Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 531 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 409 din 19 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, se dã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, întrucât apreciazã cã prevederile de lege criticate nu sunt contrare dispoziţiilor din Constituţie invocate ca fiind încãlcate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 15 ianuarie 2007, pronunţatã în Dosarul nr. 7.118/100/2006, Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Olga Oltyan din Baia Mare în cadrul unei acţiuni de contencios administrativ având ca obiect anularea Hotãrârii Consiliului Local al Municipiului Baia Mare nr. 475/2004 şi a autorizaţiei de construire nr. 241/2005 emise de Primãria Municipiului Baia Mare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine cã art. 11 alin. (2) din legea criticatã, care stabileşte cã termenul de introducere a acţiunii nu poate depãşi un an de la data emiterii actului administrativ unilateral a cãrui anulare se cere, "în condiţiile în care vãtãmarea acestora [cetãţenilor] se poate produce la date diferite dupã cum de aceasta s-a luat efectiv cunoştinţã, în cursul sau dupã expirarea lui, în raport de care acţiunea devine tardivã", încalcã art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 52 şi 53 din Constituţie. Încãlcarea constã în aceea cã: "atrage o inegalitate în faţa legii a cetãţenilor vãtãmaţi prin acte administrative adresate altui subiect de drept în sensul prevãzut de art. 1 alin. (2) din acelaşi act normativ, cu consecinţa directã a încãlcãrii principiului egalitãţii în drepturi reglementat prin art. 16 din Constituţie, exercitat prin prisma accesului liber la justiţie prevãzut de art. 21 alin. (1) din Constituţie, ajungându-se la o restrângere peste limitele stabilite imperativ de textul art. 53 din Constituţie a exerciţiului drepturilor constituţionale"; restrânge dreptul unei persoane lezate de a se adresa instanţelor de judecatã competente pentru luarea mãsurilor corespunzãtoare şi repararea pagubei astfel cauzate; subiectul de drept al actului administrativ unilateral, aşa cum este definit prin <>art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 , este privilegiat faţã de terţul vãtãmat într-un drept al sãu ori într-un interes legitim, "întrucât momentul producerii vãtãmãrii poate avea loc şi sã fie efectiv cunoscut, dupã împlinirea termenului de un an calculat de la data emiterii lui"; restrânge dreptul constituţional al fiecãrui cetãţean, reglementat de art. 52 din Constituţie, peste limitele stabilite imperativ de art. 53 din aceasta.
Învedereazã Curţii Constituţionale cã, deşi <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a fost declarat de aceasta constituţional, prin decizii anterioare, în prezenta cauzã, textul de lege este criticat sub aspectul "momentului impus" pentru calcularea termenului de un an, adicã "de la data emiterii actului" administrativ a cãrui anulare se cere.
Tribunalul Maramureş - Secţia comercialã şi de contencios administrativ şi fiscal apreciazã cã excepţia este "întemeiatã, discriminarea invocatã existã, întrucât subiectul de drept al actului administrativ unilateral devine privilegiat faţã de terţul vãtãmat într-un drept al sãu ori interes legitim de a se adresa instanţelor de judecatã competente pentru luarea mãsurilor corespunzãtoare şi repararea pagubei astfel cauzate, şi aceasta mai ales în situaţia relei-credinţe a subiectului de drept al actului administrativ unilateral care poate aştepta împlinirea termenului de decãdere şi doar apoi sã facã cunoscutã existenţa actului administrativ prejudiciabil pentru terţ".
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate ridicatã este neîntemeiatã. În acest sens, aratã cã, prin stabilirea unui termen pentru introducerea acţiunii în justiţie şi a momentului de la care începe sã curgã acest termen, nu se încalcã dreptul la acces liber la justiţie şi la un proces echitabil. Este evocatã <>Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1/1994 , prin care s-a stabilit cã legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedurã, ca şi modalitãţile de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri, în formele şi în modalitãţile instituite de lege. Se invocã, de asemenea, deciziile Curţii Constituţionale nr. 534 din 27 iunie 2006 şi nr. 123 din 16 februarie 2006, prin care, pronunţându-se asupra constituţionalitãţii acestui text de lege, Curtea a statuat cã acesta nu încalcã Constituţia.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 sunt constituţionale şi invocã, în acest sens, <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 534 din 27 iunie 2006 .
