Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 537 din 18 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 2 si art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.048 din 25 noiembrie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Koszokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi <>art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Panait Praisler în Dosarul nr. 3.969/C/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei ca nefondatã, arãtând cã, de fapt, autorul excepţiei este nemulţumit de modul cum instanţa de judecatã şi Ministerul Finanţelor Publice au interpretat şi aplicat prevederile <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 .
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 28 ianuarie 2005, pronunţatã în Dosarul nr. 3.969/C/2004, Curtea de Apel Galaţi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicatã de Panait Praisler într-un proces civil având ca obiect plata unor despãgubiri civile.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã interpretarea datã de statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, precum şi de instanţa de judecatã, prevederilor <>art. 6 din Legea nr. 10/2001 , în sensul cã bunul (şlep) a cãrui retrocedare a fost solicitatã de cãtre acesta nu face parte din categoriile de bunuri care constituie obiectul de reglementare al acestei legi, ar contraveni dispoziţiilor art. 11, 44 şi 136 din Constituţie, precum şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În opinia autorului excepţiei, prin imobile preluate în mod abuziv, în sensul <>art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 , se înţelege şi întreprinderea de transporturi naţionalizatã prin <>Legea nr. 119/1948 şi, prin urmare, toate mijloacele de transport naţionalizate, inclusiv şlepul care face obiectul cererii sale de retrocedare. De aceea, el considerã cã definiţia datã de <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 imobilelor ce constituie obiectul acesteia nu face decât sã completeze prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din lege.
Instanţa de judecatã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã, arãtând în acest sens cã, prin reglementarea datã de <>art. 2 din Legea nr. 10/2001 , se evidenţiazã domeniul de aplicare a legii, sub aspectul modalitãţii de preluare a imobilelor, iar prevederile art. 6 reglementeazã natura bunurilor ce pot face obiectul restituirii. Fiind vorba de acordarea prin reglementãri legislative a unor reparaţii pentru bunuri preluate în mod abuziv de stat sau alte persoane juridice, legiuitorul este liber sã opteze în privinţa sferei bunurilor pentru care stabileşte mãsuri reparatorii.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul aratã cã, de fapt, autorul excepţiei ridicã o problemã de interpretare şi aplicare a legii, care este de competenţa instanţei de judecatã. În consecinţã considerã excepţia neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã prevederile legale criticate ca fiind constituţionale, susţinând cã soluţia de restituire a unor categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bazã exercitarea dreptului acestuia de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi abuzurilor din legislaţia trecutã, cu privire la dreptul de proprietate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi prevederile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, ulterior sesizãrii, <>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 4 aprilie 2005, şi apoi modificatã prin titlul I din <>Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietãţii şi justiţiei, precum şi unele mãsuri adiacente, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. În urma acestor modificãri <>Legea nr. 10/2001 a fost republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, textele de lege fiind renumerotate. Prevederile <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, au fost modificate prin <>art. I pct. 3 şi 10 al titlului I din Legea nr. 247/2005 , pãstrându-şi numerotarea dupã republicarea legii.
În jurisprudenţa sa, Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã, în cazul în care, dupã invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate în faţa instanţelor judecãtoreşti, prevederea supusã controlului a fost modificatã, Curtea se pronunţã asupra prevederii legale în noua sa redactare, numai dacã soluţia legislativã din legea sau ordonanţa modificatã este, în principiu, aceeaşi cu cea dinaintea modificãrii. Având în vedere cã, în cauzã, aceastã cerinţã este îndeplinitã, Curtea urmeazã sã se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, texte care au urmãtoarea redactare:
- Art. 2: "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:
a) imobilele naţionalizate prin <>Decretul nr. 92/1950 pentru naţionalizarea unor imobile, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prin <>Legea nr. 119/1948 pentru naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurãri, miniere şi de transporturi, precum şi prin alte acte normative de naţionalizare;
b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotãrâri judecãtoreşti de condamnare pentru infracţiuni de naturã politicã, prevãzute de legislaţia penalã, sãvârşite ca manifestare a opoziţiei faţã de sistemul totalitar comunist;
c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donaţiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 479/1954 privitor la donaţiile fãcute statului ş.a., neîncheiate în formã autenticã, precum şi imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autenticã prevãzutã de art. 813 din Codul civil, în acest din urmã caz dacã s-a admis acţiunea în anulare sau în constatarea nulitãţii donaţiei printr-o hotãrâre judecãtoreascã definitivã şi irevocabilã;
d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor mãsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate;
e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziţii administative sau a unei hotãrâri judecãtoreşti pronunţate în temeiul <>Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situaţiei bunurilor de orice fel supuse confiscãrii, confiscate, fãrã moştenitori sau fãrã stãpân, precum şi a unor bunuri care nu mai folosesc instituţiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989;
f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluãrii, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial;
g) imobilele preluate de stat în baza <>Legii nr. 139/1940 asupra rechiziţiilor şi care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensaţii echitabile;
h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la <>art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publicã şi regimul juridic al acesteia, cu modificãrile şi completãrile ulterioare;
i) orice alte imobile preluate fãrã titlu valabil sau fãrã respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluãrii, precum şi cele preluate fãrã temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat.
