Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 531 din 9 aprilie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 363 alin. 1 si 3 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 338 din 21 mai 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Nicolaev în Dosarul nr. 51/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza se aflã în stare de judecatã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã normele criticate nu încalcã prevederile constituţionale invocate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 11 decembrie 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 51/99/2008, Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Nicolaev.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã dispoziţiile legale criticate încalcã egalitatea în drepturi, deoarece reglementeazã termene diferite pentru diferite categorii de persoane participante în procesul penal. Se încalcã şi accesul liber la justiţie, deoarece, în situaţia unui inculpat fãrã cunoştinţe de specialitate, asistat de un apãrãtor din oficiu (care şi-a încheiat mandatul, în fapt, dupã soluţionarea cauzei în fond, în condiţiile în care de regulã avocaţii din oficiu sunt desemnaţi de barourile de avocaţi în fiecare fazã de judecare a unui proces) şi cãruia nu i s-a comunicat dreptul de a ataca soluţia instanţei într-un anumit termen, normele criticate determinã, practic, o imposibilitate obiectivã de a valorifica în favoarea acestuia calea de atac. Se aratã cã se încalcã astfel şi dispoziţiile art. 31 din Legea fundamentalã, care stabileşte obligaţia autoritãţilor publice de a asigura informarea corectã a cetãţenilor asupra problemelor de interes personal, într-o interpretare largã asimilând instanţa de judecatã noţiunii de autoritate publicã.
Curtea de Apel Iaşi - Secţia penalã apreciazã cã normele criticate nu contravin liberului acces la justiţie şi nici dreptului la apãrare, câtã vreme nu este îngrãdit în niciun fel dreptul inculpatului de a formula calea de atac în termenul legal.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã textul de lege criticat nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate. Face referire şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, potrivit cãrora "Termenul de apel este de 10 zile, dacã legea nu dispune altfel. [...] Pentru partea care a fost prezentã la dezbateri sau la pronunţare, termenul curge de la pronunţare. Pentru pãrţile care au lipsit atât la dezbateri, cât şi la pronunţare, precum şi pentru inculpatul deţinut ori pentru inculpatul militar în termen, militar cu termen redus, rezervist concentrat, elev al unei instituţii militare de învãţãmânt, ori pentru inculpatul internat într-un centru de reeducare sau într-un institut medical-educativ, care au lipsit de la pronunţare, termenul curge de la comunicarea copiei de pe dispozitiv."
Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 15 - Universalitatea, ale art. 16 - Egalitatea în drepturi, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 - Dreptul la apãrare şi ale art. 31 - Dreptul la informaţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, reţinând cã acestea nu încalcã egalitatea în drepturi, liberul acces la justiţie, dreptul la apãrare şi dreptul la un proces echitabil. În acest sens sunt <>Decizia nr. 114 din 24 februarie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 21 aprilie 2005, şi Decizia nr. 636 din 24 noiembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.137 din 15 decembrie 2005, prin care Curtea, pentru considerentele acolo reţinute, a respins excepţiile de neconstituţionalitate invocate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, cele statuate anterior de Curte îşi pãstreazã valabilitatea.
În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 31 din Constituţie, privind obligaţia autoritãţilor publice de a asigura informarea corectã a cetãţenilor asupra problemelor de interes personal, se constatã cã nu au incidenţã în cauzã.
De altfel, criticile autorului excepţiei vizeazã aspecte de fapt, legate de modul în care i-a fost asiguratã apãrarea şi de modul în care instanţa şi-a îndeplinit obligaţiile procedurale în cauzã. În raport de aceste împrejurãri particulare se solicitã, practic, modificarea soluţiei legislative criticate, în sensul de a se stabili acelaşi moment de la care curge termenul de apel pentru toţi participanţii la procesul penal. Or, acceptarea unei asemenea critici ar echivala cu transformarea instanţei de contencios constituţional într-un legislator pozitiv, ceea ce ar contraveni art. 61 din Constituţie, potrivit cãruia "Parlamentul este [...] unica autoritate legiuitoare a ţãrii", fiind în contradicţie şi cu dispoziţiile <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 363 alin. 1 şi 3 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Adrian Nicolaev în Dosarul nr. 51/99/2008 al Curţii de Apel Iaşi - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 9 aprilie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
