Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 532 din 7 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele masuri pentru accelerarea privatizarii
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Ion Tiucã - procuror Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Trading Chemicals" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã. La apelul nominal rãspunde Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Reprezentantul pãrţii prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, fiind invocatã în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã. Se apreciazã cã, prin scutirea de plata taxelor de timbru pentru autoritãţi şi instituţii publice bugetare, nu se aduce atingere dreptului de liber acces la justiţie. Totodatã, principiul egalitãţii în faţa legii nu este încãlcat, întrucât taxele respective se fac venit la bugetul de stat.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele: Prin Încheierea din 16 martie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 898/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Trading Chemicals" - S.R.L. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, 16, 21 şi art. 56 alin. (2) din Constituţie, precum şi celor ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Se aratã cã, prin scutirea de la plata taxelor de timbru numai a instituţiei publice, prevederile criticate "creeazã o discriminare vãditã între pãrţile care sunt scutite de plata taxei de timbru şi celelalte pãrţi implicate în proces (care nu sunt instituţii publice) obligate la plata acestei taxe". Autorul excepţiei considerã, totodatã, cã "prin aceste taxe se instituie o condiţionare efectivã şi o îngrãdire a exercitãrii dreptului constituţional al pãrţii de a se adresa justiţiei". Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã, formulându-şi opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, considerã cã aceasta este neîntemeiatã. Se aratã cã prevederile criticate "se referã expres la instituţia implicatã în procesul de privatizare, nepermiţând aplicarea prin extrapolare la alte categorii de beneficiari, şi, fiind de strictã interpretare, ea nu este de naturã sã înfrângã regula concretizatã în principiul constituţional al egalitãţii în drepturi". În acest sens, este menţionatã jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Referitor la critica de neconstituţionalitate în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se apreciazã cã este neîntemeiatã, întrucât "acest articol consacrã principiul egalitãţii cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice. Acest text constituţional nu este incident în ceea ce priveşte relaţiile dintre persoanele juridice decât în mãsura în care, prin intermediul acestora, cetãţenii îşi exercitã un drept constituţional, ceea ce nu este cazul în speţã". Guvernul, în punctul sãu de vedere, mai aratã cã dispoziţiile criticate nu încalcã nici prevederile art. 21 din Constituţie, în condiţiile în care scutirea de la plata taxelor de timbru şi a cauţiunilor stabilite de lege pentru sesizarea instanţelor judecãtoreşti, a instituţiilor publice implicate în procesul de privatizare, "platã ce constituie o obligaţie şi nu un drept, reprezintã un atribut exclusiv al legiuitorului pe care acesta îl exercitã în considerarea anumitor situaţii determinate, cum sunt cele privind legãtura strânsã cu bugetul statului şi realizarea unui interes public". Totodatã, se menţioneazã cã, prin deciziile nr. 211 din 7 decembrie 1999 şi nr. 210 din 10 iulie 2002, "Curtea Constituţionalã a statuat în mod constant cã accesul liber la justiţie nu înseamnã gratuitatea acestuia". Guvernul apreciazã în continuare cã "dispoziţiile constituţionale ale art. 56 alin. (2) privind aşezarea justã a sarcinilor fiscale şi cele ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale nu sunt incidente în cauzã, neavând legãturã cu reglementãrile cuprinse de textele legale criticate". Dispoziţiile <>art. 40^1 alin. (1) din Legea nr. 137/2002 , introduse prin <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 , aratã Guvernul, au mai fãcut obiectul controlului de constituţionalitate, Curtea pronunţându-se, prin deciziile nr. 461 din 2 decembrie 2003, nr. 24 din 27 ianuarie 2004 şi nr. 153 din 30 martie 2004, în sensul cã aceste prevederi sunt constituţionale. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile pãrţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 40^1 din Legea nr. 137 din 28 martie 2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 215 din 28 martie 2002, dispoziţii introduse prin <>art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 208/2002 pentru modificarea şi completarea <>Legii nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 961 din 28 decembrie 2002, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 540/2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 910 din 19 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin <>art. I pct. 18 din Ordonanţa Guvernului nr. 36/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2004, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 