Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
Email RSS Trimite prin Yahoo Messenger pagina:   DECIZIE nr. 528 din 9 octombrie 2014  referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004    Twitter Facebook
Cautare document
Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X

 DECIZIE nr. 528 din 9 octombrie 2014 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

EMITENT: CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 903 din 12 decembrie 2014
    Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.

    1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 13.147/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 165D/2014.
    2. La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, consilierul juridic Silviu-Alexandru Simion-Lăzărescu, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
    3. Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Dolj a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. De asemenea, partea Centrul Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj a depus un înscris prin care învederează aspecte privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona cauze care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene.
    4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei reiterând argumentele prezentate pe larg în cuprinsul motivării scrise a acesteia. În esenţă, susţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituţionale în măsura în care cererile privind actele administrative emise de organismele intermediare regionale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, nu se soluţionează în fond tot de către secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, aşa cum textul prevede competenţa materială de soluţionare pentru acelaşi tip de cereri privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale. În susţinerea acestei teze, se arată că statutul unei astfel de entităţi - organism intermediar regional - este stabilit prin acte juridice ale Uniunii Europene [şi anume Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006], fiind astfel clar delimitat de cel al unei autorităţi publice locale. În plus, aceste entităţi îşi exercită atribuţiile legale în urma delegării anumitor competenţe şi funcţii din partea unei autorităţi publice centrale de specialitate - în speţă, Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice -, astfel că actele sale, emise în numele şi pe seama mandantului, nu pot beneficia de un alt tratament juridic în privinţa competenţei materiale de judecată, tratament aplicabil în egală măsură tuturor acestor mandatari. În caz contrar, pe lângă încălcarea prevederilor art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, referitoare la obligaţia autorităţilor statului de a aplica cu prioritate reglementările obligatorii ale Uniunii Europene în cazul în care legea internă este mai puţin favorabilă, este înfrânt şi principiul nediscriminării, prevăzut de art. 16 din Constituţie.
    5. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate şi menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.

                               CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:
    6. Prin Încheierea din 20 februarie 2014, pronunţată în Dosarul nr. 13.147/63/2013, Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
    7. Excepţia a fost ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în anularea unui act administrativ.
    8. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că stricta aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1^1) din Legea nr. 554/2004 doar pentru o autoritate publică centrală, nu şi pentru toate entităţile juridice cărora aceeaşi autoritate le-a delegat competenţe şi funcţii, creează "o situaţie de inegalitate şi discriminare în executarea mandatului administrativ încheiat între Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice, în calitate de mandatar, şi Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial «Dezvoltarea Resurselor Umane» Regiunea Sud-Vest Oltenia, în calitate de mandant". De asemenea, se arată că textul legal criticat creează un dezechilibru juridic şi între mandatarii Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice ce au calitatea de direcţii ale autorităţii publice centrale (şi anume organismul intermediar Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, direcţie în cadrul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, şi organismul intermediar Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, direcţie în cadrul Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), pe de o parte, şi structuri aflate în subordinea aceloraşi autorităţi publice centrale (cele 8 organisme intermediare regionale, instituţii publice în subordinea Ministerului Muncii, Familiei, Protecţiei Sociale şi Persoanelor Vârstnice şi Organismul intermediar - Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic, instituţie publică în subordinea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului), pe de altă parte.
    9. Astfel, autorul invocă, în raport cu art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţie, prevederile art. 2 pct. 6 din Regulamentul (CE) nr. 1.083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a prevederilor generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de coeziune şi de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.260/1999, cu modificările şi completările ulterioare, text care "prevede neechivoc" că organismul intermediar acţionează faţă de beneficiarii care implementează proiecte cofinanţate din fonduri ale Uniunii Europene sub supravegherea şi pentru autoritatea de management, adică autoritatea publică centrală. Art. 4 alin. (1) din acelaşi regulament prevede că, chiar şi în ipoteza delegării, responsabilitatea financiară incumbă autorităţii centrale. Rezultă, din interpretarea juridică sistematică a acestor norme de drept al Uniunii Europene, că, în realizarea operaţiunii juridice de emitere a actelor administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, organismele intermediare acţionează nomine alieno, adică în numele autorităţii publice centrale, acţionând ca un mandatar pentru mandantul-autoritate publică centrală, în executarea unui mandat administrativ cu reprezentare, astfel cum acesta este juridic definit la art. 1.269, 2.009, 2.011 teza întâi şi art. 2.012 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, coroborate cu art. 2 lit. k) din Legea-cadru nr. 195/2006 a descentralizării, referitoare la definiţia "delegării".
    10. Totodată, autorul apreciază că toate actele administrative care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, inclusiv cele emise de către autorităţile de management publice centrale prin organismele intermediare "necentrale", au aceeaşi importanţă juridică majoră de acte juridice emise în virtutea competenţelor juridice partajate în temeiul art. 4 alin. (2) din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene - varianta consolidată, coroborat cu Protocolul nr. 25 la Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene, de către autorităţi publice ale statului român, pentru punerea în aplicare a dreptului Uniunii Europene pe teritoriul României, această importanţă juridică justificând stabilirea competenţei materiale la nivel de curte de apel, de judecată în primă instanţă a litigiilor având ca obiect astfel de acte administrative.
    11. Tribunalul Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat nu este de natură a crea discriminări.
    12. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
    13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

