Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 53 din 28 ianuarie 2005 asupra cererilor de solutionare a conflictului juridic de natura constitutionala dintre Presedintele Romaniei si Parlament, formulate de presedintele Camerei Deputatilor si de presedintele Senatului
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 144 din 17 februarie 2005
În temeiul art. 146 lit. e) din Constituţie şi al <>art. 34 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, preşedintele Camerei Deputaţilor, la data de 8 ianuarie 2005, a sesizat Curtea Constituţionalã cu cererea de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã creat de Preşedintele României, domnul Traian Bãsescu, între aceastã autoritate publicã şi Parlament, cerere care a fost înregistratã sub nr. 96 din 8 ianuarie 2005 şi care constituie obiectul Dosarului nr. 11E/2005.
Se susţine, în cerere, cã a apãrut un conflict juridic de naturã constituţionalã între Preşedintele României, pe de o parte, şi Parlament, Camera Deputaţilor şi Senat, pe de altã parte, "urmare a comportamentului contrar Constituţiei al Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu". Se apreciazã cã prin sintagma "conflicte juridice de naturã constituţionalã", cuprinsã în art. 146 lit. e) din Constituţie, se are în vedere "îndeplinirea atribuţiilor specifice fiecãrei puteri", prevãzute de Legea fundamentalã, care este un act juridic. Statutul juridic al autoritãţilor publice este de naturã constituţionalã, iar încãlcarea acestui statut "reprezintã tocmai temeiul cererilor prevãzute de art. 146 lit. e) din Constituţie".
În opinia autorului cererii, conflictul a fost creat prin afirmaţiile fãcute de Preşedintele României, domnul Traian Bãsescu, în interviul acordat ziarului "Adevãrul", publicat în nr. 4.513 din 6 ianuarie 2005, sub titlul "Sunt un adept al unor anticipate imediate pentru a scãpa de o soluţie imoralã care se numeşte PUR". Aceste afirmaţii referitoare la Parlament şi la partide parlamentare depãşesc atribuţiile constituţionale ale Preşedintelui României, sugerând şi conduite contrare Constituţiei. Astfel, Partidul Umanist Român, partid parlamentar care participã la guvernare, a fost calificat "drept o soluţie imoralã", conducerea Partidului Social-Democrat a fost caracterizatã ca având "limite în înţelegerea viitorului României" şi ca fiind un mecanism prin care "s-a ridicat sistemul de guvernare de tip mafiot la rang de politicã de stat", iar pentru alte partide parlamentare s-a sugerat necesitatea fuziunii precizându-se şi acţiuni concrete, în acest sens, la viitoarele congrese.
Pe linia ingerinţei în atribuţiile Parlamentului, Preşedintele României a solicitat, în acelaşi interviu, o anchetã parlamentarã asupra modului în care s-au desfãşurat alegerile generale din noiembrie 2004, precum şi declanşarea procedurii parlamentare pentru schimbarea celor doi preşedinţi ai Camerelor, susţinând, totodatã, necesitatea alegerilor parlamentare anticipate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciazã cã "Aceste declaraţii prin care se solicitã o anumitã conduitã şi un anumit vot pentru grupurile parlamentare şi pentru partide, subiecte de drept public, sunt contrare, în esenţã, urmãtoarelor texte constituţionale: art. 1 alin. (4), art. 8, art. 61, art. 64, art. 89", iar Preşedintele României, prin aceastã conduitã, a încãlcat art. 80 alin. (2) şi art. 82 alin. (2) din Constituţie.
O asemenea conduitã a Preşedintelui României genereazã stãri conflictuale în interiorul autoritãţilor publice şi între acestea, fiind contrarã spiritului Constituţiei. Îndemnul Preşedintelui de a se provoca alegeri anticipate contravine art. 80 alin. (2) şi art. 82 alin. (2) din Constituţie. "Alegerile anticipate, potrivit art. 89 din Constituţie, nu sunt de conceput decât ca urmare a dizolvãrii Parlamentului, iar dizolvarea Parlamentului nu se poate face decât în urma unei crize guvernamentale repetate şi prelungite peste un termen de 60 de zile".
