Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 536 din 22 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 1 si art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar si ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea in anul 2011 a personalului platit din fonduri publice
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 469 din 10 iulie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Cristina Toma - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în Dosarul nr. 7.483/40/2011 al Tribunalului Botoşani - Secţia civilã şi care constituie obiectul Dosarului nr. 707D/2012 al Curţii Constituţionale.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 708D/2012, nr. 709D/2012 şi nr. 744D/2012-747D/2012, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de acelaşi autor în dosarele nr. 7.442/40/2011, nr. 7.489/40/2011, nr. 7.446/40/2011, nr. 7.474/40/2011, nr. 7.485/40/2011 şi nr. 7.456/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã asupra cauzei şi aratã cã la Dosarul nr. 708D/2012 Primãria Comunei Blândeşti a depus note scrise prin care relevã aspecte ce ţin de aplicarea legii în cauzã. De asemenea, la Dosarul nr. 747D/2012 partea Şcoala de Arte şi Meserii "Ion Pillat" Dorohoi a depus o cerere prin care solicitã judecarea cauzei în lipsã.
Curtea, având în vedere identitatea de obiect al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în discuţie problema conexãrii acestora.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.
Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 708D/2012, nr. 709D/2012 şi nr. 744D/2012-747D/2012 la Dosarul nr. 707D/2012, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele Curţii acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiatã, a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 februarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.483/40/2011 şi 7.489/40/2011, prin Încheierea din 12 martie 2012, pronunţatã în Dosarul nr. 7.442/40/2012, şi prin încheierile din 16 ianuarie 2012, pronunţate în dosarele nr. 7.446/40/2011, nr. 7.474/40/2011, nr. 7.485/40/2011 şi 7.456/40/2011, Tribunalul Botoşani - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în cauze ce au ca obiect drepturi bãneşti.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine cã dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 încalcã dreptul de proprietate reprezentat de salariul cuvenit pentru munca prestatã, fãrã a acorda o despãgubire proporţionalã cu privarea de acest bun, precum şi faptul cã nu se contureazã premisele modului în care, la încetarea ameninţãrii pentru siguranţa naţionalã, cei vãtãmaţi vor putea recupera bunul de care au fost privaţi sau echivalentul lui valoric. Aratã cã, deşi termenul de aplicabilitate a Legii nr. 118/2010 s-a împlinit la data de 31 decembrie 2010, actul normativ nu poate fi considerat ca nefiind în vigoare, întrucât, prin preluarea dispoziţiilor sale de cãtre art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea personalului bugetar pentru anul 2011, acesta este încã în actualitate, iar, în conformitate cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pot face obiect al excepţiei de neconstituţionalitate şi acele acte normative care sunt de actualitate prin prisma efectelor juridice produse, chiar dacã termenul de aplicare enunţat în cuprinsul lor s-a împlinit.
Mai susţine cã, drept urmare a controlului de constituţionalitate al Legii nr. 118/2010, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile acestei legi sunt constituţionale, deşi afecteazã dreptul la respectarea bunurilor în sensul prevãzut în cuprinsul art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
În continuare, aratã cã, dupã pronunţarea Deciziei nr. 874/2010 de cãtre Curtea Constituţionalã, proiectul de lege privind diminuarea drepturilor salariale ale bugetarilor a fost retrimis Parlamentului pentru punerea de acord cu decizia Curţii. Actul normativ a fost adoptat de cãtre Parlament în şedinţa comunã din data de 29 iunie 2010, iar legea a fost promulgatã în aceeaşi zi în care a fos t adoptatã. Legea nr. 118/2010 putea fi promulgatã de Preşedintele României doar dupã expirarea celor douã zile stabilite de prevederile art. 15 din Legea nr. 47/1992, în mãsura în care nu a fost invocatã o obiecţie de neconstituţionalitate. Odatã publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, aceasta produce efecte erga omnes, astfel încât nimeni nu poate refuza aplicarea legii pe motiv cã nu au fost îndeplinite cerinţele pentru adoptarea sa. Prin urmare, Legea nr. 118/2010 încalcã prevederile art. 147 alin. (2) din Constituţie şi art. 15 din Legea nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile art. 133 alin. (3) - (5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor.
