Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovãţ în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecãtoriei Craiova.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
La dosar autorul excepţiei a depus o cerere de amânare a judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arãtând cã aceasta nu îndeplineşte condiţiile art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Curtea, în temeiul <>art. 14 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale şi al art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, respinge cererea de amânare.
Preşedintele dispune sã se facã apelul şi în dosarele nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Societatea Comercialã "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecãtoriei Lugoj şi de Adela Samoilã şi Jãnicã Samoilã în Dosarul nr. 356/2005 al Judecãtoriei Sãveni.
La apelul nominal în dosarele nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005 lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
În Dosarul nr. 487 D/2005, partea Administraţia Finanţelor Publice a Municipiului Lugoj a depus un memoriu prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
În Dosarul nr. 550 D/2005, partea Banca Comercialã Românã - Sucursala Botoşani, Agenţia Sãveni a depus o întâmpinare prin care solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 487 D/2005 şi nr. 550 D/2005 la Dosarul nr. 353 D/2005, care este primul înregistrat.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, apreciind cã se impune menţinerea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 11 aprilie 2005, din 26 mai 2005 şi din 9 iunie 2005, pronunţate în dosarele nr. 25.538/2004, nr. 1.189/2005 şi nr. 356/2005, Judecãtoria Craiova, Judecãtoria Lugoj şi Judecãtoria Sãveni au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovãţ, de Societatea Comercialã "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj şi de Adela Samoilã şi Jãnicã Samoilã în cauze ce au ca obiect contestaţii la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin cã textul de lege criticat încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie. În acest sens aratã cã art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece legiuitorul, lãsând la aprecierea instanţei de judecatã stabilirea cuantumului cauţiunii, a instituit o situaţie de inegalitate în faţa legii. Astfel, pentru situaţii similare în ceea ce priveşte cuantumul creanţelor, se impun contestatorilor cauţiuni al cãror cuantum diferã în funcţie de persoana contestatorului, existând posibilitatea de a se crea unui debitor o situaţie mai favorabilã sau mai împovãrãtoare faţã de un alt debitor cu aceeaşi datorie. Condiţionarea admisibilitãţii cererii de suspendare a executãrii silite - prin acelaşi text legal - de depunerea unei cauţiuni al cãrei cuantum este lãsat la libera apreciere a instanţei de judecatã constituie o încãlcare a accesului liber la justiţie, consacrat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, drept care trebuie respectat nu numai în ce priveşte cererea introductivã, dar şi cu privire la celelalte cereri ale pãrţilor.
În opinia autorilor excepţiei exerciţiul acestui drept nu poate fi supus nici unei condiţionãri, deoarece "statul este ţinut sã ocroteascã în egalã mãsurã drepturile şi interesele legitime ale tuturor titularilor".
Prin fixarea cauţiunii, instanţa poate aprecia în mod arbitrar asupra cuantumului acesteia, impunând o barierã financiarã artificialã, care contravine art. 24 şi 53 din Constituţie.
În litigiile în materie fiscalã suspendarea executãrii silite nu ar trebui condiţionatã de depunerea unei cauţiuni, deoarece titlul executoriu nu emanã de la o instanţã judecãtoreascã, motiv pentru care legalitatea sa nu a putut fi verificatã de cãtre un organ independent şi imparţial.
De asemenea, debitorul se poate afla în imposibilitate obiectivã de a achita cauţiunea dacã are conturile poprite.
Autorii excepţiei apreciazã cã cele statuate prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 40 din 29 ianuarie 2004 sunt valabile şi în prezenta cauzã, aşa încât se impune admiterea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Judecãtoria Craiova considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens aratã cã, prin reglementarea expresã a cazurilor în care este obligatorie cauţiunea, legiuitorul a urmãrit sã previnã abuzurile procesuale, asigurând dezdãunarea creditorului pentru pagubele rezultate din folosirea unor mijloace procesuale menite sã amâne executarea unui act sau indisponibilizarea bunurilor aparţinând debitorului.
Prin textul de lege a cãrui neconstituţionalitate se invocã nu se instituie diferenţe de tratament juridic, privilegii sau discriminãri, finalitatea cauţiunii constituind-o despãgubirea intimatului pentru eventualele pagube suferite.
