Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 538 din 13 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 10 si art. 11 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 523 din 10 iulie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 11 raportat la <>art. 10" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Vlad Mihai Niţescu în Dosarul nr. 32.519/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilã, întrucât aspectele criticate vizeazã interpretarea legii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 noiembrie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 32.519/3/2005, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 11 raportat la <>art. 10" din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Vlad Mihai Niţescu într-o cauzã civilã având ca obiect o acţiune în evacuare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate interpretate izolat, fãrã a fi coroborate cu prevederile art. 2 şi fãrã a se ţine seama de prevederile art. 13 din acelaşi act normativ, cât şi fãrã a se avea în vedere dispoziţiile art. 480, ale art. 1436 şi ale art. 1437 din Codul civil, "ar duce la concluzia cã durata contractului de locaţiune ar fi perpetuã, lezând în mod grav dreptul de proprietate" şi fiind contrare dispoziţiilor art. 1 din Primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã. În acest sens, aratã cã prevederile art. 11 "devin neconstituţionale, în mãsura în care sancţiunea proprietarului pentru nerespectarea prevederilor art. 10 alin. (1) (care constã în prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere) vizeazã prelungirea sine die a contractului de închiriere". În continuare, aratã cã de esenţa contractului de închiriere, potrivit prevederilor art. 1411 din Codul civil, este asigurarea folosinţei bunului pe "un timp determinat" şi nu sine die. Prevederea termenului de 5 ani în contractul de închiriere împreunã "cu lipsa posibilitãţii încasãrii de cãtre proprietar a unei chirii compensatorii, reale corespunzãtoare lipsei de folosinţã a bunului constituie o sarcinã grea pentru proprietar, de naturã sã rupã echilibrul just dintre interesele aflate în joc. În acest sens, se invocã recenta Hotãrâre CEDO Radovici şi Stãnescu contra României". De asemenea, menţionezã cã, în practicã, prevederile <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 "au nãscut variate interpretãri, aplicarea acestora concretizându-se într-o practicã neunitarã".
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã. Considerã cã motivele de neconstituţionalitate privesc interpretarea normei criticate, aspect care excedeazã competenţei instanţei de contencios constituţional. Totodatã, pe fondul cauzei, apreciazã cã "o interpretare corelatã a art. 11 alin. (1) cu art. 10 alin. (1), care sã conducã la reînnoirea perpetuã a contractului de închiriere contrar voinţei proprietarului, ar reprezenta o lipsire nejustificatã a acestuia de atributele dreptului sãu, chiar şi atunci când reînnoirea ar opera cu titlu de sancţiune, depãşind caracterul rezonabil."
Avocatul Poporului considerã cã prevederile art. 11 raportate la <>art. 10 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 sunt constituţionale. În acest sens, aratã cã aceste prevederi se referã exclusiv la drepturile locative ale chiriaşilor şi nu la exercitarea dreptului de proprietate, astfel încât ele nu contravin art. 44 alin. (1) din Constituţie şi nici art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 10 şi <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 241/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Prevederile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
"Art. 10. - (1) În vederea încheierii noului contract de închiriere, în termen de 30 de zile de la data intrãrii în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţã sau de la deschiderea rolului fiscal, dupã caz, proprietarul îi va notifica chiriaşului sau fostului chiriaş, prin executorul judecãtoresc, data şi locul întâlnirii. Notificarea va fi comunicatã prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.
(2) Chiriaşul sau fostul chiriaş este obligat sã comunice în scris proprietarului, cu confirmare de primire, cererea de a încheia un nou contract de închiriere, în termen de cel mult 30 de zile de la primirea notificãrii.
(3) În cazul în care chiriaşul sau fostul chiriaş comunicã proprietarului cã nu cere sã încheie un nou contract de închiriere, acesta este obligat sã îi predea proprietarului locuinţa pe bazã de proces-verbal, în termen de cel mult 60 de zile de la data notificãrii prevãzute la alin. (1). Nepredarea locuinţei înãuntrul acestui termen îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale.";
"Art. 11. - (1) Nerespectarea de cãtre proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior pânã la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei pânã la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocatã de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.
(2) Lipsa unui rãspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificãrii îl îndreptãţeşte pe proprietar sã cearã în justiţie evacuarea necondiţionatã a locatarilor, cu plata daunelor-interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."
Autorul excepţiei invocã încãlcarea dispoziţiilor art. 44 alin. (2) din Constituţie relative la garantarea proprietãţii private, precum şi ale art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
<>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , în ansamblu, precum şi unele dintre articolele ei, printre care şi textele criticate în cauza de faţã, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale.
Astfel, prin <>Decizia nr. 790 din 27 septembrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, şi prin <>Decizia nr. 256 din 20 martie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 292 din 3 mai 2007, Curtea a statuat în sensul constituţionalitãţii acestor prevederi de lege.
În aceste decizii Curtea a reţinut cã mãsurile de protecţie a chiriaşilor, instituite prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 , îşi au temeiul în art. 47 alin. (1) şi în cele ale art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituţie. Finalitatea acestei ordonanţe este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicãrii <>Legii nr. 112/1995 , prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se posibilitatea pentru proprietar de exercitare a atributelor dreptului sãu de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri. Cu privire la conţinutul noţiunii "nivel de trai decent", Curtea a reţinut cã acesta nu este definit de Constituţie, dar el trebuie examinat în raport cu situaţiile avute în vedere de legiuitor, precum şi în funcţie de reglementãrile internaţionale privind drepturile omului, obligatorii în temeiul art. 11 şi art. 20 din Constituţie. În acest sens, potrivit art. 25 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului, dreptul la un nivel de trai decent cuprinde printre altele şi dreptul la locuinţã. În acelaşi sens, art. 11 din Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale, prevãzând obligaţia statelor de a recunoaşte dreptul oricãrei persoane la un nivel de trai suficient pentru ea însãşi şi familia sa, se referã, în mod expres, şi la locuinţã. Astfel cã legiuitorul, dând curs acestor dispoziţii, este îndreptãţit, stabilind conţinutul şi limitele dreptului de proprietate, sã ţinã seama nu numai de interesele proprietarilor, ci şi de cele ale chiriaşilor, cãrora trebuie sã le asigure dreptul la o locuinţã, realizând astfel un echilibru între cele douã categorii sociale.
Considerentele şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în prezenta cauzã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 10 şi <>art. 11 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicatã de Vlad Mihai Niţescu în Dosarul nr. 32.519/3/2005 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
