Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 530 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 si art. 257 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 16 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecãtoriei Brad.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 august 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 130/195/2010, Judecãtoria Brad a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bautrans Budapest KFT, parte responsabilã civilmente în dosarul penal mai sus menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece prevederile art. 16 din Codul de procedurã penalã permit ca introducerea în cauzã a pãrţii responsabile civilmente sã se facã abia în momentul fazei de judecatã, sens în care aceasta este privatã de toate posibilitãţile legale de a-şi exercita drepturile în faza de urmãrire penalã, cu precãdere cele referitoare la audiere, apãrare şi la prezentarea materialului de urmãrire penalã.
Judecãtoria Brad opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece nu este afectatã ordinea constituţionalã, ci se creeazã un cadru legal care asigurã pãrţii responsabile civilmente drepturi procesuale egale cu ale celorlalte pãrţi în funcţie de poziţia procesualã a acestora.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale sunt constituţionale, deoarece nimic nu opreşte pe cel interesat sã solicite introducerea în cauzã încã din faza de urmãrire penalã, partea responsabilã civilmente putând interveni în proces pânã la terminarea cercetãrii judecãtoreşti, bucurându-se de aceleaşi garanţii procesuale pe care legea le oferã învinuitului sau inculpatului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. 1 - Partea responsabilã civilmente, art. 76 - Explicaţii prealabile, art. 173 alin. 1 - Asistenţa celorlalte pãrţi, art. 250 - Prezentarea materialului, art. 252 - Cereri noi formulate de inculpat şi art. 257 - Prezentarea materialului de cãtre procuror, toate din Codul de procedurã penalã, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 16 alin. 1: "Introducerea în procesul penal a persoanei responsabile civilmente poate avea loc, la cerere sau din oficiu, fie în cursul urmãririi penale, fie în faţa instanţei de judecatã pânã la citirea actului de sesizare.";
- Art. 76: "Organul de urmãrire penalã sau instanţa de judecatã are obligaţia sã cheme, spre a fi ascultate, persoana care a suferit o vãtãmare prin infracţiune, precum şi persoana civilmente responsabilã.
Înainte de ascultare, persoanei vãtãmate i se pune în vedere ca poate participa în proces ca parte vãtãmatã, iar dacã a suferit o pagubã materialã sau o daunã moralã, cã se poate constitui parte civilã. De asemenea, i se atrage atenţia cã declaraţia de participare în proces ca parte vãtãmatã sau de constituire ca parte civilã se poate face în tot cursul urmãririi penale, iar în faţa primei instanţe de judecatã, pânã la citirea actului de sesizare.";
- Art. 173 alin. 1: "Apãrãtorul pãrţii vãtãmate, al pãrţii civile şi al pãrţii responsabile civilmente are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã şi poate formula cereri şi depune memorii.";
- Art. 250: "Dupã punerea în mişcare a acţiunii penale, dacã au fost efectuate toate actele de urmãrire necesare, organul de cercetare penalã cheamã pe inculpat în faţa sa şi:
a) îi pune în vedere cã are dreptul de a lua cunoştinţã de materialul de urmãrire penalã, arãtându-i şi încadrarea juridicã a faptei sãvârşite;
b) îi asigurã posibilitatea de a lua de îndatã cunoştinţã de material. Dacã inculpatul nu poate sã citeascã, organul de cercetare penalã îi citeşte materialul;
c) îl întreabã, dupã ce a luat cunoştinţã de materialul de urmãrire penalã, dacã are de formulat cereri noi sau dacã voieşte sã facã declaraţii suplimentare.";
- Art. 252: "Dacã inculpatul a formulat cereri noi în legãturã cu urmãrirea penalã, organul de cercetare penalã le examineazã de îndatã şi dispune prin ordonanţã admiterea sau respingerea lor.
