Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 537 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1) si (2) si art. 6 alin. (1), (2) si (4) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 428 din 27 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi <>art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent informeazã completul de judecatã cã la dosarul cauzei s-a depus o cerere din partea autorului excepţiei prin care se solicitã amânarea judecãrii cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea cererii de amânare a judecãrii cauzei, arãtând cã de la data invocãrii excepţiei şi pânã în prezent a existat timp suficient pentru angajarea unui apãrãtor.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a judecãrii cauzei, apreciind cã aceasta nu este temeinic motivatã, în sensul art. 156 alin. 1 din Codul de procedurã civilã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, fãcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 februarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 16.164/301/2006, Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi <>art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ultranet" - S.R.L. din Cluj-Napoca.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, ale art. 24, ale art. 21, ale art. 53 alin. (1), ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1). De asemenea, susţine cã ar fi încãlcate şi dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. În acest sens, se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu permite o examinare profundã a pretenţiilor care fac obiectul judecãţii şi îi favorizeazã pe creditori, ale cãror cereri se soluţioneazã doar pe baza înscrisurilor depuse, în detrimentul debitorilor, care sunt limitaţi în dreptul lor de a se apãra. Totodatã, se aratã cã limitarea posibilitãţilor debitorului de a se apãra cu toate mijloacele de probã admise de lege în cazul unui litigiu nu poate fi justificatã prin caracterul special al procedurii.
Se apreciazã cã procedura somaţiei de platã aduce limitãri dreptului debitorului de a exercita cãile de atac permise de dreptul comun, deşi nu se regãseşte în vreuna dintre situaţiile limitativ enunţate de art. 53 din Constituţie, ceea ce este de naturã a îngrãdi liberul acces la justiţie.
Autorul excepţiei considerã cã emiterea titlului executoriu "de îndatã", astfel cum prevede <>art. 6 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , încalcã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate.
Judecãtoria Sectorului 3 Bucureşti considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 s-a instituit o procedurã specialã ce asigurã judecata cu celeritate a cauzei, doar pe bazã de înscrisuri, textele de lege lato sensu fiind edictate cu respectarea principiilor constituţionale.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul considerã cã dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţionalã în jurisprudenţa sa.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Aratã cã prevederile legale criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001), aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002), modificatã şi completatã prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 142/2002 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobatã la rândul ei prin <>Legea nr. 5/2003 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 20 ianuarie 2003). Dispoziţiile criticate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
(2) Suma ce reprezintã obligaţia prevãzutã la alin. (1), precum şi dobânzile, majorãrile sau penalitãţile datorate potrivit legii se actualizeazã în raport cu rata inflaţiei aplicabilã la data plãţii efective.";
- Art. 6: "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã. [...]
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire."
Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 24 privind dreptul la apãrare, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privatã, ale art. 53 alin. (1) privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi ale art. 135 alin. (1) privind economia. De asemenea, se invocã şi încãlcarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, precum şi a prevederilor art. 14 paragraful 1 teza întâi din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , în ansamblu, a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele criticate şi în prezenta cauzã. Prin <>Decizia nr. 434 din 18 noiembrie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 77 din 29 ianuarie 2004, Curtea a statuat cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 instituie o procedurã specialã şi acceleratã, derogatorie de la normele procedurii civile, pentru a asigura recuperarea într-un timp cât mai scurt a creanţelor, ceea ce a şi determinat limitarea mijloacelor de probã, utilizabile în prima fazã, la înscrisuri, completate de explicaţiile şi lãmuririle date de pãrţi. Cu acelaşi prilej s-a stabilit cã aceastã limitare este deopotrivã valabilã pentru ambele pãrţi, ele având condiţii identice pentru exercitarea dreptului la apãrare. În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat şi prin deciziile nr. 348 din 18 septembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 27 noiembrie 2003, şi nr. 447 din 26 octombrie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005.
Totodatã, prin <>Decizia nr. 280 din 1 iulie 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 565 din 6 august 2003, Curtea a statuat cã mijloacele procedurale puse la îndemâna pãrţilor diferã tocmai datoritã caracterului special al procedurii, fãrã ca prin aceasta sã se instituie vreo discriminare, fãrã ca una dintre pãrţi sã fie privilegiatã, iar cealaltã dezavantajatã. Prin aceeaşi decizie, Curtea a stabilit, prin prisma acestor considerente şi având în vedere garanţiile procesuale de care se bucurã pãrţile, cã nu sunt încãlcate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Curtea reţine cã aceste considerente expuse mai sus pun în evidenţã constituţionalitatea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , aceste dispoziţii aflându-se în legãturã directã cu critica generalã pe care o face autorul excepţiei.
Totodatã, Curtea constatã cã dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate privatã, invocate în susţinerea excepţiei, nu au incidenţã în cauzã, având în vedere cã procedura somaţiei de platã este soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privatã a debitorului.
Neexistând elemente noi, de naturã a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Faţã de cele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ultranet" S.R.L. din Cluj-Napoca în Dosarul nr. 16.164/301/2006 al Judecãtoriei Sectorului 3 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
