Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 539 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) si art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 361 din 2 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale <>art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Titi Stoean în Dosarul nr. 1.707/105/2008 al Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II, care formeazã obiectul Dosarului nr. 8.117D/2009 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 şi nr. 8.538D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale <>art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi doar cele ale art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Magistratul-asistent învedereazã Curţii cã doamna Magdalena Luminiţa Mogoşeanu, autoarea excepţiei ce formeazã obiectul Dosarului nr. 8.538D/2009, a transmis o cerere prin care solicitã acordarea unui nou termen de judecatã, în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Având cuvântul cu privire la aceastã cerere, reprezentantul Ministerului Public se opune amânãrii cauzei, apreciind cã, de la data ridicãrii excepţiei de neconstituţionalitate pânã la termenul de faţã stabilit pentru soluţionarea acesteia, a trecut un interval de timp suficient de lung pentru ca autoarea acesteia sã îşi asigure apãrarea.
Deliberând, Curtea respinge cererea, considerând cã nu se justificã amânarea cauzei în condiţiile art. 156 alin. (1) din Codul de procedurã civilã.
Curtea, din oficiu, vãzând identitatea de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexãrii lor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea dosarelor nr. 8.118D/2009, nr. 8.198D/2009, nr. 8.199D/2009, nr. 8.261D/2009 şi nr. 8.538D/2009 la Dosarul nr. 8.117D/2009, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 30 septembrie 2008, 28 octombrie 2009, 10 noiembrie 2009 şi 26 noiembrie 2009, pronunţate de Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II în dosarele nr. 1.707/105/2008 şi 1.708/105/2008, de Curtea de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi nr. 1.466/90/2009, de Tribunalul Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.703/90/2009 şi de Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 15.177/63/2008, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) cu referire la cele ale <>art. 54 lit. h)" din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, respectiv doar a art. 86 alin. (2) şi art. 94 alin. (1) lit. m) din aceeaşi lege.
Excepţiile au fost ridicate de Titi Stoean, Gheorghe Neagu, Tania Olteanu, Adrian Cãpraru şi Magdalena Luminiţa Mogoşeanu în cauze având ca obiect anularea unor decizii de suspendare a raporturilor de serviciu ale acestora.
În motivãrile excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã suspendarea de drept a raporturilor de serviciu doar ca urmare a trimiterii în judecatã a funcţionarului public, înainte deci de stabilirea vinovãţiei sale printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã, nesocoteşte prezumţia de nevinovãţie, de care o persoanã beneficiazã pe tot parcursul procesului penal. De asemenea, se creeazã o stare de discriminare între diferite categorii de funcţionari publici aflaţi în aceeaşi situaţie şi se afecteazã, totodatã, dreptul la muncã şi dreptul la un nivel de trai decent al funcţionarului, acesta pierzând singura sursã de venit, respectiv salariul primit de la angajator, dreptul la ocrotirea sãnãtãţii şi dreptul la mãsuri de protecţie socialã.
Instanţele care au sesizat Curtea Constituţionalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, menţinându-şi valabilitatea considerentele deciziilor deja pronunţate de Curtea Constituţionalã în aceastã materie. Adaugã cã, în cuprinsul <>Legii nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fondurile publice, care completeazã, în mod corespunzãtor, reglementãrile privind drepturile funcţionarilor publici prevãzute în <>Legea nr. 188/1999 , se regãsesc reglementãri în concordanţã cu legislaţia funcţionarilor publici ai Comunitãţii Europene, care asigurã, ca mãsurã de protecţie socialã, un anumit nivel de subzistenţã pe perioada suspendãrii raporturilor de serviciu.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând actele de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Pentru a stabili obiectul excepţiei, Curtea observã cã, deşi în încheierile de sesizare pronunţate de Tribunalul Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II se precizeazã cã obiect al excepţiei l-ar constitui şi prevederile <>art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 , în realitate, acest text reprezintã doar o normã de trimitere, faţã de care autorii nu formuleazã vreo criticã, ci îl au în vedere doar pentru a argumenta pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 alin. (2) şi <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 . Aşadar, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86 alin. (2) şi <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 86 alin. (2): "(2) În cazul în care funcţionarul public este trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h), persoana care are competenţa legalã de numire în funcţia publicã va dispune suspendarea funcţionarului public din funcţia publicã pe care o deţine.";
- Art. 94 alin. (1) lit. m): "(1) Raportul de serviciu se suspendã de drept atunci când funcţionarul public se aflã în una dintre urmãtoarele situaţii: (...)
m) în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de natura celor prevãzute la art. 54 lit. h)."