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã constatã cã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , potrivit cãrora "(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusã şi peste termenul prevãzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data emiterii actului". Alin. (1) al art. 11 din lege, la care se face trimitere, prevede: "(1) Cererile prin care se solicitã anularea unui act administrativ individual sau recunoaşterea dreptului pretins şi repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: ...."
Textele constituţionale invocate ca fiind încãlcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) - "Cetãţenii sunt egali în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri", ale art. 21 alin. (1) şi (2) - "(1) Orice persoanã se poate adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, a libertãţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nicio lege nu poate îngrãdi exercitarea acestui drept", ale art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã" şi ale art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea reţine urmãtoarele:
În esenţã, autorul excepţiei considerã cã <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 contravine textelor din Constituţie menţionate, prin aceea cã acţiunea pentru anularea unui act administrativ individual nu poate fi introdusã " mai târziu de un an de la data emiterii actului". În condiţiile în care vãtãmarea cetãţenilor prin acte administrative adresate altui subiect de drept "se poate produce la date diferite", dupã cum aceştia au luat efectiv cunoştinţã de vãtãmare în cursul sau dupã expirarea termenului, introducerea acţiunii la instanţã poate fi tardivã.
Contrar afirmaţiilor autorului excepţiei, constând în aceea cã termenul de un an nu a mai fost criticat sub aspectul "momentului impus la calcularea lui exclusiv şi imperativ «la data emiterii actului»", susţineri asemãnãtoare, în sensul cã termenul de "un an în care terţii se pot adresa instanţei, termen care curge de la data emiterii actului atacat, chiar dacã în acel moment aceştia nu erau nici vãtãmaţi şi nici nu îl cunoşteau, iar atunci când vãtãmarea s-a produs, acţiunea era deja tardivã", au mai fost examinate de Curtea Constituţionalã, chiar prin <>Decizia nr. 123 din 16 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 257 din 22 martie 2006, evocatã de acesta ca fiind irelevantã în cauzã. Astfel, prin decizia menţionatã, Curtea, examinând motivarea excepţiei anterior redate prin raportare la dispoziţiile <>art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, invocând Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, precum şi jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a reţinut cã stabilirea unor condiţionãri pentru introducerea acţiunilor în justiţie nu constituie o încãlcare a dreptului de liber acces la justiţie şi la un proces echitabil. În acest sens, s-a arãtat cã, potrivit jurisprudenţei Curţii de la Strassbourg, instituirea unor termene pentru efectuarea diferitelor acte de procedurã, termenele de prescripţie şi cele de decãdere sau sancţiunile pentru nerespectarea acestora nu sunt de naturã a încãlca art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Dimpotrivã, acestea sunt restricţii admise atât timp cât nu aduc atingere dreptului la un tribunal în substanţa sa, statele dispunând de o anumitã marjã de apreciere. Prin aceeaşi decizie, Curtea Constituţionalã a mai reţinut cã dispoziţiile <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu instituie un termen de naturã a afecta însãşi esenţa dreptului de acces liber la justiţie, întrucât prin instituirea acestui termen legiuitorul a avut în vedere securitatea şi stabilitatea raporturilor juridice, şi nicidecum îngrãdirea accesului liber la justiţie. În sfârşit, Curtea a constatat cã textul de lege criticat asigurã posibilitatea neîngrãditã a celor interesaţi de a se adresa justiţiei, însã în formele şi modalitãţile instituite prin lege.
Cele statuate de Curtea Constituţionalã prin decizia menţionatã îşi menţin valabilitatea în prezenta cauzã, deoarece criticile formulate vizeazã aceleaşi aspecte.
Cât priveşte invocarea în acest dosar a contrarietãţii dintre <>art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi art. 16 alin. (1) din Constituţie referitor la egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, urmeazã a se constata cã "subiectul de drept al actului administrativ unilateral" este într-o situaţie juridicã diferitã faţã de "terţul vãtãmat într-un drept al sãu ori interes legitim", ceea ce justificã şi reglementarea diferitã prevãzutã de textul de lege criticat.
De asemenea, având în vedere argumentele care justificã respingerea susţinerilor privind încãlcarea prevederilor constituţionale ale art. 21, urmeazã a se constata cã art. 52 - "Dreptul persoanei vãtãmate de o autoritate publicã" şi art. 53 - "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi" nu sunt incidente în cauzã.
Faţã de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 , excepţie ridicatã de Olga Oltyan în Dosarul nr. 7.118/100/2006 al Tribunalului Maramureş - Secţia comercialã, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Florentina Geangu
-----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
