Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 533 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 581 si art. 582 din Codul de procedura civila, ale art. 133 alin. (1) si (2) din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale si ale art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 682 din 9 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana" - S.A. în Dosarul nr. 6.810/3/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Preşedintele Curţii dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 417D/2006.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea acestor cauze, având în vedere obiectul identic al excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea cauzelor.
În temeiul <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Curtea dispune conexarea Dosarului nr. 417D/2006 la Dosarul nr. 416D/2006, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiatã, invocând, în acest sens, jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierile din 6 martie 2006, pronunţate în dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana" - S.A. şi Societatea Comercialã "Tofan Grup" - S.A.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin cã prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã se aduc îngrãdiri dreptului persoanei de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale, precum şi dreptului persoanei de a beneficia de o judecatã echitabilã, publicã şi într-un termen rezonabil de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege. Se considerã cã modalitatea de judecare stabilitã de alin. 3 al art. 581 din Codul de procedurã civilã creeazã posibilitatea discriminãrii între justiţiabili, încãlcând totodatã dispoziţiile art. 53 alin. (1) şi ale art. 57 din Constituţie. În ce priveşte alin. 4 al textului criticat, autorii excepţiei aratã cã acesta încalcã principiile şi normele constituţionale, deoarece în urma unei judecãţi sumare şi chiar în lipsa oricãrei poziţii exprimate de partea care cade în pretenţii, se poate proceda la o executare fãrã somaţie şi
fãrã trecerea vreunui termen.
Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , se susţine cã acestea contravin dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie, întrucât creeazã posibilitatea suspendãrii aplicãrii hotãrârilor adunãrilor generale ale acţionarilor datoritã duratei proceselor, lipsind astfel de eficienţã dreptul de vot al majoritãţii acestora.
Referitor la <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , se aratã cã acest text de lege, potrivit cãruia instanţa de judecatã poate respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, contravine art. 146 lit. d) din Constituţie, deoarece Curtea Constituţionalã are competenţa exclusivã de a soluţiona excepţiile de neconstituţionalitate.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.
Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Aratã cã reglementarea de cãtre legiuitor a unei proceduri speciale reprezintã o aplicare în dreptul procesual civil a principiului constituţional consacrat în art. 126 alin. (2), conform cãruia competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai de lege. Pe acest temei legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, precum şi modalitãţi corespunzãtoare de exercitare a drepturilor procesuale, astfel cã prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, 24, 53, 57 şi 124. În sensul celor arãtate invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
De asemenea, considerã ca fiind neîntemeiate şi criticile de neconstituţionalitate vizând prevederile <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 , invocând jurisprudenţa Curţii în materie.
Şi, în fine, cu privire la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , raportatã la art. 146 lit. d) din Constituţie, apreciazã cã reglementarea prin acest text de lege a cazurilor de inadmisibilitate nu contravine textului constituţional invocat, întrucât aceste prevederi reprezintã norme de procedurã pe care instanţa de judecatã care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate este obligatã sã le aplice.
Avocatul Poporului considerã cã prevederile de lege criticate sunt constituţionale, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.066 din 17 noiembrie 2004, precum şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004.
Prevederile de lege criticate au urmãtoarea redactare:
- Art. 581: "Instanţa va putea sã ordone mãsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri.
Cererea de ordonanţã preşedinţialã se va introduce la instanţa competentã sã se pronunţe asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi datã şi fãrã citarea pãrţilor şi chiar atunci când existã judecatã asupra fondului. Judecata se face de urgenţã şi cu precãdere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnicã şi executorie. Instanţa va putea hotãrî ca executarea sã se facã fãrã somaţie sau fãrã trecerea unui termen.";
- Art. 582: "Ordonanţa este supusã recursului în termen de 5 zile de la pronunţare, dacã s-a dat cu citarea pãrţilor, şi de la comunicare, dacã s-a dat fãrã citarea lor.
Instanţa de recurs poate suspenda executarea pânã la judecarea recursului, dar numai cu plata unei cauţiuni al cãrei cuantum se va stabili de cãtre aceasta.
Recursul se judecã de urgenţã şi cu precãdere, cu citarea pãrţilor. Dispoziţiile art. 581 alin. 3 referitoare la amânarea pronunţãrii şi redactarea ordonanţei sunt aplicabile.
