Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 537 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Verona Sora şi Floarea Sora în Dosarul nr. 702/284/2010 al Judecãtoriei Rãcari. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã. Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin încheierea din 5 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 702/284/2010, Judecãtoria Rãcari a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Verona Sora şi Floarea Sora. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã prin introducerea expertizei întocmite de camerele notarilor publici drept criteriu de apreciere a valorii orientative a bunurilor imobile, se încalcã dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Aceasta întrucât, atâta vreme cât pãrţile au convenit sã se adreseze unui notar şi sã încheie un antecontract, stabilind valoarea bunului, nu se poate stabili o altã valoare a acestuia printr-o expertizã a notarilor. în aceeaşi opinie, textul de lege criticat este menit sã apere un interes de castã, acela al notarilor, şi încalcã prevederile constituţionale privind înfãptuirea justiţiei, câtã vreme justiţia nu se mai înfãptuieşte în numele legii, ci "în numele expertizei notariale". Astfel, judecãtorii se supun nu numai legii, ci unui act extrajudiciar, chiar dacã legea face trimitere la el. Judecãtoria Rãcari nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã. În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate în constituie art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi care au urmãtorul cuprins: - Art. 3^1: "(1) Cererile introduse la instanţele judecãtoreşti, prin care se solicitã pronunţarea unei hotãrâri judecãtoreşti care ţine loc de act autentic de înstrãinare a unor bunuri imobile, se taxeazã potrivit prevederilor art. 2 alin. (1), la valoarea imobilului. (2) Taxarea cererilor prevãzute la alin. (1) se face la valoarea imobilului declarat de pãrţi. În cazul în care valoarea declaratã de pãrţi este inferioarã valorii orientative stabilite prin expertiza întocmitã de camerele notarilor publici, taxarea cererilor se va face la aceastã din urmã valoare. (3) Dispoziţiile alin. (1) şi (2) se aplicã în mod corespunzãtor şi la taxarea cererilor în materie de moştenire. (4) Instanţele de judecatã vor solicita la începutul fiecãrui an camerelor notarilor publici expertizele privind stabilirea valorilor orientative ale bunurilor imobile din circumscripţia teritorialã a instanţei." Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 124 privind înfãptuirea justiţiei. Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã aceasta este neîntemeiatã şi urmeazã a fi respinsã. Astfel, expertiza prevãzutã de textul de lege criticat constituie un criteriu suficient de obiectiv şi precis în funcţie de care sã fie calculatã taxa judiciarã de timbru, avînd în vedere entitatea care le dispune (Camera Notarilor Publici) şi persoanele care le întocmesc (experţi). Raportarea la aceste expertize evitã declararea valorii imobilului la cote inferioare valorii sale de circulaţie în scopul plãţii unei taxe judiciare de timbru mult diminuate faţã de situaţia în care s-ar fi stabilit valoarea realã de circulaţie a bunului imobil. De altfel, autorii excepţiei nu contestã taxarea la valoare a acţiunii, ci doar obiectivitatea expertizei dispuse de camera notarilor publici şi imposibilitatea judecãtorului de a dispune o altã expertizã. Or, pe tot parcursul procesului judecãtorul trebuie sã manifeste o atitudine activã, astfel încât, dacã existã indicii care demonstreazã existenţa unor diferenţe vãdite între valoarea de circulaţie a imobilului stabilitã prin expertiza camerei notarilor publici şi cea realã, va putea face aplicarea art. 201 şi a urmãtoarelor din Codul de procedurã civilã, întrucât textul de lege criticat nu în interzice, expres sau implicit, acest lucru. În acest sens Curtea s-a pronunţat în jurisprudenţa sa, prin Decizia nr. 1.613 din 16 decembrie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al Rom?iei, Partea I, nr. 70 din 27 ianuarie 2011, şi prin Decizia nr. 948 din 6 iulie 2010, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 546 din 4 august 2010, ale cãror considerente sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3^1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicatã de Verona Sora şi Floarea Sora în Dosarul nr. 702/284/2010 al Judecãtoriei Rãcari. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2011.
