Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 532 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 8 alin. (5) si ale art. 10 alin. (2) ultima teza din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 431 din 28 iunie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Carmen-Cãtãlina Gliga - procuror
Fabian Niculae - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale <>art. 10 alin. (2) ultima tezã din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Ludofin Pãcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza este în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 octombrie 2009, pronunţatã în Dosarul nr. 128/226/2009, Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 8 alin. (5) şi ale <>art. 10 alin. (2) ultima tezã din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã.
Excepţia a fost ridicatã de Ludofin Pãcurar într-un dosar având ca obiect o somaţie de platã.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considerã cã, în forma aprobatã iniţial de <>Legea nr. 295/2002 , <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 acorda debitorului dreptul sã atace cu recurs hotãrârea de respingere a cererii în anulare. <>Art. I pct. 12 din Legea nr. 195/2004 a suprimat dreptul la recurs dispunând cã hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã. Suprimarea dreptului de recurs, prin aceastã dispoziţie reprodusã de art. 8 alin. (5) din ordonanţã, încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (3) şi art. 24. Art. 129 din ordonanţã încalcã dreptul folosirii cãilor de atac de cãtre debitor, pentru cã cererea în anulare nu se judecã potrivit procedurii de judecatã a apelului sau a recursului şi nici cele privitoare la cazurile de revizuire sau contestaţie în anulare, astfel cã cererea în anulare nu este o cale de atac. Ceea ce face ca ordonanţa sã fie neconstituţionalã este faptul cã împiedicã folosirea cãilor de atac prevãzute de lege.
Tribunalul Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 8 alin. (5) şi ale <>art. 10 alin. (2) ultima tezã din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, prevederi care au urmãtorul conţinut:
- Art. 8 alin. (5): "Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã.";
- Art. 10 alin. (2): "Prin contestaţia la executare debitorul poate invoca apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, cu excepţia cazului în care a formulat, potrivit art. 8, cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apãrare şi art. 129 privind folosirea cãilor de atac.
Examinând excepţia, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale <>art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, prin raportare la critici asemãnãtoare, prin numeroase decizii, constatând cã sunt constituţionale.
Astfel, de exemplu, Curtea s-a mai pronunţat cu privire la dispoziţiile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã prin <>Decizia nr. 269 din 16 martie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 341 din 17 aprilie 2006. Cu aceastã ocazie, Curtea a constatat cã procedura somaţiei de platã, reglementatã prin <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , este o procedurã specialã în materia executãrii creanţelor, iar legiuitorul are dreptul exclusiv de a reglementa procedura de judecatã, conform prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", evident cu condiţia ca nicio normã de procedurã sã nu contravinã vreunei dispoziţii constituţionale. Cu privire la dispoziţiile <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , Curtea s-a mai pronunţat, de altfel, prin <>Decizia nr. 447 din 26 octombrie 2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 5 ianuarie 2005, prilej cu care a constatat conformitatea textului în cauzã cu Legea fundamentalã, stabilind cã specificul domeniului supus reglementãrii a impus adoptarea unor soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun. Chiar dacã cererea în anulare este o cale de atac cu fizionomie juridicã proprie, iar hotãrârea de respingere a acesteia este irevocabilã, dispoziţiile legale criticate sunt în deplinã concordanţã cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora cãile de atac se exercitã "în condiţiile legii".
Referitor la dispoziţiile <>art. 10 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, Curtea s-a mai pronunţat prin <>Decizia nr. 486 din 6 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008. Astfel, Curtea a constatat cã teza întâi a art. 10 alin. (2) permite debitorului invocarea, prin contestaţia la executare, şi a unor apãrãri de fond împotriva titlului executoriu, iar teza a doua a aceluiaşi alineat excepteazã de la exerciţiul acestui drept debitorul care a formulat o cerere în anulare împotriva ordonanţei de admitere a cererii creditorului. Conform prevederilor art. 8 din aceeaşi ordonanţã, împotriva ordonanţei cu somaţia de platã, emisã de judecãtor, debitorul poate formula cerere în anulare la instanţa competentã pentru judecarea cauzei în primã instanţã, care va putea anula ordonanţa, situaţie în care, la cererea creditorului, se va proceda la judecarea în fond a cauzei, în condiţiile dreptului comun. Din conţinutul acestor dispoziţii legale nu rezultã nicio îngrãdire a accesului liber la justiţie pentru niciuna dintre pãrţile litigante. Debitorul nemulţumit de ordonanţa cu somaţia de platã poate formula o cerere în anulare, la instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. El poate, de asemenea, formula contestaţie la executare împotriva titlului executoriu, în cadrul cãreia are dreptul sã invoce şi apãrãri de fond, dacã nu şi-a exercitat dreptul de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei cu somaţia de platã. Excepţia prevãzutã în <>art. 10 alin. (2) teza a doua din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 este justificatã, întrucât aceasta are în vedere situaţia în care, în lipsa cererii în anulare, debitorul nu a putut invoca apãrãrile de fond.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziilor menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (5) şi ale <>art. 10 alin. (2) ultima tezã din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Ludofin Pãcurar în Dosarul nr. 128/226/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae
-------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
