Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Petru Ungur în Dosarul nr. 8.202/2004 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
La dosar apãrãtorul pãrţii Petru Ungur a depus o cerere prin care solicitã judecarea în lipsã.
Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind cã se impune menţinerea jurisprudenţei anterioare a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 25 martie 2005 pronunţatã în Dosarul nr. 8.202/2004, Judecãtoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Petru Ungur într-o cauzã având ca obiect majorarea pensiei de întreţinere.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciazã cã dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creeazã o situaţie de inegalitate între tatãl copilului şi celelalte categorii de persoane care pot exercita acţiunea în tãgãduirea paternitãţii. În condiţiile în care prin <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 349 din 19 decembrie 2001 a fost admisã excepţia de neconstituţionalitate referitoare la dispoziţiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei, înlãturându-se inegalitatea în ceea ce priveşte persoanele care pot exercita acţiunea în tãgãduirea paternitãţii, s-a creat o inegalitate cu privire la termenul în care poate fi promovatã aceasta. Astfel, pentru mamã şi pentru copil acţiunea este imprescriptibilã, în timp ce pentru tatã termenul este de 6 luni de la data la care acesta a luat cunoştinţã despre naşterea copilului, conform art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
Pe de altã parte, textul de lege criticat creeazã un regim discriminatoriu între tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei şi tatãl copilului din afara cãsãtoriei, deoarece primul are la dispoziţie acţiunea în tãgãduirea paternitãţii prescriptibilã în termen de 6 luni, în timp ce tatãl copilului din afara cãsãtoriei poate promova acţiune în contestarea recunoaşterii paternitãţii care este imprescriptibilã. Finalitatea celor douã acţiuni fiind identicã, regimul juridic diferenţiat nu se justificã.
Judecãtoria Târgu Mureş apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece stabilirea caracterului imprescriptibil al dreptului tatãlui de a contesta paternitatea ar crea o stare de incertitudine permanentã în ceea ce priveşte filiaţia copilului, afectând astfel drepturile sale legale.
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens apreciazã cã, "în lipsa unei prevederi exprese care sã vinã în întâmpinarea" <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 349 din 19 decembrie 2001 , sunt posibile douã interpretãri. Astfel, fie se considerã aplicabilã regula generalã a imprescriptibilitãţii acţiunii nepatrimoniale, fie se aplicã şi în cazul acţiunii exercitate de copil sau de mama acestuia termenul de prescripţie de 6 luni prevãzut în art. 55 alin. 1 din Codul familiei.
Pentru a nu contraveni principiului constituţional al egalitãţii în drepturi a persoanelor aflate în situaţii juridice similare, trebuie acceptat cã termenul de prescripţie este tot de 6 luni şi în cazul acţiunii promovate de mamã ori de copil. Revine judecãtorului rolul ca pânã la intervenţia legiuitorului, în ceea ce priveşte data de la care începe sã curgã termenul de prescripţie, sã aplice regula generalã înscrisã în <>art. 7 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 , potrivit cãreia "prescripţia începe sã curgã de la data când se naşte dreptul la acţiune [...]".
Avocatul Poporului apreciazã cã textul de lege criticat este constituţional, întrucât instituirea unui termen de prescripţie de 6 luni pentru introducerea acţiunii în tãgãduirea paternitãţii nu este de naturã a încãlca principiul egalitãţii în drepturi, ci este justificatã de apãrarea interesului copilului.
Nu poate fi susţinutã existenţa unui tratament discriminatoriu aplicat tatãlui copilului nãscut în timpul cãsãtoriei în raport cu cel aplicat tatãlui copilului din afara cãsãtoriei - în primul caz termenul de introducere al acţiunii fiind limitat, iar în cel de-al doilea caz acţiunea fiind imprescriptibilã - deoarece aceste situaţii juridice nu sunt identice şi nici similare. Astfel, pentru tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei opereazã prezumţia de paternitate, pe când filiaţia faţã de tatãl copilului din afara cãsãtoriei se stabileşte prin recunoaştere voluntarã sau hotãrâre judecãtoreascã.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 13 din 18 aprilie 1956, cu modificãrile ulterioare, care au urmãtorul conţinut: "Acţiunea în tãgãduirea paternitãţii se prescrie în termen de şase luni de la data când tatãl a cunoscut naşterea copilului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considerã cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie potrivit cãrora "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 55 alin. 1 din Codul familiei au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate. Prin deciziile nr. 453 din 2 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 21 ianuarie 2004, şi nr. 390 din 12 iulie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 749 din 17 august 2005, respingând excepţiile, Curtea a reţinut cã din textul de lege criticat nu rezultã un regim discriminatoriu între copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, mama copilului şi tatãl acestuia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tãgãduirea paternitãţii.