Împotriva executãrii ordonanţei preşedinţiale se poate face contestaţie.";
- <>Art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 : "(1) O datã cu intentarea acţiunii în anulare, reclamantul poate cere instanţei, pe cale de ordonanţã preşedinţialã, suspendarea executãrii hotãrârii atacate.
(2) Preşedintele, încuviinţând suspendarea, poate obliga pe reclamant la o cauţiune.";
- <>Art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 : "Dacã excepţia este inadmisibilã, fiind contrarã prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivatã cererea de sesizare a Curţii Constituţionale. Încheierea poate fi atacatã numai cu recurs la instanţa imediat superioarã, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecã în termen de 3 zile."
Textele constituţionale invocate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 - dreptul la apãrare, art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi referitor la garantarea şi ocrotirea în mod egal a proprietãţii private, art. 45 - libertatea economicã, art. 53 alin. (1) - restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi, art. 57 - exercitarea drepturilor şi a libertãţilor, art. 124 - înfãptuirea justiţiei şi art. 146 lit. d) - atribuţiile Curţii Constituţionale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine urmãtoarele:
I. Prevederile art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã au mai format obiectul controlului de constituţionalitate.
Astfel, Curtea, spre exemplu, prin <>Decizia nr. 396 din 5 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.160 din 8 decembrie 2004, <>Decizia nr. 60 din 2 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 2 martie 2006, şi <>Decizia nr. 305 din 6 aprilie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 3 mai 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a statuat cã prin procedura de urgenţã instituitã de art. 581 din Codul de procedurã civilã nu se îngrãdeşte dreptul oricãrei persoane de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime, implicit a dreptului la un proces echitabil. Dimpotrivã, prin aceastã procedurã se creeazã o posibilitate în plus pentru cel vãtãmat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin cerere de ordonanţã preşedinţialã, şi aceasta în cazuri grabnice, pentru pãstrarea unui drept care s-ar pãgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlãturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executãri. Totodatã, posibilitatea atacãrii cu recurs a ordonanţei preşedinţiale, ca şi cea a contestãrii executãrii acesteia, prevãzutã de art. 582 din Codul de procedurã civilã, constituie un argument suplimentar în sensul deplinei respectãri a accesului liber la justiţie.
Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
În ceea ce priveşte susţinerea autorilor excepţiei cã textele de lege criticate ar încãlca dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 45 referitor la libertatea economicã şi în art. 124 alin. (1) privind înfãptuirea justiţiei, Curtea constatã cã este lipsitã de temei, textele constituţionale de referinţã având cu totul alt obiect, motiv pentru care invocarea lor nu are relevanţã în cauzã.
II. Prevederile <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale au mai fãcut, de asemenea, obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la dispoziţiile art. 44 alin. (1) şi (2) teza întâi din Constituţie.
Astfel, prin <>Decizia nr. 209 din 14 aprilie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528 din 22 iunie 2005, şi <>Decizia nr. 488 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.000 din 10 noiembrie 2005, Curtea a reţinut cã aceste dispoziţii sunt norme de procedurã a cãror stabilire este, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, de competenţa autoritãţii legiuitoare.
Totodatã, Curtea a constatat cã <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 permite instanţei de judecatã ca, ţinând seama de circumstanţele cauzei, sã aprecieze asupra caracterului eventual şicanatoriu al cererii de suspendare a hotãrârii adunãrii generale contestate şi sã stabileascã o cauţiune de naturã sã descurajeze cererile nefundamentate sau exercitarea cu rea-credinţã a drepturilor procesuale. Depunerea cauţiunii constituie o garanţie, în sensul cã, în urma respingerii acţiunii în anulare a hotãrârilor luate de adunarea generalã a acţionarilor, partea interesatã va putea cere şi obţine despãgubiri pentru pagubele suferite datoritã întârzierii executãrii hotãrârii respective.
Soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.
III. Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 , Curtea constatã cã aceste prevederi sunt norme de procedurã pe care instanţa care a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate era obligatã sã le aplice, în vederea selectãrii doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţionalã, unica autoritate de jurisdicţie constituţionalã.
În acest sens, Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin <>Decizia nr. 607 din 15 noiembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 25 ianuarie 2006.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 581 şi art. 582 din Codul de procedurã civilã, ale <>art. 133 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 privind societãţile comerciale şi ale <>art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Danubiana" - S.A. şi Societatea Comercialã "Tofan Grup" - S.A. în dosarele nr. 6.810/3/2006 şi nr. 6.812/3/2006 ale Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