În temeiul aceluiaşi art. 146 lit. e), preşedintele Senatului, la data de 10 ianuarie 2005, a sesizat, de asemenea, Curtea cu o cerere de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice, care a fost înregistratã sub nr. 122 din aceeaşi datã. Prin aceastã cerere se invocã aceleaşi motive ca şi în cererea preşedintelui Camerei Deputaţilor. În plus, preşedintele Senatului a solicitat Curţii Constituţionale sã pronunţe o "decizie prin care sã se reţinã atenţia Preşedintelui României asupra comportamentului sãu neconstituţional, obligându-l sã-şi cearã scuze publice preşedinţilor celor douã Camere şi tuturor structurilor parlamentare care au fost vizate prin comportamentul sãu neconstituţional".
Aceastã cerere formeazã obiectul Dosarului nr. 20E/2005.
Având în vedere cã cererile formulate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului au acelaşi obiect, întrucât în ambele cereri se solicitã soluţionarea conflictului dintre Preşedintele României şi Camerele Parlamentului, conflict creat prin aceleaşi declaraţii ale Preşedintelui României, Curtea Constituţionalã, prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, a dispus conexarea celor douã cauze.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 35 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cererile au fost comunicate Preşedintelui României, precum şi preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, pentru a prezenta punctele lor de vedere asupra conţinutului conflictului de naturã constituţionalã şi a eventualelor cãi de soluţionare a acestuia.
Preşedintele României, domnul Traian Bãsescu, a comunicat punctul sãu de vedere cu adresele nr. CA/364 şi nr. CA/365 din 18 ianuarie 2005, înregistrate la Curtea Constituţionalã sub nr. 342 şi 341 din 18 ianuarie 2005, prin care solicitã Curţii Constituţionale respingerea, ca inadmisibile, a cererilor formulate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, întrucât în cauzã nu este vorba de existenţa unui conflict între autoritãţi publice, chiar dacã s-ar reţine existenţa unui anumit conflict, acesta este de naturã politicã, iar nu juridicã de ordin constituţional, asupra unor texte legale cu privire la atribuţiile autoritãţilor implicate (conflicte pozitive sau negative de competenţã).
În susţinerea acestui punct de vedere se aratã cã titlul III din Constituţie defineşte ce se înţelege prin autoritãţi publice şi care sunt acestea, partidele politice, parlamentare sau neparlamentare nefiind cuprinse în aceastã categorie de instituţii. Aşadar, între partidele politice şi o autoritate publicã nu poate exista un conflict juridic de naturã constituţionalã care sã atragã competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
În legãturã cu înţelesul sintagmei "conflict juridic de naturã constituţionalã", invocã <>Decizia Curţii Constituţionale nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituţionalitatea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei, în care s-a reţinut cã prin soluţionarea conflictelor existente între diferite autoritãţi publice se urmãreşte înlãturarea unor posibile blocaje instituţionale, iar nu soluţionarea unor divergenţe de ordin politic. Conflicte pot exista între douã sau mai multe autoritãţi constituţionale cu privire la conţinutul ori întinderea atribuţiilor lor, respectiv conflicte pozitive sau negative de competenţã. În cauzã, afirmaţiile imputate Preşedintelui României nu sunt acte, acţiuni sau omisiuni, ci simple declaraţii cu caracter exclusiv politic; or, potrivit prevederilor constituţionale ale art. 84 alin. (2), coroborate cu cele ale art. 72 alin. (1), Preşedintelui României îi este garantatã expres libertatea de exprimare politicã, el neputând fi tras la rãspundere juridicã "pentru opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului". Aceastã concluzie rezultã şi din Avizul consultativ nr. 1 din 5 iulie 1994 al Curţii Constituţionale, referitor la propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui Ion Iliescu. De asemenea, prin <>Decizia nr. 339 din 17 septembrie 2004 , Curtea Constituţionalã a statuat cã obligaţia constituţionalã de nepartizanat politic al Preşedintelui României nu este absolutã. Prin acea decizie s-a constatat cã prevederile <>art. 5 alin. (7) din Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului sunt constituţionale, aşa încât Preşedintele în funcţie al României poate candida în alegerile parlamentare pe lista unui partid politic şi, implicit, poate lua parte la campania electoralã a acelui partid, iar problema modului în care îşi exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate ţine de mãsura în care Preşedintele îşi îndeplineşte obligaţiile, de etica exercitãrii mandatului prezidenţial, care, atunci când este încãlcat grav, atrage rãspunderea constituţionalã a titularului mandatului.
