Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌───────────────────┬──────────────────┐
│Valer Dorneanu │- preşedinte │
│Cristian Deliorga │- judecător │
│Marian Enache │- judecător │
│Daniel Marius Morar│- judecător │
│Mona-Maria │- judecător │
│Pivniceru │- judecător │
│Gheorghe Stan │- judecător │
│Elena-Simina │- judecător │
│Tănăsesc │- │
│Varga Attila │magistrat-asistent│
│Ioniţa Cochinţu │ │
└───────────────────┴──────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu Drăgănescu. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihail-Georgel Guţică în Dosarul nr. 2.121/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 477D/2018. 2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilă, deoarece criticile formulate sunt consideraţii generale, care nu întrunesc exigenţele unei veritabile excepţii de neconstituţionalitate. În subsidiar, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prevederile criticate nu aduc atingere dispoziţiilor constituţionale invocate în susţinerea acesteia, sens în care menţionează jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 4. Prin Încheierea din 22 martie 2018, pronunţată în Dosarul nr. 2.121/109/2016, Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihail-Georgel Guţică într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului declarat împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Tribunalul Vâlcea - Secţia a II-a civilă, prin care a fost admisă, în parte, cererea de anulare a deciziei de impunere. 5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 sunt neconstituţionale, în măsura în care, în speţă, impozitul aferent veniturilor din alte surse, prevăzut de art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, ce se calculează prin raportare la venitul brut, s-ar aplica şi în cazul cesiunii de creanţă şi, mai ales, în cazul cesiunilor de drepturi de reconstituire/constituire a dreptului de proprietate şi de restituire a imobilelor, în temeiul Legii nr. 18/1991 privind fondul funciar şi al Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, situaţie în care impozitul ar trebui aplicat la venitul net, respectiv diferenţa dintre sumele încasate din cesiune (venituri) şi cheltuielile efectuate în scopul preluării creanţelor. În susţinerea criticii de neconstituţionalitate se expune situaţia concretă a speţei şi se arată că au fost preluate anumite drepturi legate de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar, iar ulterior o parte din aceste drepturi au fost recesionate, context în care organele fiscale au calificat aceste cesiuni ca fiind cesiuni de creanţe, deşi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 269 din 7 mai 2014 s-a stabilit că respectivele drepturi nu sunt creanţe, iar instanţa de judecată care s-a pronunţat asupra cauzei a considerat că operaţiunile sunt asimilate unei activităţi independente, care au un regim juridic de impozitare diferit, aspect faţă de care organele fiscale au formulat recurs. 6. Faţă de această împrejurare, se susţine că o persoană ce desfăşoară activitate independentă, comercială, adică încheie acte cu caracter de continuitate în scopul cumpărării şi recesionării ulterioare, este supusă unei impozitări mai puţin împovărătoare, întrucât achită impozitul la venituri nete. Astfel, textele art. 79 alin. (1), raportat la art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, nu întrunesc niciuna dintre condiţiile prevăzute de Legea fundamentală în ceea ce priveşte restrângerea drepturilor fundamentale. Ca atare, pentru ca impozitarea să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o se consideră că baza impozabilă trebuie să fie venitul net, diferenţa dintre veniturile din cesiunea de creanţe şi cheltuiala cu preluarea cesiunii, neexistând nicio raţiune logică constituţională ca taxarea să se facă pe operaţiuni şi nu pe venitul net obţinut. Prin urmare, orice altă interpretare a dispoziţiilor criticate cu privire la cesiunea de creanţe este neconstituţională, deoarece, în ipoteza în care s-ar aplica impozit la preţul cesiunii şi fără a se ţine cont de cheltuiala cu preluarea creanţei, ar însemna ca acel contribuabil să fie supus unei impozitări excesive, nerezonabile, cu încălcarea drepturilor fundamentale. De asemenea sunt prezentate unele aspecte cu privire la interpretarea şi aplicarea normelor criticate în mod diferit de către instituţiile publice şi de către instanţele de judecată. 7. Curtea de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât veniturile obţinute de autoarea acesteia au caracter ocazional, iar aceste venituri sunt supuse impozitării, fiind o opţiune de politică fiscală a legiuitorului. 8. Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 9. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 10. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate. 11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, care au următorul cuprins: - Art. 78 alin. (2): "(2) Venituri din alte surse sunt orice venituri identificate ca fiind impozabile, care nu se încadrează în categoriile prevăzute la art. 41 lit. a)-h), altele decât veniturile neimpozabile în conformitate cu prezentul titlu, precum şi cele enumerate prin normele metodologice elaborate în aplicarea prezentului articol."; – Art. 79 alin. (1): "(1) Impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut." 12. Dispoziţiile Legii nr. 571/2003 au fost abrogate prin Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 688 din 10 septembrie 2015. Însă, având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea urmează să exercite controlul de constituţionalitate asupra prevederilor criticate. 13. