Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 53 din 12 februarie 2013 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 alin. (3) si art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 155 din 22 martie 2013
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Lăzăroiu - judecător
Mircea Ştefan Minea - judecător
Ion Predescu - judecător
Puskas Valentin Zoltan - judecător
Tudorel Toader - judecător
Ioniţa Cochinţu - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Liviu-Daniel Arcer.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. cu sediul în Arad - Sucursala Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.580D/2012.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că prevederile criticate sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege, fiind atributul exclusiv al legiuitorului. De asemenea, nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53, întrucât nu s-a constatat restrângerea unui drept fundamental.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Încheierea din 9 octombrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1, Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. cu sediul în Arad - Sucursala Cluj-Napoca într-o cauză întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 85/2006 .
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 21 din Legea nr. 85/2006 instituie obligativitatea publicării unui extras din raportul cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile administratorul judiciar în Buletinul procedurilor de insolvenţă, însă fără a institui un termen în interiorul căruia practicianul în insolvenţă este ţinut să facă publicarea acestuia. De asemenea, mai arată că termenul de contestare nu se stabileşte de la data comunicării şi luării la cunoştinţă, nefiindu-i asigurată persoanei interesate comunicarea raportului în acest termen, ceea ce conduce la neasigurarea dreptului la un proces echitabil şi la un recurs efectiv.
Totodată, susţine că, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 53 din Legea nr. 85/2006, acestea sunt contrare art. 53 din Constituţie, întrucât îngrădesc exercitarea dreptului aferent ipotecilor radiate, respectiv acela de urmărire şi valorificare a bunurilor ipotecate.
Curtea de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă arată, în esenţă, următoarele:
- cu privire la dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, apreciază că acestea sunt neconstituţionale, deoarece, în speţă, acesta aduce o gravă încălcare a accesului la justiţie şi a dreptului la un proces echitabil, impunând în sarcina contestatorului o obligaţie excesivă de a verifica în fiecare zi dosarul cauzei pentru a vedea dacă s-a depus sau nu raportul practicianului în insolvenţă. Această normă nu reglementează un moment obiectiv şi previzibil pentru începerea termenului de contestare, care, la rândul său, este foarte scurt (3 zile), iar, din această perspectivă, termenul de formulare a contestaţiei nu are un caracter previzibil, putând fi respectat doar în condiţiile realizării unei sarcini excesive de verificare zilnică a dosarului cauzei, deoarece raportul poate fi depus oricând între termenele stabilite de judecătorul-sindic pentru analizarea stadiului procedurii, nefiind stabilit un termen clar de depunere;
- referitor la prevederile art. 53 din Legea nr. 85/2006, se apreciază că acestea sunt constituţionale, fiind o transpunere a dispoziţiilor art. 518 alin. 3 din Codul de procedură civilă, în ceea ce priveşte executarea silită. Din dispoziţiile legale criticate rezultă că, indiferent de etapa în care sunt înstrăinate bunurile în procedura insolvenţei, acestea sunt vândute libere de orice sarcini.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră că, în ceea ce priveşte critica adusă prevederilor art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, aceasta este întemeiată. În acest sens arată că momentul de la care curge termenul de contestare, şi anume depunerea raportului de către administratorul judiciar la dosarul cauzei, nu constituie o garanţie procedurală suficientă pentru asigurarea caracterului efectiv al contestaţiei formulate împotriva raportului administratorului judiciar şi nu conduce la o egalitate a armelor, de vreme ce partea interesată să conteste raportul administratorului judiciar trebuie să verifice zilnic dacă acesta a fost depus la dosarul cauzei, ceea ce constituie o obligaţie excesivă şi nejustificată impusă în sarcina părţii. Prin modul de redactare a textului de lege criticat, statul nu a păstrat un echilibru just între interesul său de a asigura celeritatea procedurii insolvenţei, pe de o parte, şi dreptul părţilor la un proces echitabil, pe de altă parte.
Referitor la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 53 din Legea nr. 85/2006, raportat la dispoziţiile constituţionale ale art. 53, consideră că aceasta este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
- Art. 21 alin. (3): "(3) Contestaţia trebuie să fie înregistrată în termen de 3 zile de la depunerea raportului prevăzut la alin. (1).";
- Art. 53: "Bunurile înstrăinate de administratorul judiciar sau lichidator, în exerciţiul atribuţiilor sale prevăzute de prezenta lege, sunt dobândite libere de orice sarcini, precum ipoteci, garanţii reale mobiliare sau drepturi de retenţie, de orice fel, ori măsuri asigurătorii, inclusiv măsurile asigurătorii instituite în cursul procesului penal."
În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, sunt menţionate art. 7 privind egalitatea şi nediscriminarea din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 referitor la interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, coroborate cu art. 20 din Constituţia României.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:
1. În ceea ce priveşte critica art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006, Curtea observă că acestea sunt norme de procedură, iar, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Aşadar, stabilirea normelor procedurale este atributul exclusiv al legiuitorului.
