Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 526 din 27 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) si c), art. 303 alin. 1 si 2, art. 306 alin. 1 si alin. 2 teza a doua din Codul de procedura civila si ale art. II alin. (2) si (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea si completarea Codului de procedura civila
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 711 din 18 august 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mãdãlina Ştefania Diaconu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c), art. 303 alin. 1 şi 2, art. 306 alin. 1 şi alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elisabeta Rãducanu în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
La apelul nominal se prezintã pãrţile Frosa Rãducanu şi Constanţa Coşuleanu, lipsind autorul excepţiei şi celelalte pãrţi, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Pãrţile prezente solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 16 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c), art. 303 alin. 1 şi 2, art. 306 alin. 1 şi alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de cãtre Elisabeta Rãducanu cu prilejul soluţionãrii unui recurs civil.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţã, urmãtoarele: art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c) este neconstituţional deoarece sancţioneazã recursul cu nulitate absolutã, în situaţia în care nu s-a indicat numãrul hotãrârii judecãtoreşti atacate, deşi a fost arãtat numãrul dosarului instanţei a cãrei hotãrâre este recuratã. Deoarece numãrul hotãrârii atacate rezultã din dosarul al cãrui numãr a fost indicat, considerã cã cerinţa instituitã de art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c) este excesivã şi contravine art. 21 din Constituţie. Cu privire la art. 303 alin. 1 şi 2, art. 306 alin. 1 şi alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã, considerã cã acestea sunt neconstituţionale deoarece lovesc recursul cu aceeaşi sancţiune a nulitãţii absolute, în cazul în care nu sunt indicate cifric articolele de drept procesual pe care se întemeiazã recursul, deşi motivele acestuia sunt dezvoltate pe larg, în scris, permiţând judecãtorului încadrarea lor într-unul din cazurile prevãzute de art. 304 din Codul de procedurã civilã. De asemenea, aratã cã textele criticate prevãd sancţiunea nulitãţii, fãrã a preciza tipul acesteia, în vreme ce instanţele de judecatã interpreteazã aceastã prevedere în mod restrictiv, considerând cã este vorba de nulitatea absolutã. În sfârşit, cu privire la <>art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 219/2005 , solicitã declararea acestuia ca fiind neconstituţional, deoarece nu permite Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sã judece recursurile promovate împotriva deciziilor pronunţate în apel de curţile de apel, ci dã în competenţa acestora din urmã judecarea recursurilor împotriva propriilor lor hotãrâri.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiatã.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Avocatul Poporului apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile pãrţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie urmãtoarele dispoziţii de lege:
- Art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c) din Codul de procedurã civilã. Art. 302^1 a fost introdus prin <>art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi a fost completat prin <>art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, lege publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are urmãtorul cuprins: "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulitãţii, urmãtoarele menţiuni:
[...] b) indicarea hotãrârii care se atacã;
c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiazã recursul şi dezvoltarea lor sau, dupã caz, menţiunea cã motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat;";
- Art. 303 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã: "Recursul se va motiva prin însãşi cererea de recurs sau înãuntrul termenului de recurs.
Termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotãrârii, chiar dacã recursul s-a fãcut mai înainte.";
- Art. 306 alin. 1 şi alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã: "Recursul este nul dacã nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevãzute în alin. 2.
Motivele de ordine publicã pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însã este obligatã sã le punã în dezbatere pãrţilor.";
- <>Art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005: "(2) Apelurile aflate pe rolul curţilor de apel la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalului se trimit la tribunale.
(3) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data intrãrii în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel."
În susţinerea neconstituţionalitãţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocã încãlcarea prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã urmãtoarele:
I. Cu privire la constituţionalitatea art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c), Curtea Constituţionalã s-a mai pronunţat, iar prin <>Decizia nr. 364 din 5 iulie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 839 din 16 septembrie 2005, a constatat cã, "dincolo de semnificaţia esenţialã a acestor menţiuni pentru buna administrare a justiţiei în faza de atac a recursului, coroborarea reglementãrii criticate cu dispoziţiile art. 287 şi cu cele ale art. 316 din Codul de procedurã civilã, potrivit cãrora partea are posibilitatea sã complineascã omisiunea lor pânã la prima zi de înfãţişare, în cererea de apel şi, prin extindere, şi în aceea de recurs, se impune concluzia cã dispoziţiile legale deduse controlului nu contravin normelor constituţionale de referinţã".
