Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
┌─────────────────┬─┬──────────────────────┐
│Marian Enache │-│preşedinte │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Mihaela Ciochină │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Cristian Deliorga│-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Dimitrie-Bogdan │-│judecător │
│Licu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Laura-Iuliana │-│judecător │
│Scântei │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Gheorghe Stan │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Elena-Simina │-│judecător │
│Tănăsescu │ │ │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Varga Attila │-│judecător │
├─────────────────┼─┼──────────────────────┤
│Claudia-Margareta│-│magistrat-asistent-şef│
│Krupenschi │ │ │
└─────────────────┴─┴──────────────────────┘
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Eugen Anton. 1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 647 alin. (1) din Codul civil, excepţie ridicată de Costel Anastase şi Ştefăniţă-Cristian Onţică în Dosarul nr. 25.600/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.116D/2019. 2. La apelul nominal răspunde autorul excepţiei Costel Anastase, personal şi asistat de doamna avocat Marilena-Diana Chitea, cu împuternicire depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi. Procedura de înştiinţare este legal îndeplinită. 3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorului prezent al excepţiei, care, prin reprezentantul convenţional ales, solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 647 alin. (1) din Codul civil, în măsura în care se interpretează că unul dintre coproprietarii forţaţi ai unui bun accesoriu trebuie să permită folosinţa proprietăţii personale pentru a asigura folosirea bunului accesoriu de către celălalt coproprietar. Arată că, atât timp cât nu există în lege o limitare a dreptului de proprietate, textul criticat, în această interpretare folosită chiar de instanţa de fond, care permite limitarea unui drept de proprietate asupra unei proprietăţi private exclusive, contravine art. 44 din Constituţie. 4. Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt clare şi previzibile. Ceea ce trebuie respectat este destinaţia bunului comun sub aspectul folosinţei sale, care este diferită de accesorietatea altor bunuri. Este esenţială împrejurarea că întinderea cotei-părţi a fiecărui coproprietar în cazul unei coproprietăţi forţate nu determină şi întinderea dreptului de folosinţă asupra bunului comun, acest din urmă drept realizându-se cu anumite limitări rezonabile. 5. La cererea autorului excepţiei, preşedintele Curţii îi acordă cuvântul, ca drept la replică, acesta precizând că intrarea în spaţiul comun se asigură din casa proprie, pe o scară cu lanţ. CURTEA, având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele: 6. Prin Încheierea din 29 octombrie 2019, pronunţată în Dosarul nr. 25.600/300/2016, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 647 alin. (1) din Codul civil. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Costel Anastase şi Ştefăniţă-Cristian Onţică într-o cauză civilă aflată în apel având ca obiect obligaţia de a face - pretenţii. 7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul civil contravin dreptului de proprietate privată în măsura în care acestea se interpretează, în lipsa unei dispoziţii legale exprese, în sensul că unul dintre coproprietari trebuie să asigure folosinţa asupra bunului accesoriu aflat în coproprietate forţată prin punerea la dispoziţie a unui bun principal, proprietate exclusivă. 8. Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, Curtea Constituţională urmând să efectueze controlul de constituţionalitate din perspectiva respectării principiului securităţii juridice şi a condiţiilor de previzibilitate şi accesibilitate ce decurg din principiul statului de drept enunţat de art. 1 alin. (5) din Constituţie, impunându-se verificarea apartenenţei bunului comun raportat la titularii dreptului de coproprietate şi la utilizarea sau neutilizarea lui în comun. 9. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. 10. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA, examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele: 11. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. 12. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul civil, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu următorul conţinut: "(1) Fiecare coproprietar poate exercita folosinţa bunului comun, cu condiţia să respecte destinaţia acestuia şi să permită exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari." 13. Normele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 44 alin. (1) referitor la garantarea dreptului de proprietate privată. 