Dispoziţiile <>art. 54 lit. h) din Legea nr. 188/1999 , la care fac referire art. 94 alin. (1) lit. m) şi art. 86 alin. (2), prevãd cã poate ocupa o funcţie publicã persoana care îndeplineşte şi condiţia de a nu fi fost condamnatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni contra umanitãţii, contra statului sau contra autoritãţii, de serviciu sau în legãturã cu serviciul, care împiedicã înfãptuirea justiţiei, de fals ori a unor fapte de corupţie sau a unei infracţiuni sãvârşite cu intenţie, care ar face-o incompatibilã cu exercitarea funcţiei publice, cu excepţia situaţiei în care a intervenit reabilitarea.
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, ale art. 23 alin. (11) care instituie prezumţia de nevinovãţie, ale art. 34 referitoare la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii, ale art. 41 alin. (1) şi (2) care garanteazã dreptul la muncã şi protecţia socialã a muncii şi ale art. 47 privind dreptul la un nivel de trai decent.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observã cã dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã ca cele invocate în prezenta cauzã şi prin prisma unor critici similare, iar prin <>Decizia nr. 921 din 16 septembrie 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 718 din 22 octombrie 2008, <>Decizia nr. 481 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 30 mai 2008 şi <>Decizia nr. 1.437 din 5 noiembrie 2009 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 881 din 17 decembrie 2009 instanţa de contencios constituţional a respins excepţia ca neîntemeiatã.
Cu acele prilejuri, Curtea a reţinut cã mãsura suspendãrii din funcţie se aplicã tuturor funcţionarilor publici aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, astfel cã nu a putut fi reţinutã critica de neconstituţionalitate privind încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.
Cu privire la critica referitoare la prevederile art. 41 din Constituţie privind dreptul la muncã, Curtea a reţinut cã şi aceasta este neîntemeiatã, întrucât, pe de-o parte, mãsura suspendãrii este temporarã, iar pe de altã parte, este justificatã de trimiterea în judecatã a funcţionarului public pentru infracţiuni de o gravitate deosebitã.
De asemenea, prin <>Decizia nr. 48 din 4 februarie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut cã sancţiunea administrativã a suspendãrii funcţionarului public din funcţia publicã pe care acesta o deţine, în cazul în care s-a dispus trimiterea în judecatã a acestuia, are ca finalitate protejarea autoritãţii sau a instituţiei publice faţã de pericolul continuãrii activitãţii ilicite şi al extinderii consecinţelor periculoase ale faptei penale sãvârşite de cãtre funcţionarul public. Or, ţinând cont de natura administrativã a acestei mãsuri, nu se pune problema nerespectãrii prezumţiei de nevinovãţie, care va trebui, însã, respectatã, pe tot parcursul desfãşurãrii întregului proces penal pornit împotriva respectivului funcţionar public, pânã la rãmânerea definitivã a hotãrârii de condamnare.
Totodatã, Curtea constatã cã textele de lege criticate nu aduc atingere nici prevederilor art. 47 din Constituţie, observând, în acest sens, cã, potrivit <>art. 86 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 , dacã instanţa judecãtoreascã dispune achitarea sau încetarea procesului penal, suspendarea din funcţia publicã înceteazã, iar funcţionarul public respectiv îşi va relua activitatea în funcţia publicã deţinutã anterior şi îi vor fi achitate drepturile salariale aferente perioadei de suspendare.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 34 din Legea fundamentalã referitoare la dreptul la ocrotirea sãnãtãţii acestea nu au incidenţã în cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 alin. (2) şi <>art. 94 alin. (1) lit. m) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicatã de Titi Stoean şi Gheorghe Neagu în dosarele nr. 1.707/105/2008 şi, respectiv, nr. 1.708/105/2008 ale Tribunalului Prahova - Secţia comercialã şi de contencios administrativ II, de Tania Olteanu şi Adrian Cãpraru în dosarele nr. 2.687/90/2009 şi, respectiv, nr. 1.466/90/2009 ale Curţii de Apel Piteşti - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal, de Adrian Cãpraru în Dosarul nr. 2.703/90/2009 al Tribunalului Vâlcea - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi de Magdalena Luminiţa Mogoşeanu în Dosarul nr. 15.177/63/2008 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
