Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 522 din 27 aprilie 2010 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Petre Lãzãroiu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Puskas Valentin Zoltan - judecãtor Tudorel Toader - judecãtor Augustin Zegrean - judecãtor Iuliana Nedelcu - procuror Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Buştean şi Ioan Buştean în Dosarul nr. 73/221/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia şi de Gheorghe Grameni în Dosarul nr. 767/327/2006 al Judecãtoriei Arad. La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã. Curtea, având în vedere cã excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 7.616D/2009 şi nr. 7.642D/2009 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexãrii cauzelor. Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedurã civilã, nu se opune conexãrii dosarelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 7.642D/2009 la Dosarul nr. 7.616D/2009, care este primul înregistrat. Cauza se aflã în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiatã, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.
CURTEA, având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele: Prin încheierile din 22 septembrie 2009 şi 1 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 73/221/2009 şi nr. 767/327/2006, Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã şi Judecãtoria Arad au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. Excepţia a fost ridicatã, în dosarele de mai sus, de Ion Buştean, Ioan Buştean şi Gheorghe Grameni. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile legale menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la liberul acces la justiţie, deoarece, spre deosebire de hotãrârile pronunţate conform art. 278^1 alin. 8 lit. a) şi b) din Codul de procedurã penalã, textele contestate nu prevãd posibilitatea exercitãrii unei cãi de atac împotriva încheierii pe care judecãtorul o pronunţã în baza dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã. De asemenea, prevederile legale menţionate contravin şi dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 24, art. 124 alin. (2), art. 126 alin. (2), art. 131, art. 20, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, deoarece persoana faţã de care s-a dispus netrimiterea în judecatã dobândeşte în urma reanalizãrii soluţiei calitatea de inculpat, fãrã ca acest moment sã fie precedat de prezentarea materialului de urmãrire penalã. Textul încalcã principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât atât trimiterea în judecatã, cât şi judecata propriu-zisã se fac de cãtre puterea judecãtoreascã, deşi atributul urmãririi penale şi al trimiterii în judecatã este rezervat Ministerului Public, care aparţine puterii executive. Întrucât verificarea soluţiei de netrimitere se face doar pe baza lucrãrilor şi a materialului din dosar, pãrţile sunt lipsite de un grad de jurisdicţie, calea de atac a apelului este suprimatã. Textul criticat mai îngrãdeşte liberul acces la justiţie prin aceea cã ignorã principiul cu aplicabilitate generalã în dreptul penal non reformatio in pejus. Curtea de Apel Alba Iulia - Secţia penalã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Judecãtoria Arad opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA, examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã cu denumirea marginalã Plângerea în faţa judecãtorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, care au urmãtorul conţinut: "Judecãtorul pronunţã una dintre urmãtoarele soluţii: [...] c) admite plângerea, prin încheiere, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac aplicându-se în mod corespunzãtor." Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului sãu, din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţãrii <>Deciziei nr. 599 din 20 mai 2008 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 10 iulie 2008, Curtea Constituţionalã a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, statuând cã nu este afectat dreptul la apãrare, deoarece procedura de judecare a plângerilor împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecatã, prevãzutã de art. 278^1 din Codul de procedurã penalã, este o procedurã contradictorie în care toate pãrţile, inclusiv persoana acuzatã de comiterea unei fapte penale, au posibilitatea de a se apãra şi de a cere fie menţinerea soluţiei procurorului, fie învestirea instanţei cu judecarea infracţiunii reclamate. În aceastã din urmã ipotezã, inculpatul beneficiazã, se înţelege, de toate mijloacele de apãrare şi de toate garanţiile procesuale prevãzute de lege. Totodatã, Curtea a mai reţinut cã nu poate fi primitã nici susţinerea privind încãlcarea dispoziţiilor art. 131 din Constituţie privind rolul Ministerului Public, întrucât judecarea cauzei de cãtre instanţã dupã desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei de netrimitere în judecatã implicã participarea procurorului la judecarea cauzei în calitate de titular al acţiunii publice şi exercitarea tuturor atribuţiilor decurgând din aceastã calitate. De asemenea, prin <>Decizia nr. 864 din 9 octombrie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, Curtea a reţinut cã procedura prezentãrii materialului de urmãrire penalã este specificã primei faze a procesului penal, care, spre deosebire de faza a doua, este nepublicã. Acest argument are drept urmare instituirea obligaţiei procurorului de a chema învinuitul sau inculpatul în cel mai important moment al urmãririi penale - trimiterea în judecatã - şi îşi gãseşte raţiunea tocmai în asigurarea posibilitãţii învinuitului sau inculpatului de a fi asistat de un apãrãtor şi de a dispune de timpul necesar pentru a-şi pregãti apãrarea. Cu acest prilej Curtea a statuat cã prevederile legale criticate nu opresc persoana interesatã de a lua cunoştinţã de întreg materialul probator existent la dosar şi de a formula cereri noi în cadrul noii faze procesuale cãreia i se aplicã dispoziţiile privind judecata în primã instanţã şi cãile de atac prevãzute de lege. Cu aceeaşi ocazie, Curtea a mai arãtat cã eventualele probleme practice care s-ar fi putut ivi cu privire la modul de aplicare şi interpretare a dispoziţiilor contestate de autor au fost dezlegate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care, prin Decizia nr. XV din 22 mai 2006, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 509 din 13 iunie 2006, a admis recursul în interesul legii şi a stabilit cã, "în aplicarea dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, judecãtorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţeazã rezoluţia sau ordonanţa atacatã şi reţine cauza spre judecare, apreciind cã probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, devine incompatibil sã soluţioneze fondul acesteia". Aşa fiind, nu se poate susţine cã prevederile legale criticate contravin principiului dreptului oricãrei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, la care România este parte. Totodatã, prin <>Decizia nr. 574 din 7 iunie 2007 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 7 august 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedurã penalã, reţinând cã plângerea prevãzutã de art. 278^1 reprezintã, într-un sens larg, o cale de atac, care se supune principiului de generalã aplicabilitate în dreptul penal non reformatio in pejus. Într-adevãr, deşi legea nu prevede în mod expres aplicarea acestui principiu cu prilejul soluţionãrii plângerii împotriva actelor procurorului, raţiuni identice cu cele care determinã extinderea aplicabilitãţii acestui principiu şi în alte situaţii decât cele prevãzute în art. 372, 385^8 sau art. 414^1 alin. 1 din Codul de procedurã penalã justificã luarea sa în considerare şi în cazul procedurii reglementate de art. 278^1 din acelaşi cod. Deoarece pânã în prezent nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în cauza de faţã. Cât priveşte critica referitoare la inexistenţa unei cãi de atac împotriva încheierii pe care judecãtorul o pronunţã în baza textului legal criticat, Curtea constatã cã o asemenea nemulţumire nu poate fi examinatã, deoarece, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţã "fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului".
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedurã penalã, excepţie ridicatã de Ion Buştean şi Ioan Buştean în Dosarul nr. 73/221/2009 al Curţii de Apel Alba Iulia şi de Gheorghe Grameni în Dosarul nr. 767/327/2006 al Judecãtoriei Arad. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 27 aprilie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent, Afrodita Laura Tutunaru ______________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
