Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 522 din 20 iunie 2006 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) si (4) si ale art. 8 alin. (1), (2) si (5) din Ordonanta Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somatiei de plata
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 605 din 13 iulie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Şerban Viorel Stãnoiu - judecãtor
Mihaela Cîrstea - procuror
Claudia-Margareta Niţã - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&T Market & Trade Professionals" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.247/2/2005 (4.498/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, reprezentantul Ministerului Public solicitã respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens jurisprudenţa constantã în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 10 februarie 2006, pronunţatã în Dosarul nr. 26.247/2/2005 (4.498/2005), Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã. Excepţia a fost ridicatã de Societatea Comercialã "M&T Market & Trade Professionals" - S.A. din Bucureşti într-o cauzã având drept obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe comerciale.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin urmãtoarele:
Dispoziţiile <>art. 1 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcã art. 21 alin. (3) teza întâi, art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Constituţie, deoarece "permit instanţei de judecatã sã soluţioneze cauza fãrã a-şi exercita obligaţia de aflare a adevãrului, doar pe baza susţinerilor subiective ale creditoarei şi fãrã ca debitoarea sã poatã administra probe în apãrare". Mai mult, acţiunea în anulare este lipsitã de eficienţã, fiind în neconcordanţã cu art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale.
Prevederile art. 4 alin. (2) din aceeaşi ordonanţã, reglementând posibilitatea soluţionãrii cererii creditorului numai pe baza actelor depuse şi a explicaţiilor date de pãrţi, contravin dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apãrare, iar prin emiterea şi executarea unui titlu executoriu în urma unui proces sumar se încalcã şi dreptul de proprietate, consacrat de art. 44 alin. (1) din Constituţie.
Dispoziţiile art. 6 alin. (1), (2) şi (4) încalcã, de asemenea, dreptul la apãrare şi dreptul de proprietate, prin aceea cã expresia "lãmuriri şi explicaţii", conţinutã de textul legal criticat, "este neclarã şi susceptibilã de îngrãdirea dreptului la apãrare". Totodatã, prevederile legale indicate limiteazã mijloacele de probã admise în cadrul procedurii somaţiei de platã numai la acte, iar "înmânarea de îndatã" a ordonanţei echivaleazã cu pronunţarea judecãtorului înainte de a se administra orice probe.
<>Art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 încalcã principiul egalitãţii în drepturi, statuat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, datoritã instituirii unui termen de atac mai scurt decât în cazul litigiilor de drept comun (10 zile, faţã de termenul de 15 zile prevãzut de Codul de procedurã civilã). De altfel, art. 8 din ordonanţã nu precizeazã dacã cererea în anulare, pe care o reglementeazã, este sau nu o cale de atac, dacã face parte din procedura contencioasã sau din procedura necontencioasã şi nu indicã probele care pot fi administrate, nesocotindu-se, astfel, art. 21 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 44 alin. (1) din Legea fundamentalã. În plus, alin. (5) al acestui articol, prin faptul cã, în noua sa redactare, prevede o singurã cale de atac, permite exercitarea unui eventual "abuz de drept" din partea creditorilor, creând totodatã o situaţie inegalã între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun, inegalitate contrarã art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã apreciazã cã textele legale criticate sunt constituţionale. În esenţã, se aratã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 reglementeazã o procedurã specialã, simplificatã şi acceleratã pentru recuperarea creanţelor al cãror caracter cert, lichid şi exigibil rezultã din înscrisuri, procedurã ce a determinat limitarea mijloacelor de probã, a cãilor de atac, judecata pricinii având loc cu precãdere şi de urgenţã, ceea ce nu implicã însã restrângerea niciunui drept fundamental sau al unei libertãţi şi nu instituie nicio discriminare între persoane aflate în situaţii identice. De asemenea, aceastã procedurã specialã nu exclude valorificarea şi apãrarea drepturilor şi intereselor legitime legate de obiectul litigiului supus analizei în procedura somaţiei de platã, pe calea dreptului comun, în limitele impuse de autoritatea lucrului judecat recunoscutã hotãrârilor pronunţate în temeiul <>Ordonanţei Guvernului nr. 5/2001 .
