sãi, fãrã a aduce atingere sub nici un aspect dreptului pãrţilor la apãrare. Citarea învinuitului sau inculpatului prin afişare la uşa instanţei are caracter excepţional, fiind justificatã de imposibilitatea realizãrii procedurii de citare prin înmânarea în mod direct şi personal a citaţiei.
Îndeplinirea viciatã a procedurii, precum şi imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de pãrţile interesate, urmând ca instanţa sã dispunã în consecinţã, fiind respectate pe deplin exigenţele dreptului la apãrare.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 116 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã şi a unor legi speciale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2003, având urmãtorul conţinut: "În cazul în care scrisoarea recomandatã prin care se citeazã un învinuit sau inculpat care locuieşte în strãinãtate nu poate fi înmânatã datoritã refuzului primirii ei sau din orice alt motiv, precum şi în cazul în care statul destinatarului nu permite citarea prin poştã a cetãţenilor sãi, citaţia se va afişa la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 20 şi 24 din Constituţie, potrivit cãrora:
- Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertãţile cetãţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţã cu Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 24: "(1) Dreptul la apãrare este garantat.
(2) În tot cursul procesului, pãrţile au dreptul sã fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."
De asemenea, susţine cã dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 10 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul, în deplinã egalitate, sã fie ascultatã în mod echitabil şi public de un tribunal independent şi imparţial, care va hotãrî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptatã împotriva ei", precum şi art. 2 şi 8 din Convenţia bilateralã între România şi Turcia privind asistenţa judiciarã în materie civilã şi penalã.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine cã autorul excepţiei este nemulţumit, pe de o parte, de posibilitatea interpretãrii subiective a sintagmei "din orice alt motiv" cuprinsã în textul legal criticat, interpretare care, în opinia sa, conduce la folosirea abuzivã şi nejustificatã a procedurii de citare prin afişare la sediul parchetului sau al instanţei, dupã caz, iar pe de altã parte, criticã aplicarea textului de procedurã penalã în cauza dedusã judecãţii, susţinând cã la dosar nu existã dovada de îndeplinire a procedurii de citare.
Curtea constatã cã ambele "critici de neconstituţionalitate" vizeazã, în realitate, interpretarea şi aplicarea legii, aspecte care constituie atributul suveran al instanţei de judecatã în opera de înfãptuire a justiţiei, iar controlul acestora se realizeazã prin exercitarea cãilor de atac.
Având în vedere aceste considerente, precum şi faptul cã, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , Curtea se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu care a fost sesizatã, excepţia de neconstituţionalitate urmeazã a fi respinsã ca inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 178 alin. 2^1 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Levent Huseyn Yurukoglu în Dosarul nr. 12.486/2003 al Judecãtoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Ioana Marilena Chiorean
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