                               CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
    14. Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.
    15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, dispoziţii introduse prin art. 54 pct. 3 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012. Normele legale criticate au următorul conţinut: "(1^1) Toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel."
    16. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 referitor la principiul egalităţii în drepturi.
    17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dispoziţiile art. 10 alin. (1^1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate din perspectiva unor critici identice cu cele formulate în prezenta cauză şi prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale, excepţie invocată de acelaşi autor - Organismul intermediar regional pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova - în Dosarul nr. 8.824/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    18. Astfel, prin Decizia nr. 169 din 20 martie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 29 mai 2014, instanţa de contencios constituţional a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât, în realitate, autorul dorea pronunţarea unei decizii prin care Curtea Constituţională să stabilească înţelesul dispoziţiilor de lege criticate, în sensul de a tranşa dacă actele administrative emise de organismele intermediare regionale, care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează aplicând aceeaşi regulă de competenţă materială de judecată valabilă pentru actele administrative de aceeaşi natură emise de autorităţile publice centrale, adică de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
    19. În jurisprudenţa sa, de exemplu, Decizia nr. 128 din 7 martie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 206 din 11 aprilie 2013, Curtea a stabilit în mod constant că nu are competenţa ca, în cadrul controlului de constituţionalitate, să efectueze operaţiunea de interpretare şi de aplicare concretă de către instanţele/autorităţile publice competente, aceasta fiind atribuţia exclusivă a instanţelor judecătoreşti. În cazul de faţă, instanţa de judecată urmează a stabili sensul sintagmei "autorităţi publice centrale" în contextul normei juridice criticate şi al litigiului dedus soluţionării, utilizând, pentru aceasta, legislaţia incidentă în vigoare. Totodată, în cazul constatării unei practici neunitare a instanţelor judecătoreşti sub acest aspect, Codul de procedură civilă prevede posibilitatea promovării recursului în interesul legii prin care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să stabilească modalitatea obligatorie pentru instanţe de interpretare şi aplicare a respectivei norme juridice.
    20. De asemenea, Curtea a statuat că dispoziţiile legale criticate conţin norme de procedură, în sensul că legiuitorul organic, în acord cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, a stabilit competenţa materială de judecată a unor acţiuni în justiţie, astfel că nu se poate constata niciunul dintre pretinsele vicii de constituţionalitate prezentate în motivarea excepţiei.

    21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,

                        CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
                            În numele legii
                               DECIDE:

    Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (11) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Organismul intermediar pentru Programul operaţional sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud-Vest Oltenia din Craiova în Dosarul nr. 13.147/63/2013 al Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
    Definitivă şi general obligatorie.
    Decizia se comunică Tribunalului Dolj - Secţia contencios administrativ şi fiscal şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Pronunţată în şedinţa din data de 9 octombrie 2014.


                 PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE
                         AUGUSTIN ZEGREAN

                        Magistrat-asistent,
                          Bianca Drăghici
                               ----
Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016

Comentarii


Maximum 3000 caractere.
Da, doresc sa primesc informatii despre produsele, serviciile etc. oferite de Rentrop & Straton.

Cod de securitate


Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
Rentrop & Straton
Banner5

Atentie, Juristi!

5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR

Legea GDPR a modificat Contractele, Cererile sau Notificarile obligatorii

Va oferim Modele de Documente conform GDPR + Clauze speciale

Descarcati GRATUIT Raportul Special "5 modele Contracte Civile si Acte Comerciale - conforme cu Noul Cod civil si GDPR"


Da, vreau informatii despre produsele Rentrop&Straton. Sunt de acord ca datele personale sa fie prelucrate conform Regulamentul UE 679/2016