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 44 - Dreptul de proprietate privată, ale art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi ale art. 56 - Aşezarea justă a sarcinilor fiscale. De asemenea, este menţionat art. 1 privind protecţia proprietăţii din Primul Protocolul adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul acesteia este nemulţumit atât de conţinutul, cât şi de interpretarea şi aplicarea de către autorităţile abilitate a prevederilor art. 79 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 78 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, pe care le apreciază ca fiind neconstituţionale, în măsura în care se aplică şi veniturilor realizate din cesiuni de creanţă, respectiv în situaţia particulară a speţei în care au avut loc cesiuni de creanţă şi "recesionări" ale unei părţi din astfel de drepturi, context în care susţine că, în acest caz, impozitul ar trebui aplicat la venitul net reprezentat de diferenţa dintre venituri (sumele încasate din cesiune) şi pierderea realizată sau cheltuielile efectuate în scopul preluării creanţei, respectiv pentru dobândirea veniturilor respective. 15. Curtea observă că prevederile criticate fac parte din titlul III: Impozitul pe venit, capitolul IX: Venituri din alte surse, iar art. 78 - Definirea veniturilor din alte surse stabileşte cu caracter enumerativ veniturile care fac parte din această categorie. Potrivit art. 79 din Legea nr. 571/2003, impozitul pe venit se calculează prin reţinere la sursă la momentul plăţii veniturilor de către plătitorii de venituri, prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului brut. 16. În acest context, Curtea observă că prevederile criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare, sens în care este Decizia nr. 860 din 26 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 17 mai 2021, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate. 17. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că prin critica formulată, aspect valabil şi în prezenta cauză, se urmăreşte ca normele supuse controlului de constituţionalitate să primească o anumită interpretare pe care să o realizeze instanţa de contencios constituţional, în funcţie de contextul particular al speţei, interpretare care, practic, să conducă la o modificare a normelor legale în discuţie. Astfel, se doreşte ca normele criticate să se interpreteze în sensul ca impozitul pe venit, în cazul veniturilor din alte surse identificate ca fiind impozabile (sunt în discuţie veniturile obţinute de cedent ca urmare a cesiunii de creanţă, respectiv de cesionar ca urmare a realizării venitului din creanţa respectivă), să se calculeze prin aplicarea unei cote de 16% asupra unei baze impozabile ce provine din diferenţa dintre veniturile din cesiunea de creanţe şi cheltuiala cu preluarea cesiunii, iar impozitarea să se facă pe operaţiuni şi asupra venitului net, nu asupra venitului brut, astfel cum prevede textul legal criticat. 18. Faţă de această împrejurare, Curtea a constatat că asemenea critici nu intră în competenţa de soluţionare a instanţei de contencios constituţional. Pe de o parte, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", întrucât singura autoritate legiuitoare a ţării este Parlamentul, astfel cum dispune art. 61 alin. (1) din Constituţie. Pe de altă parte, astfel cum a reţinut constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, spre exemplu, Decizia nr. 62 din 18 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 491 din 10 iunie 2020, paragraful 38, interpretarea şi aplicarea legii în concret la o cauză anume ţin de instituţiile îndrituite cu ducerea la îndeplinire a prevederilor legale, precum şi de instanţele de judecată învestite cu soluţionarea litigiului. De altfel, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Constituţională s-a pronunţat cu privire la competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona probleme care ţin de interpretarea şi/sau aplicarea legii. Astfel, prin Decizia nr. 504 din 7 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 941 din 22 decembrie 2014, paragraful 14, Curtea s-a pronunţat în sensul că, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta asigură controlul de constituţionalitate a legilor, a ordonanţelor Guvernului, a tratatelor internaţionale şi a regulamentelor Parlamentului, prin raportare la dispoziţiile şi principiile Constituţiei. Aşadar, aplicarea şi interpretarea legii nu intră sub incidenţa controlului de constituţionalitate exercitat de Curte, acestea fiind de resortul exclusiv al instanţei de judecată care judecă fondul cauzei, precum şi, eventual, al instanţelor de control judiciar, astfel cum rezultă din prevederile coroborate ale art. 126 alin. (1) şi (3) din Constituţie. 19. Cu privire la conţinutul şi întinderea celor două noţiuni cuprinzătoare, interpretarea, respectiv aplicarea legii, Curtea Constituţională a reţinut că acestea acoperă identificarea normei aplicabile, analiza conţinutului său şi o necesară adaptare a acesteia la faptele juridice pe care le-a stabilit, iar instanţa de judecată este cea care poate dispune de instrumentele necesare pentru a decide cu privire la aceste aspecte (a se vedea Decizia nr. 838 din 27 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 3 iulie 2009). 20. Prin urmare, jurisprudenţa Curţii Constituţionale mai sus prezentată este aplicabilă mutatis mutandis şi în prezenta cauză, iar excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, astfel cum este formulată, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă. 21. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 78 alin. (2) şi ale art. 79 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Mihail-Georgel Guţică în Dosarul nr. 2.121/109/2016 al Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Curţii de Apel Piteşti - Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 14 septembrie 2021. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE prof. univ. dr. VALER DORNEANU Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu -------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
