Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 54 din 12 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cezar Adrian Iancu în Dosarul nr. 30.615/245/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 27D/2013. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că accesul liber la justiţie nu presupune gratuitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: Prin Încheierea din 5 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 30.615/245/2010, Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cezar Adrian Iancu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni de divorţ. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că perceperea oricărei taxe de timbru, ca şi condiţie sine qua non pentru ca instanţa să se pronunţe asupra fondului în cauzele ce au ca obiect o acţiune de divorţ cu minori, este contrară dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, iar prevederile criticate sunt neconstituţionale în situaţia în care se aplică şi acestor cauze. Curtea de Apel Iaşi - Secţia civilă opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificările şi completările ulterioare. Dispoziţiile criticate statuează următoarele: - Art. 7: "Taxele judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de familie sunt următoarele: [...]" În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 49 alin. (1), (4) şi (5) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele: 1. Potrivit prevederilor Legii nr. 146/1997, respectiv art. 1, acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti, precum şi cererile adresate Ministerului Justiţiei şi Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt supuse taxelor judiciare de timbru şi se taxează în mod diferenţiat, după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, cu excepţiile prevăzute de lege, iar dispoziţiile art. 7 stabilesc taxele judiciare de timbru pentru unele acţiuni şi cereri referitoare la raporturile de familie. 2. Curtea Constituţională, în jurisprudenţa sa constantă, spre exemplu, în Decizia nr. 832 din 11 octombrie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 824 din 7 decembrie 2012, a statuat că, potrivit dispoziţiilor constituţionale, accesul liber la justiţie nu echivalează cu gratuitatea serviciului prestat de instanţele judecătoreşti, legiuitorul având deplina legitimitate constituţională de a impune taxe judiciare de timbru fixe sau calculate la valoare în funcţie de obiectul litigiului. Nicio dispoziţie constituţională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Astfel, regula este cea a timbrării acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiţie sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit art. 56 din Constituţie, cetăţenii sunt obligaţi să contribuie prin impozite şi taxe, stabilite în condiţiile legii. În acelaşi sens este, de altfel, şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, prin care s-a statuat că o caracteristică a principiului liberului acces la justiţie este aceea că nu este un drept absolut - Hotărârea din 28 mai 1985, pronunţată în Cauza Ashingdane împotriva Regatului Unit al Marii Britanii, paragraful 57. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări, atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. De asemenea, Curtea a statuat că, potrivit prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, justiţiabilii pot obţine scutiri, reduceri, amânări sau eşalonări de la plata taxelor judiciare de timbru, în acest sens fiind, spre exemplu, Decizia nr. 722 din 2 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 2 august 2011. Având în vedere că cele menţionate mai sus se aplică şi prezentei cauze, Curtea nu poate reţine încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 49 alin. (1), (4) şi (5) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor. Totodată, Curtea reţine că valorificarea, pe calea unor acţiuni în instanţă, a unui drept subiectiv al cetăţenilor, indiferent de domeniul din care acesta face parte, se supune reglementărilor de principiu cuprinse în art. 21 din Constituţie. În aceste condiţii, Curtea observă că art. 49 alin. (1), (4) şi (5) din Constituţie nu poate constitui eo ipso un temei constituţional pentru scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Acordarea unor facilităţi la plata acestora este de competenţa exclusivă a legiuitorului, în funcţie de politica sa într-un domeniu sau altul.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Cezar Adrian Iancu în Dosarul nr. 30.615/245/2010 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.