Organul de cercetare dispune prin aceeaşi ordonanţã completarea cercetãrii penale, atunci când din declaraţiile suplimentare sau din rãspunsurile inculpatului rezultã necesitatea completãrii.";
- Art. 257: "Procurorul, primind dosarul, îl cheamã pe învinuit şi îi prezintã materialul de urmãrire penalã potrivit dispoziţiilor art. 250 şi urmãtoarele, care se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, art. 124 referitoare la Înfãptuirea justiţiei, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 16 alin. 1 din Codul de procedurã penalã au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 686 din 12 iunie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 570 din 29 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a statuat cã instituirea unui termen pânã la care, la cerere sau din oficiu, partea responsabilã civilmente poate fi introdusã în procesul penal nu contravine prevederilor constituţionale invocate. Astfel, nimic nu opreşte pe cel interesat sã solicite introducerea în cauzã încã din faza de urmãrire penalã, deoarece, potrivit art. 16 alin. 2 şi 3 din Codul de procedurã penalã, partea responsabilã civilmente poate interveni în proces pânã la terminarea cercetãrii judecãtoreşti, bucurându-se de aceleaşi garanţii procesuale pe care legea le oferã învinuitului sau inculpatului. De asemenea, potrivit criticilor avansate de autorul excepţiei, s-ar desprinde concluzia cã, în situaţia în care introducerea în cauzã are loc în faza de judecatã, partea responsabilã civilmente nu îşi poate formula o apãrare conformã cu procesul echitabil, fiind privatã de toate posibilitãţile legale de a-şi exercita drepturile în faza de urmãrire penalã, cu precãdere cele referitoare la audiere, apãrare şi la prezentarea materialului de urmãrire penalã. "Critica nu poate fi reţinutã, deoarece de la acel moment începe o nouã procedurã, care, spre deosebire de faza de urmãrire penalã, se caracterizeazã prin oralitate, nemijlocire şi contradictorialitate. În plus, exercitarea acţiunii civile, cu excepţia cazurilor prevãzute de art. 17 din Codul de procedurã penalã, este în strânsã legãturã cu manifestarea univocã de voinţã a pãrţii vãtãmate de a se constitui parte civilã şi pentru care, potrivit art. 15 alin. 2, legea procesual penalã prevede acelaşi moment pânã la care poate pretinde tragerea la rãspundere civilã a inculpatului, respectiv a pãrţii responsabile civilmente. Iatã deci cã, sub aspectul responsabilitãţii, potrivit legii civile, toate pãrţile interesate beneficiazã de aceleaşi garanţii procesuale conforme cu conceptul de proces echitabil."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã a determina schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
În sfârşit, cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, Curtea constatã cã autorul excepţiei considerã cã vin în coliziune cu dispoziţiile constituţionale prin aceea cã, în mãsura în care partea responsabilã civilmente este introdusã în cauzã în faza de judecatã, este privatã de beneficiul aplicãrii lor în prima fazã a procesului penal. O astfel de criticã nu poate fi primitã, deoarece, însuşi potrivit art. 173 alin. 1 din Codul de procedurã penalã, "Apãrãtorul [...] pãrţii responsabile civilmente are dreptul sã asiste la efectuarea oricãrui act de urmãrire penalã [...] şi poate formula cereri şi depune memorii".
Aşa fiind, textul de lege criticat nu încalcã nici dreptul la apãrare, întrucât nu împiedicã în niciun fel pãrţile responsabile civilmente sã fie asistate de apãrãtor.
Încãlcarea principiului egalitãţii în drepturi existã atunci când se aplicã un tratament juridic diferit unor subiecte de drept aflate în situaţii identice sau similare. Or, dispoziţiile procedural penale care reglementeazã instituţia pãrţii responsabile civilmente se aplicã în mod egal tuturor celor aflaţi în aceeaşi situaţie juridicã, fãrã privilegii sau discriminãri pe considerente arbitrare, astfel încât nu poate fi reţinutã critica întemeiatã pe dispoziţiile art. 16 din Constituţie, care consacrã egalitatea cetãţenilor în faţa legii.
În plus, procedura obligativitãţii prezentãrii materialului de urmãrire penalã este o instituţie opozabilã organului de urmãrire penalã, ce priveşte învinuitul sau inculpatul, nefiind sub aspectul caracterului obligatoriu destinatã celorlalte pãrţi. Cu toate acestea, nimic nu opreşte pãrţile din procesul penal ca, depunând un minim de diligenţã, sã solicite studierea dosarului în vederea formulãrii apãrãrilor necesare. Faptul cã partea responsabilã civilmente nu urmãreşte sã îşi facã simţitã prezenţa în prima fazã a procesului penal, sperând în mod iluzoriu cã ansamblul probator nu va impune introducerea sa în cauzã, nu este de naturã a conferi caracter neconstituţional procedurilor din faza de urmãrire penalã referitoare la explicaţii prealabile, asistenţa celorlalte pãrţi, prezentarea materialului de urmãrire penalã.
De altfel, aşa cum s-a statuat în decizia menţionatã mai sus, împrejurarea cã aceastã parte ia procedura din faza de judecatã nu înseamnã cã a fost privatã de un proces echitabil, deoarece din acest moment sunt aplicabile regulile procedurale referitoare la contradictorialitate, oralitate şi nemijlocire, suficiente pentru prezervarea drepturilor constituţionale pretins încãlcate.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. 1, art. 76, art. 173 alin. 1, art. 250, art. 252 şi art. 257 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Bautrans Budapest KFT în Dosarul nr. 130/195/2010 al Judecãtoriei Brad.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
___________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