Judecãtoria Lugoj apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Judecãtoria Sãveni apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, textele de lege criticate fiind în deplinã concordanţã cu prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, apreciind cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, care condiţioneazã admisibilitatea cererii de suspendare a executãrii silite de depunerea unei cauţiuni, trebuie privite în contextul reglementãrii unitare conţinute de art. 403 din acest act normativ, prin care se urmãreşte evitarea abuzului procesual şi garantarea accesului liber la justiţie. Invocã, în acest sens, jurisprudenţa anterioarã a Curţii Constituţionale, respectiv <>Decizia nr. 227 din 18 mai 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 28 mai 2004, şi <>Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat este constituţional, fãcând trimitere la jurisprudenţa anterioarã a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 8 din 14 ianuarie 2003, nr. 55 din 6 februarie 2003, nr. 361 din 30 septembrie 2003, nr. 488 din 16 decembrie 2003 şi nr. 563 din 16 decembrie 2004.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, introduse prin <>art. I pct. 156 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, dispoziţii care au urmãtorul conţinut: "Pânã la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silitã, instanţa competentã poate suspenda executarea, dacã se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţã, în afarã de cazul în care legea dispune altfel."
Autorii excepţiei susţin cã textul dedus controlului încalcã prevederile art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (2) teza întâi şi ale art. 53 alin. (1) din Constituţie, care au urmãtorul cuprins:
- Art. 16 alin. (1): "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri.";
- Art. 20 alin. (2): "Dacã existã neconcordanţe între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementãrile internaţionale, cu excepţia cazului în care Constituţia sau legile interne conţin dispoziţii mai favorabile.";
- Art. 21: "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime.
(2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept.";
- Art. 24 alin. (1): "Dreptul la apãrare este garantat.";
- Art. 44 alin. (2) teza întâi: "Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular.";
- Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertãţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacã se impune, dupã caz, pentru: apãrarea securitãţii naţionale, a ordinii, a sãnãtãţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertãţilor cetãţenilor; desfãşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitãţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."
Examinând excepţia, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, soluţia adoptatã fiind de fiecare datã aceeaşi, şi anume cã sunt constituţionale.
În acest sens menţionãm deciziile nr. 150 din 9 mai 2002, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iulie 2002, nr. 346 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 751 din 27 octombrie 2003, şi nr. 67 din 24 februarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 205 din 9 martie 2004.
În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut, în esenţã, cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã au o dublã finalitate: constituirea unei garanţii pentru creditor cât priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii executãrii silite; prevenirea sau limitarea eventualelor abuzuri ale debitorilor rãu-platnici.
Referitor la încãlcarea prin textul de lege criticat a prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat cã, în mãsura în care reglementarea dedusã controlului se aplicã tuturor celor aflaţi în situaţia prevãzutã în ipoteza normei legale, fãrã nici o discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiatã.
Cât priveşte pretinsa omisiune a legiuitorului de a stabili criterii obiective pentru determinarea cuantumului cauţiunii, de naturã sã permitã sãvârşirea de abuzuri de cãtre judecãtor, chiar realã fiind, nu ar putea fi complinitã de cãtre Curte care nu are atribuţii de legiuitor pozitiv. În fapt însã, judecãtorul este ţinut sã respecte anumite limite rezonabile la stabilirea cauţiunii, eventualul abuz putând fi cenzurat, de vreme ce încheierea de soluţionare a cererii de suspendare este supusã recursului, în temeiul art. 403 alin. 3 din Codul de procedurã civilã, debitorul beneficiind astfel de toate garanţiile accesului liber la justiţie, ca şi de cele ale dreptului la apãrare.
De altfel, plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executãrii silite, aşa încât instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificatã ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie şi nici de încãlcare a dreptului la apãrare.
De asemenea, Curtea a reţinut cã dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã nu încalcã nici dispoziţiile constituţionale ale art. 53, deoarece acestea sunt aplicabile numai în ipoteza în care existã o restrângere a exercitãrii drepturilor şi libertãţilor fundamentale ale cetãţenilor, restrângere care, astfel cum s-a arãtat anterior, nu s-a constatat.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Cât priveşte raportarea la dispoziţiile art. 20 din Constituţie, Curtea constatã cã acestea nu sunt incidente în cauzã, întrucât autorul excepţiei nu indicã principiile din pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, care sunt încãlcate prin textul de lege criticat.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Felvio Prod" - S.R.L. din Bucovãţ în Dosarul nr. 25.538/2004 al Judecãtoriei Craiova, de Societatea Comercialã "Sirtech" - S.R.L. din Lugoj în Dosarul nr. 1.189/2005 al Judecãtoriei Lugoj şi de Adela Samoilã şi Jãnicã Samoilã în Dosarul nr. 356/2005 al Judecãtoriei Sãveni.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
