Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 529 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea si combaterea evaziunii fiscale
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 664 din 2 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Laura Monica Dunca în Dosarul nr. 195/112/2006 (numãr în format vechi 196/P/2006) al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 7 martie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 195/112/2006 (numãr în format vechi 196/P/2006), Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Laura Monica Dunca în dosarul menţionat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţã, cã textul de lege criticat este neconstituţional sub aspectul condiţionãrii accesului la cauzele de nepedepsire sau de reducere a pedepselor de plata integralã, pânã la primul termen de judecatã, a prejudiciului cauzat. Astfel, sancţionarea diferenţiatã a unor inculpaţi doar motivat de momentul achitãrii prejudiciului este, în opinia autoarei excepţiei, de naturã sã încalce dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentalã. Totodatã, se susţine cã prin condiţionarea aplicãrii cauzei de nepedepsire sau de reducere a pedepsei de plata unui pretins prejudiciu, contestat în marea majoritate a cazurilor de inculpaţi, se încalcã prezumţia de nevinovãţie. Inculpatul este obligat astfel la recunoaşterea culpei penale, care constituie temei al rãspunderii civile, precum şi la acceptarea necondiţionatã a pretenţiilor pãrţii civile, care pot fi neîntemeiate fie sub aspectul fundamentului juridic, fie sub acela al cuantumului lor. Se apreciazã cã din textul de lege criticat ar trebui eliminatã sintagma "pânã la primul termen de judecatã."
Tribunalul Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, întrucât "achitarea prejudiciului pretins de partea civilã înlãturã dreptul inculpatului de a formula apãrãri pe latura civilã a cauzei din moment ce acceptã necondiţionat pretenţiile civile care uneori pot fi neîntemeiate sub aspectul cuantumului." Se mai aratã cã "sancţionarea diferenţiatã a inculpaţilor în raport de momentul achitãrii prejudiciului aduce atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie", privind egalitatea în faţa legii. Se apreciazã cã textul de lege criticat este în contradicţie, de asemenea, cu dreptul la un proces echitabil, deoarece creeazã o discriminare pe criteriul averii în condiţiile în care accesul la o sancţiune administrativã sau la pedeapsa alternativã a amenzii depinde de achitarea prejudiciului.
În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât textul legal criticat nu încalcã prevederile constituţionale invocate de autoarea excepţiei. Totodatã, aratã cã, în realitate, se solicitã adoptarea unei noi soluţii legislative, ceea ce nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, potrivit cãruia "În cazul sãvârşirii unei infracţiuni de evaziune fiscalã prevãzute de prezenta lege, dacã în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, învinuitul ori inculpatul acoperã integral prejudiciul cauzat, limitele pedepsei prevãzute de lege pentru fapta sãvârşitã se reduc la jumãtate. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 100.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se poate aplica pedeapsa cu amendã. Dacã prejudiciul cauzat şi recuperat în aceleaşi condiţii este de pânã la 50.000 euro, în echivalentul monedei naţionale, se aplicã o sancţiune administrativã, care se înregistreazã în cazierul judiciar."
Autoarea excepţiei susţine cã acest text de lege încalcã dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi în art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovãţie. Instanţa de judecatã, în opinia cãreia excepţia de neconstituţionalitate este întemeiatã, apreciazã cã prevederile legale criticate încalcã şi dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea fundamentalã, privind dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia astfel cum a fost ridicatã, Curtea constatã cã s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa asupra constituţionalitãţii <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 în raport cu aceleaşi texte constituţionale şi cu motivãri similare, în acest sens fiind Decizia nr. 697 din 20 decembrie 2005, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2006, şi Decizia nr. 103 din 9 februarie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 166 din 21 februarie 2006 [prin care s-a constatat constituţionalitatea tezei finale a <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ], respectiv Decizia nr. 285 din 28 martie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 14 aprilie 2006, şi Decizia nr. 318 din 18 aprilie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 mai 2006 [prin care s-a constatat constituţionalitatea tezei întâi a <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 ].