14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că dispoziţiile legale criticate reglementează regimul exerciţiului folosinţei bunului comun de către coproprietari ca unul dintre atributele dreptului de proprietate în raport cu regimul special al comunităţii de bunuri aflate în indiviziune (coproprietatea forţată). Art. 647 alin. (1) din Codul civil stabileşte limitările exercitării dreptului de folosinţă la care sunt supuşi coproprietarii, în sensul că aceştia sunt subiectul unor obligaţii reciproce, prima constând în respectarea destinaţiei bunului comun respectiv şi a doua impunând că fiecare trebuie să permită exercitarea folosinţei de către ceilalţi coproprietari. 15. Curtea constată că limitările juridice asupra dreptului de folosinţă al coproprietarilor, stabilite de textul de lege criticat, îşi găsesc fundamentul în chiar art. 44 alin. (1) teza finală din Constituţie - normă invocată în motivarea excepţiei. Potrivit acestor dispoziţii constituţionale, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege, ceea ce înseamnă, în primul rând, că dreptul de proprietate nu este unul absolut. Coroborat cu prevederile art. 44 alin. (7) din Constituţie, potrivit cărora "dreptul de proprietate obligă [...] şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului", rezultă, în al doilea rând, că legiuitorul ordinar are legitimitatea constituţională să reglementeze cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Legea fundamentală, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 376 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 8 august 2014, paragraful 17). 16. Aceste limite au fost configurate, în cazul dispoziţiilor de lege criticate, în considerarea regimului special de coproprietate forţată, potrivit căruia dreptul de proprietate privată are doi sau mai mulţi titulari, fiecare deţinând cote-părţi indivize asupra aceluiaşi bun, cu privire la care au obligaţia să îi păstreze destinaţia şi pe care sunt îndreptăţiţi să îl folosească în egală măsură. Sub acest aspect, Curtea reţine că, prin conţinutul lor juridic, reglementările deduse controlului nu contravin dreptului de proprietate privată, astfel cum este consacrat în art. 44 din Constituţie, legiuitorul nefăcând altceva decât să dea expresie acestor imperative specifice regimului de coproprietate forţată, în limitele şi potrivit competenţei sale constituţionale. 17. Curtea observă, în subsidiar, că în prezenta cauză critica de neconstituţionalitate este formulată din perspectiva interpretării şi aplicării dispoziţiilor art. 647 alin. (1) din Codul civil la propria speţă, în care se dispută accesul şi folosirea de către reclamanţi (vecini-coproprietari) a podului comun al unei clădiri, în condiţiile în care, în fapt, acesta a fost transformat parţial în locuinţă de către părţile pârâte (vecini-coproprietari), fiind modificată şi calea iniţială de acces către pod. În aceste circumstanţe specifice cauzei, autorii excepţiei (pârâţi) consideră că dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul civil sunt contrare art. 44 din Constituţie în măsura în care, pentru a permite exercitarea folosinţei asupra unui bun comun accesoriu (podul clădirii) de către ceilalţi coproprietari, coproprietarul trebuie să îşi pună la dispoziţie un bun principal, proprietate exclusivă (propriul apartament). Or, pentru asemenea situaţii, Codul civil reglementează, la art. 617, servitutea de trecere, dezmembrământ al dreptului de proprietate care permite proprietarului fondului care este lipsit de acces la calea publică să i să permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea fondului propriu. Instituţiile juridice aplicabile în prezenta speţă depind, însă, de situaţia de fapt şi de drept a imobilelor în discuţie şi de încadrarea juridică pe care doar instanţa de judecată competentă o poate stabili, în urma administrării întregului probatoriu necesar soluţionării cauzei, şi nu Curtea Constituţională. Prin urmare, sub aspectul naturii criticilor de neconstituţionalitate, care sunt formulate din perspectiva interpretării şi aplicării textului de lege criticat la o speţă determinată, acestea au caracter inadmisibil. 18. Dincolo însă de această particularitate a criticilor formulate în prezenta cauză, dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul civil nu contravin prevederilor art. 44 alin. (1) din Constituţie referitoare la garantarea dreptului de proprietate privată, pentru argumentele mai sus arătate, astfel că excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. 19. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Costel Anastase şi Ştefăniţă-Cristian Onţică în Dosarul nr. 25.600/300/2016 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 647 alin. (1) din Codul civil sunt constituţionale în raport cu criticile formulate. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Pronunţată în şedinţa din data de 24 octombrie 2023. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE MARIAN ENACHE Magistrat-asistent-şef, Claudia-Margareta Krupenschi -----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
