Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 525 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si art. 86^2 din Codul de procedura penala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 422 din 16 iunie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincã.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stila Sarafu în Dosarul nr. 20.362/212/2008 al Judecãtoriei Constanţa.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constatã urmãtoarele:
Prin Încheierea din 14 iulie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 20.362/212/2008, Judecãtoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stila Sarafu în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unei cauze penale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece este suprimat principiul egalitãţii armelor, acuzatul fiind lipsit de posibilitatea efectivã de a pune, în cadrul unui proces contradictoriu, întrebãri martorului protejat. Aşa fiind, dreptul la apãrare este practic anihilat.
Art. 86^1 din Codul de procedurã penalã contravine, în opinia autorului, dispoziţiilor art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece nu se prevede o cale de atac rapidã şi eficientã în faţa unui judecãtor în cazul în care apãrarea contestã modul de acordare al regimului juridic al martorului protejat al acuzãrii, cu trimitere concretã la credibilitatea acestuia şi legitimitatea depoziţiei sale.
În sfârşit, autorul excepţiei mai criticã alineatele 1, 2 şi 3 ale art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, deoarece audierea martorului anonim de la distanţã, prin intermediul mijloacelor tehnice video şi audio, se face numai în prezenţa procurorului, excluzând orice referire la apãrãtor şi la drepturile acestuia.
Judecãtoria Constanţa opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, deoarece inculpatul şi apãrãtorii acestuia au posibilitatea ca, uzând de mijloacele tehnice corespunzãtoare, sã adreseze întrebãri, alãturi de procuror, martorului protejat.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 86^1 cu denumirea marginalã - Protecţia datelor de identificare a martorului şi art. 86^2 cu denumirea marginalã - Modalitãţi speciale de ascultare a martorului, din Codul de procedurã penalã, care, aşa cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedurã penalã, precum şi pentru modificarea altor legi, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 677 din 7 august 2006, au urmãtorul conţinut:
- Art. 86^1: "Dacã existã probe sau indicii temeinice cã prin declararea identitãţii reale a martorului sau a localitãţii acestuia de domiciliu ori de reşedinţã ar fi periclitatã viaţa, integritatea corporalã sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate încuviinţa sã nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altã identitate sub care urmeazã sã aparã în faţa organului judiciar.
Aceastã mãsurã poate fi dispusã de cãtre procuror în cursul urmãririi penale, iar în cursul judecãţii de instanţã, la cererea motivatã a procurorului, a martorului sau a oricãrei alte persoane îndreptãţite.
Datele despre identitatea realã a martorului se consemneazã într-un proces-verbal, care va fi pãstrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmãririi penale ori, dupã caz, la sediul instanţei, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a înaintat cererea, precum şi de cel care a dispus mãsura.
Documentele privind identitatea realã a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupã caz, completului de judecatã, în condiţii de strictã confidenţialitate.
În toate cazurile, documentele privind identitatea realã a martorului vor fi introduse în dosarul penal numai dupã ce procurorul, prin ordonanţã sau, dupã caz, instanţa, prin încheiere, a constatat cã a dispãrut pericolul care a determinat luarea mãsurilor de protecţie a martorului.
Declaraţiile martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate, redate în procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum şi declaraţia martorului, consemnatã în cursul judecãţii şi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevãrului numai în mãsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã.
Pot fi audiaţi ca martori cãrora li s-a atribuit o altã identitate şi investigatorii sub acoperire.
Dispoziţiile prevãzute în alin. 1-6 se aplicã şi experţilor.";
- Art. 86^2: "În situaţiile prevãzute în art. 86^1, procurorul sau, dupã caz, instanţa de judecatã poate încuviinţa ca martorul sã fie ascultat fãrã a fi prezent fizic la locul unde se aflã organul de urmãrire penalã ori în sala în care se desfãşoarã şedinţa de judecatã, prin intermediul mijloacelor tehnice prevãzute în alineatele urmãtoare.
La solicitarea organului judiciar sau a martorului ascultat în condiţiile alin. 1, la luarea declaraţiei poate participa un consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor, care are obligaţia de a pãstra secretul profesional cu privire la datele de care a luat cunoştinţã în timpul audierii. Organul judiciar are obligaţia sã aducã la cunoştinţa martorului dreptul de a solicita audierea în prezenţa unui consilier de protecţie a victimelor şi reintegrare socialã a infractorilor.
Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei reţele de televiziune cu imaginea şi vocea distorsionate, astfel încât sã nu poatã fi recunoscut.
În cazul judecãţii, pãrţile şi apãrãtorii acestora pot adresa întrebãri, în mod nemijlocit, martorului ascultat în condiţiile alin. 1-3. Întrebãrile se pun în ordinea prevãzutã în art. 323 alin. 2. Preşedintele completului respinge întrebãrile care nu sunt utile şi concludente judecãrii cauzei sau pot conduce la identificarea martorului.
Declaraţia martorului ascultat, în condiţiile arãtate în alin. 1-3^1, se înregistreazã prin mijloace tehnice video şi audio şi se redã integral în formã scrisã.