Considerã cã mãsura dispusã în cuprinsul dispoziţiilor considerate a fi neconstituţionale nu a încetat, iar salariile nu au revenit la cuantumul iniţial, ci Guvernul a permanentizat diminuarea salarialã (deşi a înapoiat 15% din cuantumul salariului micşorat), deoarece Legea nr. 285/2010 foloseşte ca referinţã pentru calcularea drepturilor salariale salariul brut pentru luna octombrie 2010.
Tribunalul Botoşani - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 este neîntemeiatã, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului aratã cã îşi menţine punctul de vedere exprimat în Dosarul nr. 1.409D/2011 al Curţii Constituţionale, cauzã în care apreciazã cã dispoziţiile de lege criticate constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional de proprietate ce afecteazã dreptul la salariu, în sensul de "bun", cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. În acest sens, invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, respectiv deciziile nr. 872/2010, nr. 874/2010 şi nr. 1.655/2010.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintã dispoziţiile art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie 2010, şi art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, cu urmãtorul conţinut:
- Art. 1 din Legea nr. 118/2010: "(1) Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizaţii şi alte drepturi salariale, precum şi alte drepturi în lei sau în valutã, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice şi ale Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, se diminueazã cu 25%.
(2) În situaţia în care din aplicarea prevederilor alin. (1) rezultã o valoare mai micã decât valoarea salariului de bazã minim brut pe ţarã garantat în platã, suma care se acordã este de 600 lei.";
- Art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010: "(1) Se reduc cu 25% urmãtoarele drepturi de naturã salarialã de care beneficiazã personalul din cadrul autoritãţilor şi instituţiilor publice, indiferent de modul de finanţare al acestora: [...]
b) drepturile prevãzute la art. 104 alin. (3) şi art. 107 alin. (4) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificãrile şi completãrile ulterioare.";
- Art. 1 din Legea nr. 285/2010 : "(1) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(2) Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunarã brutã/salariul lunar brut, indemnizaţia brutã de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%, în mãsura în care personalul îşi desfãşoarã activitatea în aceleaşi condiţii.
(3) Cuantumul brut al drepturilor prevãzute la alin. (1) şi (2) se va stabili în anul 2011 ţinându-se seama de gradul sau treapta profesionalã, vechimea în muncã, vechimea în funcţie sau, dupã caz, în specialitate, dobândite în condiţiile legii pânã la 31 decembrie 2010.
(4) Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional, al soldei de comandã/salariului de comandã, precum şi cuantumul gradaţiilor, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
(5) În salariul de bazã, indemnizaţia lunarã de încadrare, respectiv în solda funcţiei de bazã/salariul funcţiei de bazã aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizaţiile, care potrivit Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitarã a personalului plãtit din fonduri publice, cu modificãrile ulterioare, fãceau parte din salariul de bazã, din indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv din solda/salariul funcţiei de bazã, precum şi sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 1/2010 privind unele mãsuri de reîncadrare în funcţii a unor categorii de personal din sectorul bugetar şi stabilirea salariilor acestora, precum şi alte mãsuri în domeniul bugetar, cu modificãrile ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotãrâri ale Guvernului necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificãrile ulterioare, şi care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, dupã caz, ca sporuri la data reîncadrãrii se introduc în salariul de bazã, în indemnizaţia de încadrare brutã lunarã, respectiv în solda/salariul de funcţie, fãrã ca prin acordarea lor sã conducã la creşteri salariale, altele decât cele prevãzute de prezenta lege."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor dispoziţii, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 136 alin. (1) şi (5) referitor la proprietate, art. 147 alin. (2) privind deciziile Curţii Constituţionale şi art. 148 alin. (2) referitor la integrarea în Uniunea Europeanã. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 1 din primul Protocol la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi cele ale art. 17 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 118/2010, prevederile legale criticate au avut o aplicabilitate limitatã în timp, pânã la 31 decembrie 2010. Cu toate acestea, dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 118/2010 continuã sã îşi producã efectele juridice în prezenta cauzã, astfel încât, în lumina jurisprudenţei sale recente, şi anume Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, urmeazã a se analiza constituţionalitatea prevederilor art. 1 din Legea nr. 118/2010. Soluţiile legislative criticate au mai fãcut obiect al controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici similare cu cele invocate în prezenta cauzã.
