Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 531 din 2 decembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15 alin. (5) din Ordonanta Guvernului nr. 102/2000 privind statutul si regimul refugiatilor in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 39 din 12 ianuarie 2005
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Aurelia Popa - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Li Qiaoxiu în Dosarul nr. 6.357/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publicã din 25 noiembrie 2004 în prezenţa autorului excepţiei şi a reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea datã, când Curtea a amânat pronunţarea la data de 2 decembrie 2004, în vederea depunerii de note scrise de cãtre reprezentantul autorului excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 2 august 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 6.357/2004, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Li Qiaoxiu.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul aratã cã, potrivit textului de lege criticat, instanţa este obligatã sã soluţioneze cauza în termen de 30 de zile de la învestire, fapt care încalcã grav atât dreptul judecãtorului de a hotãrî în mod suveran asupra modului şi timpului alocat cercetãrii judecãtoreşti, cât şi dreptul reclamantului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Calificarea termenului ca atare se apreciazã în funcţie de circumstanţele cauzei: complexitatea acesteia, dificultatea administrãrii probatoriului, aspectul internaţional al situaţiei. Astfel, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea într-un termen rezonabil nu poate fi redus la simpla formalitate a depunerii unei plângeri în instanţã, urmatã de o cercetare judecãtoreascã rapidã şi formalã, fãcutã în condiţiile limitãrii excesive a dreptului la apãrare, ci înseamnã posibilitatea efectivã şi realã de exercitare a dreptului la justiţie şi de participare directã la propriul proces, cu valorificarea tuturor drepturilor procesuale. Prin urmare, procedura de judecatã trebuie sã respecte anumite exigenţe îndeajuns de rezonabile încât sã nu afecteze însãşi existenţa dreptului. Se invocã, în sprijinul susţinerilor, jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauza "Airey contra Irlandei", în motivarea cãreia s-a reţinut cã "un obstacol de fapt poate sã încalce prevederile Convenţiei în aceeaşi mãsurã ca un obstacol juridic".
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti aratã cã termenul de 30 de zile în care trebuie soluţionatã plângerea este un termen de recomandare, termen care nu poate reţine instanţa în a efectua o cercetare judecãtoreascã completã şi a acorda petenţilor dreptul la un proces echitabil, cu soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil. Textul de lege criticat nu conţine în realitate nici o prevedere care sã contravinã principiului înfãptuirii justiţiei în numele legii, al independenţei judecãtorilor şi al supunerii lor numai legii. De asemenea, <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu are caracter discriminatoriu, deoarece procedura pentru acordarea statutului de refugiat dã expresie unei situaţii juridice speciale, diferitã de cea care impune şi justificã incidenţa procedurii legale de drept comun.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicatã.
Guvernul apreciazã cã procedura specialã de soluţionare a plângerilor împotriva hotãrârilor Oficiului Naţional pentru Refugiaţi este instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã. Având la bazã un criteriu raţional, este justificatã o asemenea reglementare, diferitã de cea a contenciosului administrativ, ca şi de alte proceduri prevãzute de lege.
În acelaşi timp, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalitãţii în drepturi şi al nediscriminãrii nu are semnificaţia instituirii uniformitãţii în ceea ce priveşte tratamentul juridic aplicabil subiectelor de drept. Dimpotrivã, se impune un tratament juridic diferit în situaţii diferite ori de câte ori asemenea diferenţe se justificã în mod raţional şi obiectiv.
Avocatul Poporului aratã cã dispoziţiile <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 nu îngrãdesc sub nici un aspect liberul acces la justiţie, întrucât nu opresc pãrţile interesate de a apela la instanţele judecãtoreşti, de a fi apãrate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţioneazã, într-o societate democraticã, desfãşurarea unui proces echitabil. Instituirea unor termene mai scurte pentru soluţionarea cauzelor se justificã prin specificul proceselor respective şi, totodatã, dã expresie preocupãrii legiuitorului de a asigura soluţionarea acestora într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 436 din 3 septembrie 2000, aprobatã prin <>Legea nr. 323/2001 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 27 iunie 2001, cu modificãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul conţinut:
- Art. 15 alin. (5): "Plângerea se înainteazã de îndatã instanţei competente, care o va soluţiona în termen de 30 de zile."
Autorul excepţiei susţine cã dispoziţiile legale criticate încalcã prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), potrivit cãrora "Pãrţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil", şi prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, în conformitate cu care "Orice persoanã are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale [...]"
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã textele criticate ale <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România reglementeazã o procedurã specialã, şi anume cea a soluţionãrii plângerii pe care strãinul solicitant al statutului de refugiat o face împotriva hotãrârii de respingere a cererii, datã de Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.
Aceastã procedurã de soluţionare a plângerii este instituitã pentru o categorie specialã de persoane şi cu privire la o anumitã categorie de cereri ce comportã o urgenţã evidentã. Având deci la bazã un criteriu raţional, este justificatã o asemenea reglementare, diferitã de cea a procedurii contenciosului administrativ, ca şi de alte proceduri prevãzute de lege.
În ceea ce priveşte dispoziţiile privind termenele în care urmeazã sã se judece litigiile la care se referã ordonanţa, acestea sunt în concordanţã cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie, care lasã libertate legiuitorului sã reglementeze procedurile judiciare în spiritul exigenţei prevãzute de art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, referitoare la soluţionarea litigiilor într-un termen rezonabil.
Aşa fiind, departe de a îngrãdi drepturi consacrate constituţional, reglementarea prevãzutã de <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 constituie o garanţie a aplicãrii principiului prevãzut de art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil şi într-un termen rezonabil, în scopul înlãturãrii oricãror abuzuri din partea pãrţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificatã a soluţionãrii unui proces.
De altfel, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat asupra criticii având ca obiect dispoziţiile <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 prin Decizia nr. 295/2001, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 29 din 17 ianuarie 2002, şi prin <>Decizia nr. 231/2004 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 24 iunie 2004, respingând excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiatã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Li Qiaoxiu în Dosarul nr. 6.357/2004 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 2 decembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihaela Senia Costinescu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
