Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 528 din 11 octombrie 2005 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 1.037 din 22 noiembrie 2005
Ioan Vida - presedinte
Nicolae Cochinescu - judecator
Aspazia Cojocaru - judecator
Constantin Doldur - judecator
Acsinte Gaspar - judecator
Petre Ninosu - judecator
Ion Predescu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Daniela Ramona Maritiu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mircea Popa in Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din 29 septembrie 2005 si au fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 4 octombrie 2005, pentru a se depune concluzii scrise. La data de 4 octombrie 2005, avand in vedere imposibilitatea constituirii legale a completului de judecata, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 11 octombrie 2005.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 aprilie 2005, pronuntata in Dosarul nr. 6.995/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Mircea Popa intr-o cauza ce are ca obiect solutionarea unei cereri de stramutare.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile de lege criticate incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii, deoarece acest principiu constitutional "vine in contradictie cu caracterul secret al informatiilor solicitate spre lamurirea instantei de judecata, intrucat instanta poate proceda discretionar si discriminator fata de interesele uneia din parti, de vreme ce informatiile respective nu sunt dezvaluite acesteia". De asemenea, sunt incalcate si principiul liberului acces la justitie, si dreptul la un proces echitabil prin pronuntarea hotararii ce solutioneaza cererea de stramutare pe baza unor informatii secrete. "Procesul nu poate fi echitabil, in masura in care partile nu au posibilitatea efectiva, reala de a cunoaste toate probele si aspectele de fapt pe baza carora instanta de judecata isi formeaza convingerea." Astfel, dreptul la aparare, "care presupune in mod esential cunoasterea tuturor elementelor care vor fi avute in vedere de catre instanta de judecata in pronuntarea hotararii, este violat flagrant prin impunerea caracterului secret al unora din elementele luate in considerare la deliberare".
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai ca nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului partii la un proces echitabil, dar sunt destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii de stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Mai mult, stramutarea este o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care toate partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea sa-si exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia ridicata.
Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens arata ca, in jurisprudenta sa, Curtea Constitutionala a statuat ca dispozitiile art. 55-61 din sectiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II "Competenta" al partii generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum si principiul asigurarii dreptului la aparare. De asemenea, Curtea Constitutionala a mai statuat, in jurisprudenta sa, ca dispozitiile de lege criticate nu numai ca nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului partii la un proces echitabil, dar sunt destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii de stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate. Stramutarea este o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care toate partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea sa-si exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient. In cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie si cele ale art. 6 paragraful 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sunt indeplinite, intrucat partile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in mod nemijlocit, informatii si dovezi cu privire la imprejurarile procesului si sa isi prezinte pozitia fata de admisibilitatea si temeinicia cererii de stramutare. In ceea ce priveste dispozitiile art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, prin Decizia nr. 82/2001 Curtea Constitutionala a statuat ca principiul constitutional al liberului acces la justitie, prevazut la art. 21, nu are semnificatia ca acest drept trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti - judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie - si in privinta tuturor cailor de atac prevazute de lege. In aceste conditii, prin lege pot fi instituite reguli deosebite in considerarea unor situatii diferite. In consecinta, este dreptul exclusiv al legiuitorului de a stabili regula potrivit careia hotararea de stramutare nu este supusa nici unei cai de atac, deoarece prin aceasta instanta nu se pronunta asupra fondului, iar exercitarea unor cai de atac ar prelungi nejustificat judecarea definitiva a cauzelor.