Art. 55 alin. 1 din Codul familiei reglementeazã termenul în care tatãl copilului nãscut în timpul cãsãtoriei poate sã introducã acţiune în tãgãduirea paternitãţii, fãrã sã cuprindã nici o precizare cu privire la termenul în care aceastã acţiune ar putea fi introdusã de mama copilului sau de copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, ceea ce se explicã prin modul în care legiuitorul a conceput regimul filiaţiei faţã de tatã. Astfel, prin art. 53 alin. 1 din Codul familiei s-a instituit o prezumţie legalã în sensul cã paternitatea copilului nãscut în timpul cãsãtoriei aparţine soţului mamei, cu consecinţa prevãzutã în art. 54 alin. 2 din acelaşi cod, şi anume cã acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã numai de soţ. În legãturã cu dispoziţiile <>art. 54 alin. 2 din Codul familiei prin Decizia nr. 349 din 19 decembrie 2001 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 10 aprilie 2002), Curtea Constituţionalã a constatat cã acestea sunt neconstituţionale în mãsura în care nu recunosc decât tatãlui, iar nu şi mamei şi copilului nãscut în timpul cãsãtoriei, dreptul de a porni acţiunea în tãgãduirea paternitãţii. Ca efect al acestei decizii a Curţii, regimul juridic al filiaţiei faţã de tatã, şi anume recunoaşterea dreptului mamei şi al copilului nãscut în timpul cãsãtoriei de a introduce acţiune în tãgãduirea paternitãţii, nu a suferit însã nici o modificare în privinţa prescriptibilitãţii acţiunii intentate de tatãl copilului şi nici nu a fost completat cu dispoziţii legale prin care sã se stabileascã termenul în care acţiunea poate fi exercitatã de mamã sau de copil. Astfel, în absenţa unei dispoziţii legale prin care sã se stabileascã termenul în care acţiunea în tãgãduirea paternitãţii poate fi pornitã de mamã sau de copil, Curtea nu are posibilitatea sã constate existenţa vreunei discriminãri, rãmânând în competenţa instanţei de judecatã sã facã interpretarea şi aplicarea corectã a legii.
Curtea nu poate primi nici susţinerea autorului excepţiei privind tratamentul discriminator aplicat titularului acţiunii în tãgãduirea paternitãţii în raport cu titularul acţiunii în contestarea recunoaşterii de paternitate - în primul caz aceasta fiind supusã prescripţiei, în cel de al doilea caz fiind imprescriptibilã -, dat fiind cã cele douã situaţii juridice invocate nu sunt identice şi nici similare, astfel cã reglementarea lor diferitã nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţia României.
Întrucât nu au intervenit elemente noi care sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 , cu majoritate de voturi,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicatã de Petru Ungur în Dosarul nr. 8.202/2004 al Judecãtoriei Târgu Mureş.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cãtãlina Turcu
OPINIE SEPARATĂ
la Decizia nr. 538 din 18 octombrie 2005
privind excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 55 alin. 1 din Codul familiei
Fãrã a nega în totalitate argumentele aduse de majoritatea judecãtorilor Curţii pentru respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerãm cã art. 55 alin. 1 din Codul familiei contravine dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. Prevederile art. 55 alin. 1 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 453 din 2 decembrie 2003 (cu opinie separatã) şi <>Decizia nr. 390 din 12 iulie 2005 , Curtea, cu majoritate de voturi, a respins excepţia, constatând cã din textul de lege criticat nu rezultã un regim discriminatoriu între copilul nãscut în timpul cãsãtoriei, mama copilului şi soţul acesteia, în privinţa termenului de exercitare a acţiunii în tãgada paternitãţii.
Printr-o altã <>decizie, şi anume nr. 349 din 12 decembrie 2001 , Curtea a admis posibilitatea ca, alãturi de soţul mamei copilului, mama şi copilul sã poatã formula acţiune în tãgada paternitãţii, declarând, astfel, neconstituţional art. 54 alin. 2 din Codul familiei, raportat la art. 16 alin. (1) din Constituţie.
În urma constatãrii neconstituţionalitãţii art. 54 alin. 2 din Codul familiei, consecinţa fireascã ar fi fost declararea ca neconstituţional şi a art. 55 alin. 1 din Codul familiei, care prevede doar termen de prescripţie în ceea ce priveşte dreptul la acţiune al soţului mamei copilului, şi anume 6 luni de la data când acesta a aflat de naştere, fãrã a se prevedea nimic cu privire la dreptul la acţiune, când titulari sunt mama sau copilul. Din necorelarea celor douã texte de lege rezultã cã în privinţa mamei şi a copilului îşi gãseşte aplicare dreptul comun privind dreptul la acţiune având ca obiect un drept personal nepatrimonial, în sensul cã acţiunea este imprescriptibilã. Se creeazã, astfel, o inegalitate juridicã evidentã între titularii dreptului la acţiune în tãgada paternitãţii. Pentru mamã şi copil se aplicã regula - imprescriptibilitatea, iar pentru soţul mamei copilului, termenul special de prescripţie, de 6 luni, ce reprezintã excepţia.
În aceste condiţii, este evidentã încãlcarea art. 16 alin. (1) din Constituţie, între titularii dreptului la acţiune în tãgada paternitãţii existând diferenţieri de tratament juridic, cu toate cã se aflã în situaţii juridice identice.
Fiind vorba de un drept personal nepatrimonial, acţiunea în tãgada paternitãţii ar urma sã fie imprescriptibilã sau legiuitorul sã reglementeze acelaşi termen special de prescripţie pentru toţi titularii dreptului la acţiune, indiferent dacã acesta ar curge de la date diferite.
Judecãtor,
prof. univ. dr. Aspazia Cojocaru
--------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
