Copierea de continut din prezentul site este supusa regulilor precizate in Termeni si conditii! Click aici.
Prin utilizarea siteului sunteti de acord, in mod implicit cu Termenii si conditiile! Orice abatere de la acestea constituie incalcarea dreptului nostru de autor si va angajeaza raspunderea!
X
DECIZIE nr. 522 din 25 noiembrie 2004 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal
Ioan Vida - preşedinte Nicolae Cochinescu - judecãtor Aspazia Cojocaru - judecãtor Constantin Doldur - judecãtor Acsinte Gaspar - judecãtor Kozsokar Gabor - judecãtor Petre Ninosu - judecãtor Ion Predescu - judecãtor Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor Aurelia Popa - procuror Cristina Cãtãlina Turcu - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 6 lit. A.b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã şi ale <>art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.273/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ. La apelul nominal rãspunde autorul excepţiei, prin reprezentant Bogdan Dumitraşcu, partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin consilier juridic Oana Scrobotã, şi partea Autoritatea Naţionalã de Control - Garda Financiarã - Comisariatul General, prin consilier juridic Dãnuţ Şişu. Preşedintele constatã cauza în stare de judecatã şi acordã cuvântul pe fond. Reprezentantul autorului excepţiei solicitã admiterea acesteia, motivând cã: Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii nu are competenţa de a elibera autorizaţie de funcţionare unei instituţii de învãţãmânt particulare, aceastã competenţã aparţinând pânã în 1993 Ministerului Justiţiei, iar dupã acest an, Guvernului; Ministerul Educaţiei şi Cercetãrii a fost doar "registratura" unde se puteau depune dosarele în vederea autorizãrii; autorul excepţiei a depus cerere de autorizare, totuşi aceasta nu i-a fost admisã, considerându-se cã o unitate de învãţãmânt superior nu poate funcţiona ca o societate cu rãspundere limitatã. Concluzia reprezentantului autorului excepţiei este aceea cã obligarea acestuia la plata taxei pe valoarea adãugatã instituie o dublã discriminare, pe de o parte, între universitãţile particulare şi cele de stat, iar pe de altã parte, între studenţii acestora, care vor plãti taxe ce au cuantum diferit. Partea Ministerul Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã, prin consilier juridic Oana Scrobotã, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, în principal, ca inadmisibilã, întrucât dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, şi, în subsidiar, ca neîntemeiatã, deoarece textul de lege criticat, aşa cum a fost preluat în <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, pentru urmãtoarele motive: raţiunea menţinerii în codul fiscal a textului atacat este aceea de a încuraja şi a sprijini în mod real, prin intermediul unor mãsuri fiscale, activitatea de învãţãmânt desfãşuratã de unitãţile autorizate; autorul excepţiei nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege pentru a fi autorizat ca instituţie de învãţãmânt superior şi, în consecinţã, nu poate beneficia de scutirea plãţii taxei pe valoarea adãugatã. Partea Autoritatea Naţionalã de Control - Garda Financiarã - Comisariatul General, prin consilier juridic Dãnuţ Şişu, solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, invocând aceleaşi motive ca şi reprezentantul Ministerului Finanţelor Publice - Agenţia Naţionalã de Administrare Fiscalã. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arãtând cã: dispoziţiile legale criticate au fost abrogate, dar, în prezent, sunt preluate în <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, urmând ca asupra acestora sã se pronunţe Curtea Constituţionalã; autorul excepţiei criticã faptul cã nu existã o dispoziţie legalã care sã prevadã expres scutirea de plata taxei pe valoarea adãugatã a facultãţilor particulare, însã interpretarea şi aplicarea legii exced competenţei Curţii Constituţionale, constituind atributul exclusiv al instanţelor de judecatã.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele: Prin Încheierea din 23 iunie 2004, pronunţatã în Dosarul nr. 1.273/2004, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor <>art. 6 lit. A.b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã şi <>art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauzã având ca obiect contestaţie împotriva unui act de control. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie privitor la egalitatea în drepturi, ale art. 32 referitor la dreptul la învãţãturã, ale art. 41 şi art. 135, art. 49 şi art. 53 alin. (2), care, dupã revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Dispoziţiile legale atacate contravin prevederilor constituţionale menţionate mai sus, deoarece instituie o dublã discriminare, pe de o parte, între universitãţile particulare şi cele de stat, iar pe de altã parte, între studenţii acestora, care vor plãti taxe ce au cuantum diferit. Obligarea autorului excepţiei la plata taxei pe valoarea adãugatã are urmãtoarele consecinţe: deschide calea concurenţei neloiale între universitãţile private din România; societatea care funcţionezã non-profit, aşa cum prevede legea, va fi supusã "unei exproprieri fãrã justã cauzã şi fãrã dreaptã şi prealabilã despãgubire, chiar unei confiscãri"; creeazã premisa unui dezechilibru în stabilirea sistemului de impuneri. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ opineazã în sensul cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã. Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a comunica punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate. Guvernul considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, motivând cã actele normative ale cãror prevederi sunt criticate de autor sunt abrogate, iar <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care preia în esenţã soluţia legislativã anterioarã, menţine regimul scutirii de plata taxei pe valoarea adãugatã a "unitãţilor şi instituţiilor din învãţãmântul particular". Avocatul Poporului apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilã, arãtând cã dispoziţiile legale criticate erau abrogate la data sesizãrii Curţii Constituţionale, astfel încât sunt incidente dispoziţiile <>art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , potrivit cãrora "Curtea Constituţionalã decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecãtoreşti [...] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţã în vigoare [...]". Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, precum şi ale reprezentanţilor celorlalte pãrţi prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele: Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, având urmãtorul conţinut: "(1) Urmãtoarele operaţiuni de interes general sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã: [...] f) activitatea de învãţãmânt prevãzutã de <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, desfãşuratã de unitãţile autorizate, inclusiv activitatea cãminelor şi a cantinelor organizate pe lângã aceste unitãţi, formarea profesionalã a adulţilor, precum şi prestãrile de servicii şi livrãrile de bunuri strâns legate de acestea, efectuate de cãtre instituţiile publice sau de cãtre alte entitãţi recunoscute, care au aceste obiective." Autorul excepţiei de neconstituţionalitate a considerat cã aceasta are ca obiect dispoziţiile <>art. 6 lit. A.b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 15 martie 2000, şi ale <>art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 15 septembrie 2003, care aveau urmãtorul conţinut: - <>Art. 6 lit. A.b) din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 privind taxa pe valoarea adãugatã: "Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã urmãtoarele operaţiuni: A. Livrãrile de bunuri şi prestãrile de servicii rezultate din activitatea specificã autorizatã, efectuate în ţarã de: [...] b) unitãţile şi instituţiile de învãţãmânt cuprinse în sistemul naţional de învãţãmânt aprobat prin <>Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare."; - <>Art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã: "(1) Sunt scutite de taxa pe valoarea adãugatã urmãtoarele activitãţi de interes general: [...] e) activitatea de învãţãmânt prevãzutã la <>art. 15 alin. (5) din Legea învãţãmântului nr. 84/1995 , republicatã, cu modificãrile ulterioare, desfãşuratã de unitãţile autorizate de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului şi care sunt cuprinse în sistemul naţional de învãţãmânt, precum şi achiziţionarea de cãtre acestea de documentaţie tehnicã şi materiale de construcţii destinate învãţãmântului de stat şi particular, precum şi de aparaturã, utilaje, publicaţii şi dotãri pentru procesul didactic. Sunt, de asemenea, scutite cantinele organizate pe lângã unitãţile cuprinse în sistemul naţional de învãţãmânt autorizate de Ministerul Educaţiei, Cercetãrii şi Tineretului." La data sesizãrii Curţii Constituţionale, <>Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 17/2000 era abrogatã expres prin <>art. 40 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã, iar acest act normativ era de asemenea abrogat expres prin <>art. 298 alin. (1) pct. 8 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003. Dispoziţiile <>art. 9 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 345/2002 privind taxa pe valoarea adãugatã sunt preluate, în esenţã, în <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Aşadar, textul de lege supus controlului va fi cel al <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 . Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca aducând atingere prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) privitor la egalitatea în drepturi, în art. 32 referitor la dreptul la învãţãturã, precum şi în art. 41 şi art. 135, în art. 49 şi art. 53 alin. (2), care, dupã revizuirea Constituţiei, au fost cuprinse în art. 44 referitor la dreptul de proprietate privatã, art. 53 privitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi şi art. 56 alin. (2) referitor la aşezarea justã a sarcinilor fiscale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, prin care se stabileşte scutirea de taxa pe valoarea adãugatã a unitãţilor din sistemul de învãţãmânt prevãzut de <>Legea nr. 84/1995 şi pentru alte unitãţi care au ca obiect activitãţile enumerate în textul de lege atacat, nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, deoarece nu stabileşte şi nu implicã vreo discriminare între subiectele de drept vizate prin reglementare, nu înfrânge principiile economiei de piaţã şi ale garantãrii proprietãţii şi nici nu sunt de naturã sã încalce dreptul la învãţãturã. Ridicând excepţia de neconstituţionalitate, autorul acesteia apreciazã cã toate încãlcãrile enumerate s-au produs prin faptul cã în lege nu s-a prevãzut expres scutirea de taxa pe valoarea adãugatã şi pentru universitãţile particulare. Dat fiind cã excepţia nu priveşte reglementarea propriu-zisã, ci absenţa unei reglementãri dezirabile pentru autorul excepţiei, aceasta nu poate fi primitã, depãşind competenţa Curţii Constituţionale.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 141 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã Institutul Academic de Consultanţã, Instruire, Editurã şi Servicii "Tehnoeconomia Europeanã" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.273/2004 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia de contencios administrativ. Definitivã şi general obligatorie. Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 25 noiembrie 2004.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, prof. univ. dr. IOAN VIDA
