Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 524 din 31 mai 2007 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul in Romania
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 423 din 25 iunie 2007
Ion Predescu - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Valentina Bãrbãţeanu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, excepţie ridicatã de Cheng Xue Wen în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 148D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicatã de Chen Shuting în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal se constatã lipsa pãrţilor, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul art. 14 şi al <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedurã civilã, dispune conexarea Dosarului nr. 148D/2007 la Dosarul nr. 58D/2007, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizeazã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 a fost abrogatã expres prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, dar cã soluţia legislativã conţinutã de textul criticat a fost preluatã ca principiu de noua reglementare la art. 26. Menţioneazã cã în domeniul reglementat de textul de lege criticat Curtea Constituţionalã are o bogatã jurisprudenţã a cãrei modificare nu se justificã în prezenta cauzã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 18 decembrie 2006 şi 2 noiembrie 2006, pronunţate în dosarele nr. 9.852/302/2006 şi nr. 8.882/302/RF/2005, Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti, respectiv Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România. Excepţia a fost ridicatã de Cheng Xue Wen şi, respectiv, Chen Shuting în cauze civile având ca obiect obţinerea statutului de refugiat.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate având un conţinut similar se susţine, în esenţã, cã redactarea <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 este imprecisã în ceea ce priveşte protejarea dreptului la respectarea vieţii de familie ca o condiţie de acordare a protecţiei umanitare. Aratã cã dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, instituie în sarcina statelor obligaţia de a se abţine de la orice amestec în exercitarea de cãtre o persoanã a dreptului sãu la viaţa de familie, iar legea trebuie sã indice cu suficientã claritate limitele şi modalitãţile de exercitare a marjei de apreciere acordate autoritãţilor. Face referire la jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cauzele Airey împotriva Irlandei, 1979, Moustaquim împotriva Belgiei, 1991, Lupşa împotriva României, 2006, şi Boultif împotriva Elveţiei, 2001.
Judecãtoria Sectorului 5 Bucureşti şi Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri sociale, contencios administrativ şi fiscal considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul precizeazã cã prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 au fost preluate de <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , lege care a abrogat ordonanţa menţionatã. Considerã cã textul criticat oferã suficiente elemente pentru a fi înţelese condiţiile în funcţie de care se poate acorda forma solicitatã de protecţie umanitarã, fãrã sã aducã atingere dreptului la viaţa de familie, garantat de Constituţie.
Avocatul Poporului aratã cã, urmare a abrogãrii <>Ordonanţei Guvernului nr. 102/2000 prin <>Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 26 din aceasta, dispoziţiile criticate fiind preluate, de principiu, în cuprinsul articolului amintit. Considerã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 sunt constituţionale. Apreciazã în acest sens cã nu este pertinentã invocarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la cele ale art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, conform încheierilor de sesizare, prevederile <>art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000 privind statutul şi regimul refugiaţilor în România, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.136 din 1 decembrie 2004, referitoare la protecţia umanitarã condiţionatã.
La data sesizãrii Curţii Constituţionale, potrivit dispoziţiilor <>art. 152 alin. (2) din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care a intrat în vigoare la 16 august 2006, prevederile art. 5 din ordonanţã erau abrogate.
Ele au fost preluate, în esenţã, de <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 , care instituie o formã de protecţie a strãinilor şi apatrizilor, denumitã "protecţie subsidiarã".
Prin urmare, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 26 - Protecţia subsidiarã din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, care au urmãtorul conţinut: "(1) Protecţia subsidiarã se poate acorda cetãţeanului strãin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care existã motive temeinice sã se creadã cã, în cazul returnãrii în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuitã, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datoritã acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţãri.
(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege:
1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau
2. torturã, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau
3. o ameninţare serioasã, individualã, la adresa vieţii sau integritãţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacã solicitantul face parte din populaţia civilã."
În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cãrora autoritãţile publice respectã şi ocrotesc viaţa intimã, familialã şi privatã, precum şi prevederilor art. 8 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la respectarea vieţii private şi de familie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similarã şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale ca şi în prezenta cauzã. Argumentele pe baza cãrora Curtea Constituţionalã a respins criticile de neconstituţionalitate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauzã cu atât mai mult cu cât în cazul de faţã se invocã şi dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Constituţie, care reprezintã transpunerea la nivel naţional a prevederilor similare cuprinse în art. 8 din convenţia amintitã. Prin deciziile nr. 702 din 19 octombrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, nr. 841 din 28 noiembrie 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 22 ianuarie 2007, şi nr. 64 din 25 ianuarie 2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 114 din 15 februarie 2007, Curtea Constituţionalã a respins excepţia ca neîntemeiatã.
În cauza de faţã nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii în aceastã materie.
Nici invocarea în motivarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate a anumitor cauze soluţionate de Curtea Europeanã a Drepturilor Omului nu constituie argumente în susţinerea neconstituţionalitãţii textului de lege criticat. Jurisprudenţa invocatã priveşte mai degrabã aplicarea legii criticate în spiritul Convenţiei pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. Or, aspectele legate de aplicarea legilor sunt de competenţa exclusivã a instanţelor judecãtoreşti, neputând face obiectul controlului exercitat de Curtea Constituţionalã.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicatã de Cheng Xue Wen şi Chen Shuting în Dosarul nr. 9.852/302/2006 al Judecãtoriei Sectorului 5 Bucureşti şi, respectiv, în Dosarul nr. 8.882/302/RF/2005 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncã, asigurãri
sociale, contencios administrativ şi fiscal.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 31 mai 2007.
PREŞEDINTE,
ION PREDESCU
Magistrat-asistent,
Valentina Bãrbãţeanu
__________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