În ceea ce priveşte afirmaţia referitoare la eventualitatea alegerilor anticipate se aratã cã, prin cererile formulate, se omit precizãrile fãcute de Preşedintele Traian Bãsescu în acelaşi interviu, în sensul cã aceastã eventualitate este privitã ca mijloc de rezolvare a unei eventuale crize politice în care Guvernul nu şi-ar putea înfãptui programul de guvernare acceptat de Parlament, crizã care nu existã în prezent. Se precizeazã cã o asemenea declaraţie politicã, precum şi posibilitatea întoarcerii la electorat pentru exercitarea directã de cãtre naţiune a suveranitãţii al cãrei titular este, nu sunt neconstituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului au comunicat punctele lor de vedere cu Adresa nr. 10 din 20 ianuarie 2005, înregistratã la Curtea Constituţionalã cu nr. 384 din 20 ianuarie 2005, prin care se apreciazã cã cererile privind soluţionarea conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Preşedintele României şi Parlamentul României sunt întemeiate, iar Curtea Constituţionalã este îndreptãţitã sã adopte o decizie prin care sã-l avertizeze public pe Preşedintele României asupra conduitei sale neconstituţionale şi sã-l atenţioneze asupra pericolului la care se expune dacã un asemenea comportament se va manifesta şi în viitor.
În motivarea acestui punct de vedere se reitereazã argumentele cuprinse în actele de sesizare, referitoare la existenţa unui conflict juridic de naturã constituţionalã între Camerele Parlamentului şi instituţia Preşedintelui României, provocat de conduita contrarã Constituţiei a domnului Preşedinte Traian Bãsescu.
Se mai aratã cã declaraţiile publice ale Preşedintelui României excedeazã sarcinilor şi atribuţiilor prevãzute de Constituţie pentru instituţia Preşedintelui României, care în relaţia cu Parlamentul are doar dreptul de a adresa mesaje privind principalele probleme politice ale naţiunii. Anumite afirmaţii, solicitãri şi conduite contrare Constituţiei nu sunt pãreri personale, ca simplu cetãţean, deoarece, cât timp deţine funcţia de Preşedinte al României, orice declaraţie reprezintã poziţia acestei autoritãţi publice - instituţia Preşedintelui României, cu toate implicaţiile constituţionale şi legale asupra titularului funcţiei. Art. 84 alin. (2), coroborat cu art. 72 alin. (1) din Constituţie, prevãd cã Preşedintele României nu poate fi tras la rãspundere pentru "opiniile politice exprimate în exercitarea mandatului", adicã pentru opiniile politice exprimate în exercitarea atribuţiilor sale; or, în speţã, Preşedintele României nu a exprimat astfel de opinii, ci, mai mult, a solicitat grupurilor parlamentare o conduitã contrarã Constituţiei, care nu-i recunoaşte dreptul de a se amesteca în problemele interne ale Parlamentului.
În concluzie, se aratã cã "soluţionarea conflictului juridic de naturã constituţionalã impune ca dispozitivul deciziei Curţii Constituţionale sã fie conceput şi redactat, în ipoteza admiterii cererii, de aşa naturã încât starea conflictualã sã înceteze şi sã nu mai poatã fi reiteratã, iar dacã partea care a fost sancţionatã va recidiva, sã existe pârghii constituţionale şi legale de contracarare, prin aplicarea unei sancţiuni mai grave". Din filozofia Constituţiei, revizuitã, rezultã cã "rãspunderea administrativ-disciplinarã" a Preşedintelui României s-a nuanţat în sensul cã, pânã la declanşarea procedurii de suspendare prevãzute de art. 95 din aceasta, Curtea Constituţionalã poate pronunţa, în temeiul prevederilor constituţionale ale art. 146 lit. e), o decizie de atenţionare publicã la adresa Preşedintelui.
Dezbaterile cererilor de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã au avut loc la data de 25 ianuarie 2005 şi s-au desfãşurat potrivit prevederilor <>art. 35 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu citarea pãrţilor şi ascultarea concluziilor reprezentanţilor acestora, fiind consemnate în încheierea de la acea datã.
Curtea, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la data de 28 ianuarie 2005.