(2) Persoanele ale cãror imobile au fost preluate fãrã titlu valabil îşi pãstreazã calitatea de proprietar avutã la data preluãrii, pe care o exercitã dupã primirea deciziei sau a hotãrârii judecãtoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.";
- Art. 6: "(1) Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înţelege terenurile, cu sau fãrã construcţii, cu oricare dintre destinaţiile avute la data preluãrii în mod abuziv, precum şi bunurile mobile devenite imobile prin încorporare în aceste construcţii.
(2) Mãsurile reparatorii privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odatã cu imobilul, în afarã de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
(3) În situaţia prevãzutã la alin. (2), restituirea în naturã se va dispune prin decizia sau dispoziţia unitãţii deţinãtoare.
(4) În situaţia în care utilajele şi instalaţiile solicitate sunt evidenţiate în patrimoniul unor societãţi comerciale privatizate, altele decât cele prevãzute la art. 21 alin. (1) şi (2), dupã stabilirea contravalorii acestora, prin decizia entitãţii implicate în privatizare se va propune acordarea de despãgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi platã a despãgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."
Textele constituţionale considerate a fi încãlcate sunt cele ale art. 11, 44 şi 136, având urmãtorul conţinut:
- Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei.";
- Art. 44: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privatã este garantatã şi ocrotitã în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetãţenii strãini şi apatrizii pot dobândi dreptul de proprietate privatã asupra terenurilor numai în condiţiile rezultate din aderarea României la Uniunea Europeanã şi din alte tratate internaţionale la care România este parte, pe bazã de reciprocitate, în condiţiile prevãzute prin lege organicã, precum şi prin moştenire legalã.
(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauzã de utilitate publicã, stabilitã potrivit legii, cu dreaptã şi prealabilã despãgubire.
(4) Sunt interzise naţionalizarea sau orice alte mãsuri de trecere silitã în proprietate publicã a unor bunuri pe baza apartenenţei sociale, etnice, religioase, politice sau de altã naturã discriminatorie a titularilor.
(5) Pentru lucrãri de interes general, autoritatea publicã poate folosi subsolul oricãrei proprietãţi imobiliare, cu obligaţia de a despãgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autoritãţii.
(6) Despãgubirile prevãzute în alineatele (3) şi (5) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţã, prin justiţie.
(7) Dreptul de proprietate obligã la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinãtãţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.
(8) Averea dobânditã licit nu poate fi confiscatã. Caracterul licit al dobândirii se prezumã.
(9) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii.";
- Art. 136: "(1) Proprietatea este publicã sau privatã.
(2) Proprietatea publicã este garantatã şi ocrotitã prin lege şi aparţine statului sau unitãţilor administrativ-teritoriale.
(3) Bogãţiile de interes public ale subsolului, spaţiul aerian, apele cu potenţial energetic valorificabil, de interes naţional, plajele, marea teritorialã, resursele naturale ale zonei economice şi ale platoului continental, precum şi alte bunuri stabilite de legea organicã, fac obiectul exclusiv al proprietãţii publice.
(4) Bunurile proprietate publicã sunt inalienabile. În condiţiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituţiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosinţã gratuitã instituţiilor de utilitate publicã.
(5) Proprietatea privatã este inviolabilã, în condiţiile legii organice."
De asemenea, mai este invocat ca fiind încãlcat şi art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, a cãrui redactare este urmãtoarea: "Orice persoanã fizicã sau juridicã are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauzã de utilitate publicã şi în condiţiile prevãzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.
Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considerã necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."
Analizând criticile de neconstituţionalitate, Curtea observã cã autorul excepţiei este, de fapt, nemulţumit de modul cum instanţa de judecatã şi statul român, prin Ministerul Finanţelor Publice, au interpretat şi aplicat prevederile <>art. 2 şi 6 din Legea nr. 10/2001 , în sensul cã bunul (şlep) a cãrui retrocedare a fost solicitatã de cãtre acesta nu face parte din categoriile ce constituie obiectul de reglementare al legii.
Potrivit competenţei sale însã, aşa cum este ea prevãzutã în <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , şi respectând principiul constituţional al separaţiei puterilor, Curtea Constituţionalã nu poate modifica sau completa prevederea legalã supusã controlului şi nici nu se poate pronunţa asupra modului de aplicare a legii, ci numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Astfel fiind, excepţia de neconstituţionalitate apare ca inadmisibilã şi urmeazã sã fie respinsã ca atare.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 şi <>art. 6 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicatã, excepţie ridicatã de Panait Praisler în Dosarul nr. 3.969/C/2004 al Curţii de Apel Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 18 octombrie 2005.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