Astfel, prin deciziile nr. 872 şi 874 din 25 iunie 2010, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea a reţinut, în esenţã, cã dreptul la salariu este corolarul unui drept constituţional, şi anume dreptul la muncã, iar diminuarea sa se constituie într-o veritabilã restrângere a exerciţiului dreptului la muncã. Realizând o examinare a compatibilitãţii dispoziţiilor legale criticate cu fiecare dintre condiţiile strict şi limitativ prevãzute de Legea fundamentalã pentru restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, Curtea a constatat cã mãsura de diminuare a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei cu 25% constituie o restrângere a exerciţiului dreptului constituţional la muncã ce afecteazã dreptul la salariu, cu respectarea însã a prevederilor art. 53 din Constituţie. Astfel, Curtea a statuat cã diminuarea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei este prevãzutã prin Legea nr. 118/2010 şi se impune pentru reducerea cheltuielilor bugetare. De asemenea, soluţia legislativã cuprinsã în art. 1 din lege a fost determinatã de apãrarea "securitãţii naţionale", noţiune înţeleasã în sensul unor aspecte din viaţa statului - precum cele economice, financiare, sociale - care ar putea afecta însãşi fiinţa statului prin amploarea şi gravitatea fenomenului.
În acest sens, prin Decizia nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009, Curtea a statuat cã situaţia de crizã financiarã mondialã ar putea afecta, în lipsa unor mãsuri adecvate, stabilitatea economicã a ţãrii şi, implicit, securitatea naţionalã.
Cu privire la proporţionalitatea situaţiei care a determinat restrângerea, Curtea a constatat cã existã o legãturã de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului/indemnizaţiei/soldei) şi scopul legitim urmãrit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat) şi cã existã un echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului.
De asemenea, Curtea a statuat cã mãsura legislativã criticatã este aplicatã în mod nediscriminatoriu, în sensul cã reducerea de 25% se aplicã tuturor categoriilor de personal bugetar în acelaşi cuantum şi mod. Curtea a observat, totodatã, cã mãsura criticatã prezintã un caracter temporar, având o duratã limitatã în timp, şi anume pânã la data de 31 decembrie 2010, tocmai pentru a nu se afecta substanţa dreptului constituţional protejat.
În acelaşi timp, prin Decizia nr. 939 din 7 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 661 din 16 septembrie 2011, Curtea a statuat cã salariile viitoare pe care angajatorul trebuie sã le plãteascã angajatului nu intrã în sfera de aplicare a dreptului de proprietate, angajatul neavând un atare drept pentru salariile ce vor fi plãtite în viitor de cãtre angajator ca urmare a muncii viitoare prestate de angajat. Dreptul de proprietate al angajatului în privinţa salariului vizeazã numai sumele certe, lichide şi exigibile.
Curtea a observat cã şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotãrârea din 31 mai 2011, pronunţatã în Cauza Maggio şi alţii împotriva Italiei, paragraful 55, a reiterat jurisprudenţa sa cu privire la faptul cã art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu implicã un drept la dobândirea proprietãţii.
Totodatã, prin Decizia nr. 1.155 din 13 septembrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 27 octombrie 2011, Curtea a statuat cã, în contextul legislativ actual, prin art. 1 alin. (1) din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 878 din 28 decembrie 2010, s-a stabilit cã, începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bazã/soldelor funcţiei de bazã/salariilor funcţiei de bazã/indemnizaţiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plãtit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majoreazã cu 15%.