II. Referitor la art. 303 alin. 1 şi 2 din Codul de procedurã civilã, care prevãd cã recursul se va motiva prin însãşi cererea de recurs sau înãuntrul termenului de recurs, iar termenul pentru depunerea motivelor se socoteşte de la comunicarea hotãrârii, chiar dacã recursul s-a fãcut mai înainte, Curtea constatã cã aceste prevederi nu contravin dispoziţiilor constituţionale conţinute în art. 21.
Astfel, pãrţile pot indica motivele de recurs fie prin cererea de recurs, fie printr-un memoriu separat, arãtând motivele de modificare sau casare a hotãrârii atacate şi dezvoltarea acestora. Faptul cã termenul de depunere a acestor motive se socoteşte de la comunicarea hotãrârii, chiar dacã recursul s-a fãcut mai înainte, se justificã prin aceea cã, în momentul cunoaşterii soluţiei, partea interesatã poate aprecia dacã este sau nu util sã declare recurs, însã motivarea acestuia nu poate fi fãcutã decât dupã redactarea integralã a hotãrârii.
III. Cu privire la art. 306 alin. 1 din Codul de procedurã civilã, Curtea constatã cã acest text de lege a mai fost supus controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentalã, iar prin <>Decizia nr. 475 din 22 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 octombrie 2005, au fost respinse criticile de neconstituţionalitate, arãtându-se cã soluţia astfel adoptatã se înscrie în cadrul competenţei conferite legiuitorului prin art. 126 alin. (2) din Constituţie de a reglementa procedura de judecatã, inclusiv cãile de atac împotriva hotãrârilor pronunţate de instanţe.
Faptul cã motivele de ordine publicã ce pot duce la modificarea sau casarea unei hotãrâri pot fi invocate şi din oficiu de instanţã, care însã este obligatã sã le punã în dezbatere pãrţilor, reglementat în alin. 2 teza a doua a art. 306 din Codul de procedurã civilã, nu reprezintã o încãlcare a drepturilor şi libertãţilor constituţionale, ci, dimpotrivã, constituie un caz de exercitare a rolului activ al judecãtorului şi o reafirmare a ocrotirii interesului public, dar reprezintã, în acelaşi timp, şi o garanţie procesualã recunoscutã pãrţilor, care vor putea sã-şi exprime punctul de vedere faţã de motivele de nulitate reţinute din oficiu.
IV. În ceea ce priveşte <>art. II din Legea nr. 219/2005 , Curtea reţine cã şi acest text de lege a mai fost supus, de numeroase ori, controlului de constituţionalitate. Astfel, prin <>Decizia nr. 90 din 7 februarie 2006 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 193 din 1 martie 2006, au fost respinse criticile de neconstituţionalitate, arãtându-se cã reglementarea criticatã a fost adoptatã de legiuitor în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este consacratã prin dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, potrivit cãrora "Competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã sunt prevãzute numai prin lege", iar "Împotriva hotãrârilor judecãtoreşti, pãrţile interesate şi Ministerul Public pot exercita cãile de atac, în condiţiile legii." De asemenea, Curtea a reţinut cã, deşi prin efectul aplicãrii imediate a noii reglementãri referitoare la competenţa materialã, aceeaşi instanţã urmeazã sã soluţioneze o cale de atac împotriva propriei sale hotãrâri, soluţia legislativã adoptatã nu relevã nici un fine de neconstituţionalitate. Astfel, dincolo de caracterul tranzitoriu al acestei reglementãri, soluţionarea aparţine unor complete cu o compunere diferitã, iar pãrţile beneficiazã de toate drepturile şi garanţiile procesuale menite sã le asigure dreptul la apãrare, dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil. În fine, Curtea a constatat cã nu poate fi primitã nici critica privind încãlcarea principiului controlului judiciar ierarhic, întrucât Constituţia nu consacrã un asemenea principiu, ci, potrivit art. 129, numai folosirea cãilor de atac prevãzute de lege.
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în deciziile de mai sus îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. b) şi c), art. 303 alin. 1 şi 2, art. 306 alin. 1 şi alin. 2 teza a doua din Codul de procedurã civilã şi ale <>art. II alin. (2) şi (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea <>Ordonanţei de urgenţã a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã civilã, excepţie ridicatã de Elisabeta Rãducanu în Dosarul nr. 29.750/2005 (nr. vechi 3.364/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III-a civilã şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mãdãlina Ştefania Diaconu
------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