CURTEA,
examinând cererile de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Preşedintele României şi Camerele Parlamentului, conţinutul interviului publicat în ziarul "Adevãrul" nr. 4.513 din 6 ianuarie 2005, punctul de vedere al Preşedintelui României, al preşedintelui Camerei Deputaţilor, precum şi cel al preşedintelui Senatului, rapoartele întocmite de judecãtorii-raportori, susţinerile reprezentanţilor autoritãţilor publice aflate în conflict, având în vedere dispoziţiile Constituţiei, precum şi cele ale <>Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine urmãtoarele:
Curtea a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi celor ale <>art. 1, 10, 34 şi 35 din Legea nr. 47/1992 , sã se pronunţe asupra cererilor privind conflictul juridic de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice.
Potrivit prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie, Curtea Constituţionalã "soluţioneazã conflictele juridice de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor douã Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii".
În cererile de soluţionare a conflictului juridic de naturã constituţionalã dintre Preşedintele României şi Parlamentul României, formulate de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, se afirmã, în esenţã, cã acest conflict a apãrut ca "urmare a comportamentului contrar Constituţiei al Preşedintelui României". Autorii cererilor considerã cã sintagma "conflicte juridice de naturã constituţionalã" are în vedere îndeplinirea atribuţiilor specifice fiecãrei autoritãţi publice, care au "un statut juridic de naturã constituţionalã", iar încãlcarea acestui statut juridic "reprezintã tocmai temeiul cererilor prevãzute de art. 146 lit. e) din Constituţie". De aceea, se considerã cã este competentã Curtea Constituţionalã sã soluţioneze conflictul care apare ca urmare a conduitei, concretizatã şi într-o declaraţie publicã, dacã prin aceasta se încalcã principiile constituţionale de funcţionare a autoritãţilor publice. Astfel, Preşedintele României, în interviul publicat în ziarul "Adevãrul", "în ceea ce priveşte Parlamentul, inclusiv partidele cu prezenţã parlamentarã", a fãcut afirmaţii care depãşesc atribuţiile sale constituţionale.
Autorii cererilor susţin, de asemenea, cã solicitarea unei anumite conduite şi a unui anumit vot din partea grupurilor parlamentare şi a partidelor, subiecte de drept public, este contrarã prevederilor art. 1 alin. (4), art. 8, 61, 64, 89, art. 80 alin. (2) şi ale art. 82 alin. (2) din Constituţie.
Se mai susţine cã afirmaţiile şi îndemnurile Preşedintelui României reprezintã ingerinţe inadmisibile în activitatea şi funcţionarea Parlamentului. Comportamentul Preşedintelui României prin care se creeazã stãri conflictuale în interiorul autoritãţilor publice, între autoritãţile publice, precum şi îndemnul sãu de a se ajunge la alegeri anticipate sunt contrare literei şi spiritului Constituţiei.
Dispoziţiile constituţionale pretins încãlcate prin afirmaţiile Preşedintelui României sunt urmãtoarele:
- Art. 1 alin. (4): "Statul se organizeazã potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã - în cadrul democraţiei constituţionale.";
- Art. 8: "(1) Pluralismul în societatea româneascã este o condiţie şi o garanţie a democraţiei constituţionale.
(2) Partidele politice se constituie şi îşi desfãşoarã activitatea în condiţiile legii. Ele contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor, respectând suveranitatea naţionalã, integritatea teritorialã, ordinea de drept şi principiile democraţiei.";
- Art. 61: "(1) Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţãrii.
(2) Parlamentul este alcãtuit din Camera Deputaţilor şi Senat.";
- Art. 64: "(1) Organizarea şi funcţionarea fiecãrei Camere se stabilesc prin regulament propriu. Resursele financiare ale Camerelor sunt prevãzute în bugetele aprobate de acestea.
(2) Fiecare Camerã îşi alege un birou permanent. Preşedintele Camerei Deputaţilor şi preşedintele Senatului se aleg pe durata mandatului Camerelor. Ceilalţi membri ai birourilor permanente sunt aleşi la începutul fiecãrei sesiuni. Membrii birourilor permanente pot fi revocaţi înainte de expirarea mandatului.
(3) Deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecãrei Camere.
(4) Fiecare Camerã îşi constituie comisii permanente şi poate institui comisii de anchetã sau alte comisii speciale. Camerele îşi pot constitui comisii comune.