O atare modalitate de stabilire a cuantumului concret al salariilor/soldelor/indemnizaţiilor brute nu este de naturã sã încalce cele stabilite prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 872 şi nr. 874 din 25 iunie 2010. Cu acele prilejuri, Curtea a impus o obligaţie de rezultat legiuitorului, aceea ca dupã 1 ianuarie 2011 sã revinã la "cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea acestor mãsuri de diminuare, în condiţiile încadrãrii în politicile sociale şi de personal, care, la rândul lor, trebuie sã se încadreze în nivelul cheltuielilor bugetare". Este în acelaşi timp o obligaţie sub con diţie care va duce la revenirea etapizatã a cuantumului drepturilor salariale la nivelul anterior Legii nr. 118/2010. Stabilirea modalitãţii concrete de realizare a acestui proces este o prerogativã a legiuitorului, care va decide, în funcţie de situaţia economico-financiarã a ţãrii, momentul îndeplinirii cât mai rapid a obligaţiei sale de rezultat, în sensul revenirii cel puţin la cuantumul salariilor/indemnizaţiilor şi soldelor de dinainte de adoptarea Legii nr. 118/2010.
Referitor la pretinsa neconstituţionalitate extrinsecã a Legii nr. 118/2010, prin Decizia nr. 975 din 7 iulie 2010, Curtea a statuat cã legea criticatã este constituţionalã, arãtând cã: "în procedura reexaminãrii reglementatã de art. 147 alin. (2) din Constituţie, Parlamentul nu are competenţa constituţionalã de a modifica prevederile legale constatate ca fiind constituţionale, ci va putea numai sã punã de acord prevederile neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale; desigur, [...] Parlamentul poate modifica şi alte prevederi legale numai dacã acestea se gãsesc într-o legãturã indisolubilã cu dispoziţiile declarate ca fiind neconstituţionale. Prin urmare, «alte îmbunãtãţiri» ce ar viza legea criticatã se pot face numai prin alte legi sau ordonanţe de modificare şi completare.
Astfel, în condiţiile în care critica autorului obiecţiei de neconstituţionalitate vizeazã un text de lege care nu a fãcut obiectul reexaminãrii în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie, Curtea constatã cã obiecţia de neconstituţionalitate nu îndeplineşte o condiţie de admisibilitate, şi anume aceea de a se limita la modificãrile ce au fost aduse legii în procesul de reexaminare. Întrucât obiecţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, Curtea nu va mai proceda la examinarea criticilor formulate pe fondul reglementãrii.
În final, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 47/1992, republicatã, cu modificãrile ulterioare, precum şi cele ale art. 133 alin. (3)-(5) din Regulamentul Camerei Deputaţilor sunt aplicabile şi în cazul în care obiecţia de neconstituţionalitate este formulatã împotriva unei legi pe care Parlamentul a pus-o de acord cu o decizie anterioarã a Curţii Constituţionale, în conformitate cu art. 147 alin. (2) din Constituţie. Numai în aceste condiţii Curtea are posibilitatea de a verifica punerea de acord a prevederilor constatate ca fiind neconstituţionale cu decizia Curţii Constituţionale în sensul art. 147 alin. (2) din Constituţie. Întrucât şi acest control al Curţii este o formã a controlului a priori de constituţionalitate, prevederile art. 146 lit. a) teza întâi din Constituţie şi ale art. 15-18 din Legea nr. 47/1992 se aplicã în mod corespunzãtor."
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În fine, Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a observat cã mãsura reducerii salariilor prevãzutã de Legea nr. 118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproporţionate şi excesive, incompatibilã cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În consecinţã, instanţa de contencios european al drepturilor omului a considerat cã statul român nu a depãşit marja sa de apreciere şi nu a rupt justul echilibru între cerinţele de interes general ale colectivitãţii şi protecţia drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunţatã în 6 decembrie 2011, în cauzele Felicia Mihãieş împotriva României şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, paragraful 21).
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 118/2010 privind unele mãsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar şi ale art. 1 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plãtit din fonduri publice, excepţie ridicatã de Liga Sindicatelor din Învãţãmânt Botoşani în dosarele nr. 7.483/40/2011, nr. 7.442/40/2011, nr. 7.489/40/2011, nr. 7.446/40/2011, nr. 7.474/40/2011, nr. 7.485/40/2011 şi nr. 7.456/40/2011 ale Tribunalului Botoşani - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 22 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Cristina Toma
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
