Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 528 din 2 decembrie 1997 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 lit. d) si ale art. 31 din Legea Curtii Supreme de Justitie nr. 56/1993
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 90 din 26 februarie 1998
Ioan Muraru - preşedinte
Viorel Mihai Ciobanu - judecãtor
Mihai Constantinescu - judecãtor
Nicolae Popa - judecãtor
Florin Bucur Vasilescu - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 26 martie 1997 .
Dezbaterile au avut loc în şedinţa publica din data de 25 noiembrie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa pãrţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 1997.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Curtea Suprema de Justiţie - Secţia civilã, prin Încheierea din 31 octombrie 1996, pronunţatã în Dosarul nr. 1.259/1996, a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , invocatã de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru.
Potrivit dispoziţiilor art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , în situaţia în care o secţie a Curţii Supreme de Justiţie considera ca este cazul sa revinã asupra propriei sale jurisprudente, judecata se întrerupe şi sunt sesizate Secţiile Unite ale Curţii Supreme de Justiţie spre a se pronunţa asupra sesizãrii privind schimbarea jurisprudenţei.
Prin decizia recuratã excepţia a fost respinsã, reţinându-se ca prevederile sus-menţionate din <>Legea nr. 56/1993 corespund dispoziţiilor art. 125 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora justiţia se realizeazã prin Curtea Suprema de Justiţie şi prin celelalte instanţe judecãtoreşti stabilite de lege, dând expresie necesitãţii de unificare a jurisprudenţei, în scopul de a se asigura aplicarea unitarã şi corecta a legii, corespunzãtoare principiului egalitãţii cetãţenilor în fata justiţiei şi a legii, care este încãlcat în cazul în care în aplicarea aceleiaşi legi instanţele judecãtoreşti pronunţa soluţii diferite, adesea ireconciliabile.
Impotriva acestei decizii, prin prezentul recurs s-au invocat urmãtoarele motive:
- numai legea este izvor de drept, nu şi interpretarea data legii de cãtre Secţiile Unite;
- judecãtorii sunt independenţi şi se supun numai legii, principiu ce "se referã atât la autoritatea judecãtorilor în ansamblu, a diferitelor instanţe judecãtoreşti, cat şi a fiecãrui judecãtor care face parte din completele de judecata de la oricare instanta";
- practica judecãtoreascã unitarã se realizeazã prin intermediul cãilor de atac.
În finalul motivelor de recurs se arata ca, indiferent de scopul urmãrit prin invocarea exceptiei de neconstituţionalitate, "exista interesul general al societãţii, al fiecãrui justitiabil în parte în asigurarea independentei depline a judecãtorilor, a supunerii acestora numai fata de lege, potrivit conştiinţei lor".
CURTEA,
având în vedere decizia atacatã, motivele de recurs invocate, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile art. 25 lit. d) şi ale <>art. 31 din Legea nr. 56/1993 , raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine:
Potrivit art. 51 din Constituţie, legea este izvor de drept. Aceasta nu înseamnã însã ca jurisprudenta nu are un rol important în aplicarea legii de cãtre instanţele judecãtoreşti. Principiul supunerii judecãtorului numai fata de lege, potrivit art. 123 alin. (2) din Constituţie, nu are şi nici nu poate sa aibã semnificatia aplicãrii diferite şi chiar contradictorii a uneia şi aceleiaşi dispoziţii legale, în funcţie exclusiv de subiectivitatea interpretãrii unor judecãtori diferiţi. O asemenea conceptie nu ar putea duce decât la consacrarea, chiar pe temeiul independentei judecãtorilor, a unor soluţii ce ar putea reprezenta o încãlcare a legii, ceea ce este inadmisibil, întrucât, legea fiind aceeaşi, aplicarea ei nu poate fi diferita, asa încât intima convingere a judecãtorului nu poate justifica o asemenea consecinta. De altfel, în cadrul dezbaterilor Adunãrii Constituante, s-a reţinut numai obligaţia judecãtorului de a se supune legii, neadoptandu-se propunerea formulatã printr-un amendament de a se mentiona, în plus, potrivit "intimei sale convingeri", pe argumentul ca, în esenta, consacrarea constituţionalã a intimei convingeri care, prin natura sa, este necontrolabila, ar insemna instituirea unui criteriu subiectiv, ce ar putea favoriza abuzurile în aplicarea legii. De aceea, numai o practica judecãtoreascã unitarã reflecta cerinţele principiului constituţional al supunerii judecãtorului numai fata de lege.
Asigurarea caracterului unitar al practicii judiciare este impusa şi de principiul constituţional al egalitãţii cetãţenilor în fata legii şi a autoritãţilor publice, deci inclusiv a autoritãţilor judecãtoreşti, deoarece acest principiu ar fi grav afectat dacã în aplicarea uneia şi aceleiaşi legi soluţiile instanţelor judecãtoreşti ar fi diferite şi chiar contradictorii.
Asa cum se arata în excepţia invocatã, practica judecãtoreascã unitarã se realizeazã prin intermediul cãilor de atac. Existenta cãilor de atac nu inlatura însã necesitatea ca, la nivelul Curţii Supreme de Justiţie, dacã o secţie doreşte sa se abata de la jurisprudenta sa, sa se adreseze Secţiilor Unite ale Curţii, deoarece altminteri ar insemna ca aceasta jurisprudenta, pentru secţiile Curţii Supreme de Justiţie cel puţin, sa fie aleatorie, oricând o secţie putând incalca propria sa jurisprudenta. O asemenea consecinta însã este contrarã principiului supunerii judecãtorilor numai fata de lege şi al egalitãţii cetãţenilor în fata autoritãţilor judecãtoreşti.
Pentru motivele arãtate, în temeiul prevederilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Pastia Olga Sultana Ecaterina Maria şi Pastia Constantin Ion Dumitru impotriva <>Deciziei Curţii Constituţionale nr. 58 din 26 martie 1997 .
Definitiva.
Pronunţatã în şedinţa din 2 decembrie 1997.
PREŞEDINTELE CURŢII
CONSTITUŢIONALE,
prof.univ.dr. IOAN MURARU
Magistrat-asistent,
Maria Bratu
----------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
