Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 535 din 28 aprilie 2011  referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) si art. 32-34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

DECIZIE nr. 535 din 28 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) si art. 32-34 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 16 iunie 2011

    Augustin Zegrean - preşedinte
    Acsinte Gaspar - judecãtor
    Petre Lãzãroiu - judecãtor
    Mircea Ştefan Minea - judecãtor
    Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
    Ion Predescu - judecãtor
    Tudorel Toader - judecãtor
    Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
    Marieta Safta - prim-magistrat-asistent

    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cãtãlina Gliga.

    Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) şi art. 32-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Liviu Cristescu în Dosarul nr. 22.322/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
    La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
    Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
    Prin Încheierea din 12 mai 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 22.322/212/2008, Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) şi art. 32-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicatã de Liviu Cristescu.
    În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textele de lege criticate încalcã dreptul cetãţenilor la un proces echitabil în mãsura în care, prin conţinutul acestora, interpretarea şi aplicarea lor, se creeazã o prezumţie de legalitate a procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor, sarcina probei revenind petentului-contravenient. Se considerã cã prin modalitatea de redactare a textelor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate, coroborate cu prevederile art. 1169 din Codul civil, se stabileşte în sarcina contravenientului obligaţia de a-şi proba nevinovãţia în faţa instanţei de judecatã. Se aratã în acest sens cã din punctul de vedere al art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, prezumţia de legalitate de care se bucurã procesul-verbal de constatare a contravenţiei vine în contradicţie cu dreptul la un proces echitabil şi cu prezumţia de nevinovãţie, fiind lipsit de rezonabilitate şi neechitabil a cere contravenientului sã facã dovada contrarã celor menţionate de agentul constatator în actul sancţionator. Se conchide arãtându-se cã, "atâta vreme cât sarcina probei în materie contravenţionalã incumbã contravenientului, dreptul constituţional la apãrare este transformat într-o obligaţie de a se apãra, sancţiunea fiind menţinerea procesului-verbal sancţionator chiar şi în situaţia unei atitudini pasive din partea agentului constatator".
    Tribunalul Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
    În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
    Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
    Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
    Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) şi art. 32-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin Legea nr. 180/2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
    - Art. 1169 din Codul civil: "Cel ce face o propunere înaintea judecãţii trebuie sã o dovedeascã.";
    - Art. 16 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: "(1) Procesul-verbal de constatare a contravenţiei va cuprinde în mod obligatoriu: data şi locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea şi instituţia din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupaţia şi locul de muncã ale contravenientului; descrierea faptei contravenţionale cu indicarea datei, orei şi locului în care a fost sãvârşitã, precum şi arãtarea tuturor împrejurãrilor ce pot servi la aprecierea gravitãţii faptei şi la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabileşte şi se sancţioneazã contravenţia; indicarea societãţii de asigurãri, în situaţia în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulaţie; posibilitatea achitãrii în termen de 48 de ore a jumãtate din minimul amenzii prevãzute de actul normativ, dacã acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a cãii de atac şi organul la care se depune plângerea.";
    - Art. 32-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 se referã la procedura de contestare a procesului-verbal de contravenţie.
    Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile de lege criticate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.
    Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a pronunţat prin numeroase decizii asupra dispoziţiilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 criticate în prezenta cauzã.
    În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 259 din 20 martie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 26 aprilie 2007, Decizia nr. 216 din 28 februarie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 28 martie 2008, şi Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, prin care Curtea a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. De asemenea, referitor la obligaţia contravenientului de a-şi dovedi nevinovãţia în legãturã cu fapta reţinutã în sarcina sa de cãtre organul constatator, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, reţinând cu acel prilej cã procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei se bucurã de prezumţia de legalitate, însã, atunci când este formulatã o plângere împotriva acestuia, este contestatã chiar prezumţia de care se bucurã. În acest caz, instanţa de judecatã competentã va administra probele prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie sã îşi demonstreze propria nevinovãţie, revenind instanţei de judecatã obligaţia de a administra tot probatoriul necesar stabilirii şi aflãrii adevãrului. Chiar dacã art. 47 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 face referire la dispoziţiile Codului de procedurã civilã, instanţele de judecatã nu pot face aplicarea strictã a regulii onus probandi incumbit actori, ci, din contrã, chiar ele trebuie sã manifeste un rol activ pentru aflarea adevãrului, din moment ce contravenţia intrã sub incidenţa art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Prin urmare, nu se poate susţine rãsturnarea sarcinii probei.
    Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţã, aceleaşi aspecte şi având în vedere cã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã, inclusiv în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1169 din Codul civil. Aceasta întrucât principiul enunţat de acest text legal este particularizat faţã de dispoziţiile art. 33 şi 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, prin faptul cã instanţa administreazã toate probele pe care le considerã necesare pentru verificarea temeiniciei şi legalitãţii procesului-verbal, nefiind vorba, pentru considerentele expuse pe larg, despre o probaţiune rãmasã exclusiv în sarcina petentului.

    Pentru motivele arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1169 din Codul civil, art. 16 alin. (1) şi art. 32-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Liviu Cristescu în Dosarul nr. 22.322/212/2008 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercialã, contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivã şi general obligatorie.
    Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 28 aprilie 2011.

              PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
                       AUGUSTIN ZEGREAN

                   Prim-magistrat-asistent,
                       Marieta Safta
                         ________
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016