Avocatul Poporului apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. In acest sens, facand referire la jurisprudenta Curtii Constitutionale, arata ca stramutarea nu este o procedura de solutionare in fond a procesului, ci constituie o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure desfasurarea normala a procesului, fiind pe deplin respectate conditiile unui proces echitabil. De asemenea, faptul ca admiterea sau respingerea cererii de stramutare se dispune de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara aratarea motivelor, contribuie la indeplinirea solutionarii cauzei deduse judecatii intr-un termen rezonabil. In realitate, faptele asupra carora este chemata sa se pronunte instanta competenta sa judece cererea de stramutare nu tin de pricina insasi, ci de asigurarea conditiilor pe care le implica normele procedurale, respectiv nepartinirea si obiectivitatea in solutionarea cauzei, conditii care vizeaza toate partile in proces, indiferent de calitatea lor procesuala. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 24 alin. (1) din Constitutie, arata, facand referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 92/1996, ca dreptul la aparare nu este incalcat, intrucat acesta se realizeaza cu prilejul judecarii pe fond a cauzei si al solutionarii cailor de atac. Mai mult, art. 59 alin. 2 din Codul de procedura penala prevede ca, atunci "cand partile se infatiseaza, se asculta si concluziile acestora". In consecinta, de vreme ce nu se judeca fondul cauzei, nu se poate sustine ca interesele justitiabililor ar fi prejudiciate.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala. Textele de lege criticate au urmatorul continut:
- Art. 55 alin. 1: "Curtea Suprema de Justitie stramuta judecarea unei cauze de la instanta competenta la o alta instanta egala in grad, in cazul in care, apreciind temeinicia motivelor de stramutare, considera ca prin aceasta se asigura desfasurarea normala a procesului.";
- Art. 57 alin. 1: "Presedintele Curtii Supreme de Justitie cere, pentru lamurirea instantei, informatii de la presedintele instantei ierarhic superioare celei la care se afla cauza a carei stramutare se cere, comunicandu-i totodata termenul fixat pentru judecarea cererii de stramutare.";
- Art. 60 alin. 1: "Curtea Suprema de Justitie dispune, fara aratarea motivelor, admiterea sau respingerea cererii."
In sustinerea neconstitutionalitatii acestor dispozitii legale autorul exceptiei invoca incalcarea prevederilor art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) si (2), art. 21 alin. (2) si (3), art. 24, art. 53 si ale art. 124 din Constitutie, care au urmatorul continut:
- Art. 1 alin. (5): "In Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie.";
- Art. 16 alin. (1) si (2): "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege."
- Art. 21 alin. (2) si (3): "(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
(3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil."
- Art. 24: "(1) Dreptul la aparare este garantat.
(2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.";
- Art. 53: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii.";
- Art. 124: "(1) Justitia se infaptuieste in numele legii.
(2) Justitia este unica, impartiala si egala pentru toti.
(3) Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca prin Decizia nr. 237 din 5 iunie 2003, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 539 din 28 iulie 2003, a retinut ca dispozitiile art. 55-61 din sectiunea a II-a, cu denumirea "Stramutarea judecarii cauzei penale", din cap. II titlul II (Competenta) al partii generale a Codului de procedura penala respecta normele care definesc un proces echitabil, precum si principiul asigurarii dreptului la aparare. In acest sens, Curtea a observat ca stramutarea nu este o procedura de solutionare in fond a procesului, ci constituie o procedura speciala, de stabilire a competentei teritoriale a instantei de judecata, menita tocmai sa asigure conditiile unui proces echitabil, in care partile sa dispuna de aceleasi mijloace de aparare si sa aiba posibilitatea sa isi exercite dreptul la aparare in mod efectiv si eficient. In cadrul acestei proceduri, exigentele art. 24 alin. (1) din Constitutie sunt indeplinite, intrucat partile au posibilitatea sa comunice Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in mod nemijlocit, informatii si dovezi cu privire la imprejurarile procesului si sa isi prezinte pozitia fata de admisibilitatea si temeinicia cererii de stramutare. De asemenea, prin Decizia nr. 156 din 30 martie 2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 322 din 14 aprilie 2004, avand ca obiect exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 57 alin. 1 si art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, Curtea a statuat ca dispozitiile legale privitoare la procedura de informare a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in vederea solutionarii cererii de stramutare a judecarii cauzei penale, nu numai ca nu aduc atingere dreptului la aparare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate sa asigure conditiile pentru exercitarea deplina a acestor drepturi, permitand instantei lamurirea asupra motivelor si temeiniciei cererii de stramutare. Informatiile obtinute in cadrul acestei proceduri nu privesc solutionarea in fond a procesului penal, astfel incat faptul ca nu sunt accesibile partilor nu este de natura sa aduca atingere drepturilor invocate de autorul exceptiei de neconstitutionalitate.
Solutia adoptata si considerentele deciziilor citate sunt valabile si in prezenta cauza, intrucat nu au aparut elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudentei Curtii Constitutionale.
In ceea ce priveste pretinsa incalcare a dispozitiilor art. 53 din Constitutie, Curtea retine ca acestea sunt aplicabile numai in ipoteza in care exista o restrangere a exercitarii drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetatenilor, restrangere care, astfel cum s-a aratat anterior, nu s-a constatat.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUTIONALA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 55 alin. 1, art. 57 alin. 1 si ale art. 60 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mircea Popa in Dosarul nr. 6.995/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
Definitiva si general obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 octombrie 2005.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Maritiu
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