În cursul urmãririi penale, se întocmeşte un proces-verbal în care se redã cu exactitate declaraţia martorului şi acesta se semneazã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de organul de urmãrire penalã şi se depune la dosarul cauzei. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de acesta şi va fi pãstratã în dosarul depus la parchet, într-un loc special, în plic sigilat, în condiţii de maximã siguranţã.
În cursul judecãţii, declaraţia martorului va fi semnatã de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului şi de preşedintele completului de judecatã. Declaraţia martorului, transcrisã, va fi semnatã şi de martor, fiind pãstratã în dosarul depus la instanţã, în condiţiile prevãzute în alin. 5.
Suportul pe care a fost înregistratã declaraţia martorului, în original, sigilat cu sigiliul parchetului sau, dupã caz, al instanţei de judecatã în faţa cãreia s-a fãcut declaraţia, se pãstreazã în condiţiile prevãzute în alin. 5. Suportul care conţine înregistrãrile efectuate în cursul urmãririi penale va fi înaintat la terminarea urmãririi penale instanţei competente, împreunã cu dosarul cauzei, şi va fi pãstrat în aceleaşi condiţii.
Dispoziţiile art. 78, 85 şi ale art. 86 alin. 1 şi 2 se aplicã în mod corespunzãtor."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prin dispoziţiile legale criticate sunt încãlcate prevederile constituţionale ale art. 11 referitoare la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 24 referitoare la Dreptul la apãrare, precum şi dispoziţiile art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 referitoare la Dreptul la un recurs efectiv, ambele din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 11 alin. 1 din Declaraţia Universalã a Drepturilor Omului referitoare la prezumţia de nevinovãţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii Deciziei nr. 193 din 27 aprilie 2004, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 461 din 24 mai 2004, Curtea Constituţionalã a statuat cã dispoziţiile art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã sunt constituţionale şi reprezintã o concretizare a prevederilor art. 53 din Legea fundamentalã, necesitatea asigurãrii protecţiei datelor de identificare a martorului determinând restrângerea prin lege a dreptului la apãrare al persoanei supuse acuzãrii. "Aceastã mãsurã este impusã de necesitatea asigurãrii pentru martor, precum şi pentru ceilalţi cetãţeni care ar fi expuşi prin declararea identitãţii reale a martorului a dreptului la viaţã, la integritate fizicã şi libertate individualã, valori supreme şi garantate în statul român de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (3) din Constituţie, republicatã."
Curtea mai constatã cã, "în ceea ce priveşte problema restrângerii dreptului la apãrare realizatã prin aplicarea unor mãsuri similare celor prevãzute în art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã, s-a pronunţat şi Curtea Europeanã a Drepturilor Omului în jurisprudenţa sa. Astfel, în aplicarea dispoziţiilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, potrivit cãrora «Orice acuzat are, în special, dreptul (... ) sã întrebe sau sã solicite audierea martorilor acuzãrii (... )», Curtea Europeanã a Drepturilor Omului a statuat cã se admit excepţii de la principiul potrivit cãruia elementele de probã trebuie produse în faţa acuzatului în şedinţã publicã, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Aceasta însã sub rezerva respectãrii drepturilor apãrãrii, care impun, ca regulã generalã, sã se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvatã şi suficientã de a contesta o mãrturie în acuzare şi de a interoga autorul mãrturiei, şi cu respectarea condiţiei ca, în ipoteza în care de-a lungul întregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul şi a combate mãrturia acestuia, hotãrârea de condamnare sã nu se întemeieze în totalitate sau în mod determinant pe aceastã mãrturie (cazul Kostovski contra Olandei, 1989)."
În acord cu cele statuate în aceastã jurisprudenţã, dispoziţiile supuse criticii de neconstituţionalitate reglementeazã, pe de o parte, posibilitatea de a i se pune întrebãri martorului supus mãsurilor de protecţie, dupã ce acesta a fãcut declaraţii, iar pe de altã parte, reglementeazã obligaţia coroborãrii, în vederea aflãrii adevãrului, a declaraţiilor martorilor cãrora li s-a atribuit o altã identitate cu fapte şi împrejurãri ce rezultã din ansamblul probelor existente în cauzã. Totodatã, mãsurile de protecţie menţionate se conformeazã unor reguli stricte privind consemnarea declaraţiilor martorului, semnarea acestora, aducerea la cunoştinţa organelor judiciare şi verificarea lor. De asemenea, dupã dispariţia pericolului care a determinat luarea acestor mãsuri, documentele privind identitatea realã a martorului sunt introduse în dosarul penal.
Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut cã "nu poate fi primitã susţinerea în sensul cã dispoziţiile art. 86^1 şi 86^2 din Codul de procedurã penalã încalcã dreptul la apãrare, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere existenţei acestui drept, ci doar îl restrâng, în limitele stabilite de Constituţie, şi, de asemenea, existã suficiente elemente procesuale de echilibrare a mãsurilor reglementate prin aceste norme, în concordanţã cu prevederile art. 24 şi 53 din Constituţie, republicatã, precum şi cu dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale."
Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86^1 şi art. 86^2 din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Stila Sarafu în Dosarul nr. 20.362/212/2008 al Judecãtoriei Constanţa.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