În jurisprudenţa menţionatã, Curtea a statuat cã reglementarea unui regim sancţionator în funcţie de acoperirea prejudiciului cauzat prin infracţiunea sãvârşitã s-a realizat de cãtre legiuitor în baza dispoziţiilor cuprinse în art. 73 alin. (3) lit. h) din Legea fundamentalã, potrivit cãrora "Prin lege organicã se reglementeazã: [...] infracţiunile, pedepsele şi regimul executãrii acestora", prevederi constituţionale ce oferã legiuitorului libertatea sã aprecieze atât pericolul social în funcţie de care urmeazã sã stabileascã natura juridicã a faptei incriminate, cât şi condiţiile rãspunderii juridice pentru aceastã faptã. Stabilirea regimului sancţionator prevãzut de textul de lege criticat, determinat de specificul infracţiunilor de evaziune fiscalã, respectiv de necesitatea recuperãrii, cu celeritate, a sumelor datorate bugetului general consolidat, nu este de naturã sã aducã atingere principiului egalitãţii în drepturi, care nu implicã tratarea juridicã uniformã a tuturor infracţiunilor, ci impune ca la aceleaşi situaţii juridice sã se aplice acelaşi regim, iar la situaţii juridice diferite tratamentul juridic sã fie diferenţiat. Câtã vreme cauzele de nepedepsire, respectiv de reducere a pedepselor prevãzute de dispoziţiile legale ce fac obiectul excepţiei se aplicã în mod egal tuturor persoanelor aflate în situaţia reglementatã de <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 , nu se poate primi critica privind încãlcarea principiului constituţional al egalitãţii în drepturi.
Totodatã, s-a reţinut cã textul de lege criticat nu încalcã art. 23 alin. (11) din Legea fundamentalã, care consacrã prezumţia de nevinovãţie, deoarece cazul de reducere a limitelor pedepsei instituit de legiuitor se aplicã în funcţie de circumstanţele fiecãrei cauze şi are drept scop recuperarea cât mai rapidã a prejudiciului adus bugetului de stat, neinstituindu-se astfel nicio prezumţie de vinovãţie a inculpatului trimis în judecatã pentru sãvârşirea unei infracţiuni de evaziune fiscalã.
Faptul cã de reducerea limitelor pedepsei, respectiv de cauza de impunitate reglementate de lege beneficiazã numai învinuitul ori inculpatul care acoperã integral prejudiciul cauzat, în cursul urmãririi penale sau al judecãţii, pânã la primul termen de judecatã, nu are semnificaţia îngrãdirii liberului acces la justiţie. Cel în cauzã are posibilitatea de a se adresa instanţelor judecãtoreşti în cazul în care considerã cã drepturile, libertãţile sau interesele sale legitime au fost încãlcate şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege, inclusiv în ceea ce priveşte latura civilã a cauzei, în deplinã concordanţã cu imperativele dreptului la un proces echitabil. În faţa instanţei de judecatã, partea interesatã are deplina libertate sã demonstreze existenţa sau inexistenţa, respectiv întinderea prejudiciului, dupã caz, instanţa urmând ca, în temeiul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consfinţitã aceasta de prevederile art. 126 din Legea fundamentalã, sã decidã în cauzã, pe baza probelor administrate, şi asupra laturii civile.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate în deciziile menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauzã.
În ceea ce priveşte solicitarea autoarei excepţiei în sensul eliminãrii, din textul de lege criticat, a sintagmei "pânã la primul termen de judecatã", aceasta nu intrã în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, "se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã", şi, prin urmare, nu poate modifica textele de lege criticate ca neconstituţionale.
Pentru considerentele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 10 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale, excepţie ridicatã de Laura Monica Dunca în Dosarul nr. 195/112/2006 (numãr în format vechi 196/P/2006) al Tribunalului Bistriţa-Nãsãud - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