(5) Birourile permanente şi comisiile parlamentare se alcãtuiesc potrivit configuraţiei politice a fiecãrei Camere.";
- Art. 80 alin. (2): "Preşedintele României vegheazã la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autoritãţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercitã funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate.";
- Art. 82 alin. (2): "Candidatul a cãrui alegere a fost validatã depune în faţa Camerei Deputaţilor şi a Senatului, în şedinţã comunã, urmãtorul jurãmânt: «Jur sã-mi dãruiesc toatã puterea şi priceperea pentru propãşirea spiritualã şi materialã a poporului român, sã respect Constituţia şi legile ţãrii, sã apãr democraţia, drepturile şi libertãţile fundamentale ale cetãţenilor, suveranitatea, independenţa, unitatea şi integritatea teritorialã a României. Aşa sã-mi ajute Dumnezeu!».";
- Art. 84 alin. (1): "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altã funcţie publicã sau privatã."
- Art. 89: "(1) Dupã consultarea preşedinţilor celor douã Camere şi a liderilor grupurilor parlamentare, Preşedintele României poate sã dizolve Parlamentul, dacã acesta nu a acordat votul de încredere pentru formarea Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare şi numai dupã respingerea a cel puţin douã solicitãri de învestiturã.
(2) În cursul unui an, Parlamentul poate fi dizolvat o singurã datã.
(3) Parlamentul nu poate fi dizolvat în ultimele 6 luni ale mandatului Preşedintelui României şi nici în timpul stãrii de mobilizare, de rãzboi, de asediu sau de urgenţã."
Ţinând seama de motivele invocate în cererile ce i-au fost adresate, Curtea Constituţionalã reţine cã, pentru soluţionarea acestora, este esenţial sã stabileascã înţelesul exact al sintagmei "conflict juridic de naturã constituţionalã între autoritãţi publice", prevãzutã de textul constituţional.
Analizând natura autoritãţilor publice care sunt susceptibile de a fi pãrţi implicate în conflict, Curtea observã cã acestea sunt numai cele prevãzute în titlul III al Constituţiei. În categoria acestor autoritãţi nu se încadreazã partidele politice, persoane juridice de drept public care, potrivit prevederilor art. 8 alin. (2) din Constituţie, "[...] contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetãţenilor [...]". Aşadar, partidele politice nu sunt autoritãţi publice. De asemenea, nici grupurile parlamentare nu sunt autoritãţi publice, ele sunt structuri ale Camerelor Parlamentului.
Faţã de acestea, Curtea reţine cã un eventual conflict între un partid politic sau un grup parlamentar şi o autoritate publicã nu intrã în categoria conflictelor a cãror soluţionare este datã în competenţa Curţii Constituţionale de art. 146 lit. e) din Constituţie.
Conflictul juridic de naturã constituţionalã între autoritãţi publice presupune acte sau acţiuni concrete prin care o autoritate sau mai multe îşi arogã puteri, atribuţii sau competenţe, care, potrivit Constituţiei, aparţin altor autoritãţi publice, ori omisiunea unor autoritãţi publice, constând în declinarea competenţei sau în refuzul de a îndeplini anumite acte care intrã în obligaţiile lor. Or, un asemenea conflict juridic de naturã constituţionalã nu a fost creat prin declaraţiile examinate, care nu au produs nici un efect juridic.
Curtea constatã cã opiniile, judecãţile de valoare sau afirmaţiile titularului unui mandat de demnitate publicã aşa cum este Preşedintele României, autoritate publicã unipersonalã, ori cum este conducãtorul unei autoritãţi publice - referitoare la alte autoritãţi publice nu constituie prin ele însele conflicte juridice între autoritãţi publice. Pãrerile sau propunerile privind modul cum acţioneazã ori ar trebui sã acţioneze o anumitã autoritate publicã sau structurile acesteia, chiar critice fiind, nu declanşeazã blocaje instituţionale, dacã nu sunt urmate de acţiuni sau inacţiuni de naturã sã împiedice îndeplinirea atribuţiilor constituţionale ale acelor autoritãţi publice. Asemenea pãreri ori propuneri rãmân în cadrul limitelor libertãţii de exprimare a opiniilor politice, cu îngrãdirile prevãzute de art. 30 alin. (6) şi (7) din Constituţie.
