Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 540 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignatie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 412 din 2 iunie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 decembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007), Curtea de Apel Bucureşti Secţia I penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Nela Tomescu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penalã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetãţenilor în faţa legii, deoarece menţiunea "fãrã a se putea acorda circumstanţe atenuante" este discriminatorie faţã de celelalte persoane care rãspund penal şi beneficiazã de circumstanţe atenuante. Se mai aratã, de asemenea, cã prin aceastã lege se creeazã o situaţie discriminatorie între comercianţii ce au drept obiect de activitate vânzarea de bunuri în regim de consignaţie şi ceilalţi comercianţi.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia I penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu se poate susţine cã se creeazã o discriminare între diferite categorii de comercianţi. Fiind o lege specialã ce reglementeazã contractul de consignaţie, se stabilesc drepturi şi obligaţii între pãrţile contractante, specifice acestui gen de comerţ.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece principiul egalitãţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât dacã la situaţii juridice egale se impune un tratament juridic egal, la situaţii diferite tratamentul aplicabil nu poate fi decât diferit. Fiind o lege specialã ce reglementeazã contractul de consignaţie, este de la sine înţeles cã se stabilesc drepturi şi obligaţii atât pentru consignant, cât şi pentru consignatar, specifice acestui gen de comerţ, fãrã ca în acest mod sã se creeze vreo discriminare între categoriile de comercianţi.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, publicatã în Monitorul Oficial nr. 173 din 30 iulie 1934, care au urmãtorul conţinut: "Se va pedepsi cu închisoare de la 2 luni pânã la 2 ani şi cu amendã de la 10.000-100.000 lei, fãrã a se putea acorda circumstanţe atenuante, consignatarul:
1. Care-şi va însuşi bunurile încredinţate în consignaţie, sau le va înstrãina în alt mod sau în alte condiţiuni decât acelea prevãzute în contract, sau nu le va restitui consignatarului la cerere.
2. Care nu va remite consignantului sumele de bani, cambiile sau valorile încasate sau primite de el, drept preţ al bunurilor vândute, în modul arãtat la art. 19 din prezenta lege.
3. Care la cererea consignantului nu va face de îndatã modificãrile prevãzute la art. 13 alin. 3 din prezenta lege."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional din perspectiva unor critici similare. Astfel, prin <>Decizia nr. 225 din 7 decembrie 1999 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 76 din 21 februarie 2000, Curtea Constituţionalã a respins ca inadmisibilã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>Legii nr. 178/1934 , reţinând în esenţã cã nu sunt încãlcate prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii. Prin încheierea contractului de consignaţie nu se creeazã, aşa cum susţine autorul excepţiei, o inegalitate a pãrţilor, ci se stabilesc drepturi şi obligaţii specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altã parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.
De altfel, acest aspect, ca şi susţinerile referitoare la neconcordanţa dintre legile în vigoare în aceastã materie prin interzicerea aplicãrii circumstanţelor atenuante, nu pot fi primite deoarece nu sunt probleme de constituţionalitate şi, în consecinţã, Curtea nu este competentã sã se pronunţe asupra acestora. În acest sens a fost pronunţatã şi <>Decizia nr. 160 din 21 septembrie 2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 15 noiembrie 2000, ale cãrei considerente îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 23 din Legea nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicatã de Nela Tomescu în Dosarul nr. 8.371/22/2007 (2.769/2007) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