Termenul prevăzut la art. 21 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 nu împiedică în niciun fel accesul liber la justiţie şi nici dreptul la apărare. Momentul depunerii raportului de către administratorul judiciar/lichidator nu este unul secret, orice persoană participantă la procedura lichidării judiciare, cu o minimă diligenţă în apărarea drepturilor sale, are posibilitatea să ia cunoştinţă de acest termen şi să formuleze o contestaţie în termenul de 3 zile prevăzut de lege.
Procedura insolvenţei se caracterizează prin celeritate, menţionată şi la art. 5 din lege, tocmai pornind de la caracterul raporturilor comerciale care, la rândul lor, se desfăşoară cu celeritate. Astfel se justifică şi stabilirea unor termene scurte pentru exercitarea drepturilor procesuale ale participanţilor la procedură, dar aceste termene nu împiedică accesul liber la justiţie, întrucât legea stabileşte suficiente garanţii pentru desfăşurarea procesului în condiţiile prevăzute la art. 21 din Constituţie . În sensul celor arătate mai sus este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, spre exemplu Decizia nr. 201 din 6 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 18 mai 2012, sau Decizia nr. 186 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 317 din 14 mai 2010.
De asemenea, prin Decizia nr. 251 din 9 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 319 din 10 aprilie 2006, Curtea a statuat că, în toate cazurile în care legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în interiorul unui anumit termen, nu s-a procedat în sensul restrângerii accesului liber la justiţie, ci exclusiv pentru a asigura cadrul legal în vederea exercitării dreptului constituţional prevăzut de art. 21. Aşadar, reglementarea de către legiuitor, în limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a condiţiilor de exercitare a unui drept - material sau procesual -, inclusiv prin instituirea unor termene, nu trebuie să conducă la o restrângere a exerciţiului acestuia, ci doar la o modalitate eficientă de a preveni exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, ocrotite în egală măsură.
Întrucât nu au survenit elemente noi, care să determine reconsiderarea jurisprudenţei în materie, considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, fiind aplicabile, în acelaşi timp, şi criticilor de neconstituţionalitate aduse textului prin raportare la celelalte prevederi constituţionale invocate de autorul excepţiei.
2. Distinct de cele reţinute mai sus, în ceea ce priveşte susţinerea autoarei excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la faptul că prevederile Legii nr. 85/2006 nu stabilesc un termen în interiorul căruia administratorul judiciar va depune raportul lunar cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, Curtea observă că, potrivit art. 21 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, "administratorul judiciar va depune lunar un raport cuprinzând descrierea modului în care şi-a îndeplinit atribuţiile, precum şi o justificare a cheltuielilor efectuate cu administrarea procedurii sau a altor cheltuieli efectuate din fondurile existente în averea debitorului. Raportul se depune la dosarul cauzei, iar un extras se publică în Buletinul procedurilor de insolvenţă.(...)"
Prin urmare, raportul întocmit lunar de administratorul judiciar nu stabileşte drepturi şi obligaţii în sarcina participanţilor la procedură, fiind o simplă justificare a activităţii lunare a acestuia. Cel mult s-ar putea pune problema cenzurării cheltuielilor efectuate de administratorul judiciar, însă, această chestiune ţine şi de competenţa judecătorului-sindic, judecător care, în virtutea rolului activ al instanţei, este dator să lămurească speţa sub toate aspectele.
Curtea reţine că susţinerea autoarei prezentei excepţii de neconstituţionalitate ţine şi de completarea prevederilor legale, or aceste norme legale au fost edictate în lumina dispoziţiilor constituţionale ale art. 61 alin. (1) care statuează rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. De aceea, chiar dacă omisiunea de reglementare ori caracterul incomplet al acestora ar fi reale, de principiu, suplinirea lipsei de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale. Astfel, în ceea ce priveşte completarea dispoziţiilor de lege, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului."
3. Referitor la pretinsa contradicţie a dispoziţiilor art. 53 din Legea nr. 85/2006 cu prevederile art. 53 din Constituţie, se observă că, astfel cum a statuat constant Curtea în jurisprudenţa sa, invocarea prevederilor constituţionale referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi nu poate fi reţinută dacă nu s-a constatat încălcarea vreunei prevederi constituţionale care consacră drepturi sau libertăţi fundamentale. Or, autorul nu menţionează, în concret, care este dreptul fundamental pretins a fi încălcat.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (3) şi art. 53 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Banca Comercială Intesa Sanpaolo România - S.A. cu sediul în Arad - Sucursala Cluj-Napoca în Dosarul nr. 4.529/1.285/2011/a1 al Curţii de Apel Cluj - Secţia a II-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie 2013.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Ioniţa Cochinţu
------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