De asemenea, orice candidat la funcţia de Preşedinte al României propune electoratului o doctrinã politicã, un program pentru a cãrui realizare va acţiona, în cazul în care va fi ales, pe perioada mandatului sãu. Art. 84 alin. (1) din Constituţie prevede cã, "În timpul mandatului, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid şi nu poate îndeplini nici o altã funcţie publicã sau privatã". Aceste interdicţii nu exclud însã posibilitatea exprimãrii, în continuare, a opiniilor politice, a angajamentelor şi a scopurilor prezentate în programul sãu electoral ori sã militeze şi sã acţioneze pentru realizarea acestora, cu respectarea prerogativelor constituţionale.
Funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate, prevãzutã de art. 80 alin. (2) teza a doua din Constituţie, impune imparţialitate din partea Preşedintelui României, dar nu exclude posibilitatea exprimãrii opiniei sale privind modul optim de soluţionare a divergenţelor apãrute.
Dreptul la exprimarea opiniei politice este garantat şi pentru Preşedintele României de art. 84 alin. (2), care prevede pentru şeful statului aceeaşi imunitate ca şi pentru deputaţi şi senatori, art. 72 alin. (1) din Constituţie aplicându-se în mod corespunzãtor.
Curtea Constituţionalã reţine cã, potrivit prevederilor art. 1 alin. (4) din Legea fundamentalã, în structura organicã a statului român, autoritãţile publice sunt organizate potrivit "principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativã, executivã şi judecãtoreascã". Tocmai de aceea legiuitorul constituant prevede dreptul Preşedintelui României de a critica legile adoptate de Parlament şi de a acţiona împotriva lor. Astfel: potrivit art. 77 alin. (2), "Înainte de promulgare, Preşedintele poate cere Parlamentului, o singurã datã, reexaminarea legii", iar art. 146 lit. a) prevede dreptul Preşedintelui de a sesiza Curtea Constituţionalã pentru exercitarea controlului a priori asupra constituţionalitãţii legilor adoptate de Parlament înainte de promulgare. Aceste atribuţii ale Preşedintelui României au semnificaţia unei contraponderi faţã de puterea legislativã, pentru realizarea echilibrului puterilor în statul de drept, consacrat prin dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie. Aceeaşi semnificaţie o are şi dreptul Preşedintelui României de a cere Curţii Constituţionale soluţionarea conflictelor juridice de naturã constituţionalã dintre autoritãţile publice, conform art. 146 lit. e) din Constituţie, deoarece acest drept se exercitã în condiţiile exprimãrii punctului de vedere asupra posibilelor cãi de soluţionare a conflictului, implicit asupra temeiniciei sau netemeiniciei atitudinii ori a susţinerilor autoritãţilor publice implicate în conflict.
Faţã de toate cele de mai sus, Curtea Constituţionalã constatã cã declaraţiile Preşedintelui României au caracterul unor opinii politice, exprimate în temeiul art. 84 alin. (2) coroborat cu art. 72 alin. (1) din Constituţie, care nu au dat naştere unui conflict juridic de naturã constituţionalã între autoritãţile publice - Preşedintele României şi cele douã Camere ale Parlamentului României -, în înţelesul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie.
Totuşi Curtea reţine cã şi declaraţiile publice ale reprezentanţilor diferitelor autoritãţi publice, în raport cu contextul în care sunt fãcute şi cu conţinutul lor concret, pot crea stãri de confuzie, de incertitudine ori tensiuni, care ulterior ar putea degenera în conflicte între autoritãţi publice, chiar de naturã juridicã. Curtea Constituţionalã are însã competenţa de a interveni numai în situaţiile în care s-a creat efectiv un conflict juridic de naturã constituţionalã între douã sau mai multe autoritãţi publice.
Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (4), art. 8, 61, 64, art. 80 alin. (2), art. 82 alin. (2), art. 89 şi ale art. 146 lit. e) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.e), art. 34 şi ale <>art. 35 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Constatã cã declaraţiile Preşedintelui României, domnul Traian Bãsescu, publicate în ziarul "Adevãrul" nr. 4.513 din 6 ianuarie 2005, nu au dat naştere unui conflict juridic de naturã constituţionalã între autoritãţile publice - Preşedintele României şi cele douã Camere ale Parlamentului României -, în înţelesul prevederilor art. 146 lit. e) din Constituţie.
Definitivã.
Decizia se comunicã Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor şi preşedintelui Senatului şi se publicã în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Dezbaterea a avut loc la data de 28 ianuarie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stãnoiu, judecãtori.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Prim-magistrat-asistent,
Claudia Miu
_________________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