191/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Dispoziţiile legale criticate au urmãtorul conţinut: - Art. 40^1: "Cererile formulate de instituţia publicã implicatã, în legãturã cu calitatea de acţionar la societãţile comerciale aflate în portofoliul acesteia, cu procesul de privatizare, cu obligaţiile decurgând din contractele de vânzare-cumpãrare de acţiuni, cu obligaţiile prevãzute de <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 88/1997 , aprobatã prin <>Legea nr. 44/1998 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sau de prezenta lege, cu executarea hotãrârilor judecãtoreşti şi cu orice alte acte procedurale, efectuate de şi pentru aceasta, sunt scutite de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, cauţiuni şi orice alte taxe care se fac, potrivit legii, venit la bugetul de stat." Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultã cã în concepţia autorului acesteia dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 11, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi (3), precum şi ale art. 56 alin. (2) din Constituţie, prevederi care au urmãtorul conţinut: - Art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertãţile cetãţenilor, libera dezvoltare a personalitãţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintã valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate."; - Art. 11: "(1) Statul român se obligã sã îndeplineascã întocmai şi cu bunã-credinţã obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte. (2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern. (3) În cazul în care un tratat la care România urmeazã sã devinã parte cuprinde dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai dupã revizuirea Constituţiei."; - Art. 16 alin. (1) şi (2): "(1) Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri. (2) Nimeni nu este mai presus de lege."; - Art. 21 alin. (1), (2) şi (3): "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept. (3) Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil."; - Art. 56 alin. (2): "Sistemul legal de impuneri trebuie sã asigure aşezarea justã a sarcinilor fiscale." Totodatã, sunt invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate, dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de cãtre o instanţã independentã şi imparţialã, instituitã de lege, care va hotãrî fie asupra încãlcãrii drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzaţii în materie penalã îndreptate împotriva sa. Hotãrârea trebuie sã fie pronunţatã în mod public, dar accesul în sala de şedinţe poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga duratã a procesului sau a unei pãrţi a acestuia în interesul moralitãţii, al ordinii publice ori al securitãţii naţionale într-o societate democraticã, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a pãrţilor la proces o impun, sau în mãsura consideratã absolut necesarã de cãtre instanţã atunci când, în împrejurãri speciale, publicitatea ar fi de naturã sã aducã atingere intereselor justiţiei." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã dispoziţiile legale criticate au mai format obiectul controlului de constituţionalitate. Prin deciziile: nr. 461 din 2 decembrie 2003, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2004; nr. 24 din 27 ianuarie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 27 februarie 2004; nr. 153 din 30 martie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 414 din 10 mai 2004; nr. 264 din 22 iunie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 13 august 2004, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 , a constatat cã nu sunt încãlcate dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1) şi (2) şi nici ale art. 21 din Constituţie. De altfel, anterior, în jurisprudenţa sa, Curtea a stabilit, de principiu, cã reglementarea taxelor de timbru în justiţie nu este contrarã dreptului de liber acces la justiţie, iar principiul egalitãţii în faţa legii nu este încãlcat, în condiţiile în care se pune problema scutirii de la plata taxelor de timbru pentru autoritãţi şi instituţii publice bugetare, ţinându-se seama de faptul cã taxele respective se fac venit la bugetul de stat. Soluţiile pronunţate şi considerentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţã, neintervenind elemente noi, de naturã sã determine modificarea jurisprudenţei Curţii. Fiind excluse orice privilegii sau discriminãri în plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, Curtea nu poate reţine nici critica de neconstituţionalitate cu privire la încãlcarea art. 56 alin. (2) din Constituţie, precum şi a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 40^1 din Legea nr. 137/2002 privind unele mãsuri pentru accelerarea privatizãrii, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Euro Trading Chemicals" - S.R.L. în Dosarul nr. 898/2003 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia comercialã. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 7 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Mihai Paul Cotta ----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