Potrivit dispoziţiilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale <>art. 4 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 , faţã de art. 21 alin. (3) şi art. 24 alin. (1) din Constituţie, precum şi faţã de art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale este neîntemeiatã. Prin reglementarea procedurii somaţiei de platã s-au urmãrit simplificarea şi accelerarea demersului jurisdicţional al creditorilor pentru obţinerea titlurilor executorii, s-a impus limitarea mijloacelor de probã utilizabile, aceastã limitare fiind însã deopotrivã valabilã ambelor pãrţi. Totodatã, s-a urmãrit şi protejarea debitorului faţã de un eventual abuz al creditorilor, prin reglementarea, în cadrul alin. (2) al art. 4, criticat ca fiind neconstituţional, a obligativitãţii citãrii pãrţilor, astfel ca acestea sã îşi exercite dreptul la apãrare în condiţii identice. Caracterul special şi derogatoriu al procedurii somaţiei de platã nu instituie vreo discriminare şi nici nu restrânge dreptul la apãrare al debitorului, care, potrivit art. 8 din ordonanţã, dispune de posibilitatea de a formula cerere în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1), (2) şi (4) din ordonanţã faţã de dispoziţiile art. 21 alin. (3) teza întâi şi art. 24 alin. (1) din Legea fundamentalã, Guvernul apreciazã cã şi aceasta este neîntemeiatã. Ca urmare a modificãrii art. 4, procedura somaţiei de platã a dobândit caracter oral şi contradictoriu şi, chiar dacã alin. (2) al acestui articol este eliptic, în sensul cã omite sã precizeze cum pot fi probate explicaţiile şi lãmuririle la care face referire, el nu conţine însã nicio dispoziţie expresã de limitare a mijloacelor de probã exclusiv la înscrisuri. Or, în lipsa unei asemenea precizãri, urmeazã a-şi gãsi aplicarea dreptul comun, dupã cum a statuat şi Curtea Constituţionalã prin <>Decizia nr. 109/2003 . Pe de altã parte, dispoziţiile art. 6 trebuie privite în contextul întregii reglementãri specifice somaţiei de platã, astfel cã, în cadrul acestei proceduri, orice debitor, citat în mod obligatoriu în faţa judecãtorului, îşi poate formula apãrãrile şi, eventual, poate introduce cerere în anulare, a cãrei reglementare nu instituie nicio limitare a mijloacelor de probã de care se poate uza conform regulilor de drept comun.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 faţã de prevederile art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 alin. (1), se aratã cã şi aceasta este neîntemeiatã. În primul rând, se apreciazã cã, sub aspectul susţinerilor privind neclaritatea textelor legale criticate, invocatã de autorul excepţiei, acestea nu pot constitui obiect al unei decizii a Curţii Constituţionale, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 . Având în vedere specificul de reglementare al ordonanţei atacate, legiuitorul, în virtutea competenţei sale de a institui reguli speciale de procedurã în considerarea unor situaţii deosebite, a adoptat, şi în cazul de faţã, soluţii diferite faţã de cele din dreptul comun, referitoare atât la exercitarea cãilor de atac, cât şi la termenele corespunzãtoare acestor cãi de atac. Astfel, a fost consacratã cererea în anulare drept cale de atac împotriva ordonanţei, acţiune prin care debitorul declanşeazã faza contencioasã contradictorie a procedurii somaţiei de platã. Prin urmare, acesta îşi exercitã nestingherit dreptul de acces la instanţã, prevãzut de art. 21 din Constituţie, şi totodatã se asigurã astfel pãrţilor modalitãţi echilibrate de exercitare a drepturilor lor procesuale, corespunzãtoare acestei proceduri speciale. Pe de altã parte, atât durata termenului în care aceastã cale de atac se poate exercita, precum şi împrejurarea cã la alin. (5) al art. 8 se prevede cã hotãrârea de respingere a cererii în anulare este irevocabilã, urmãresc simplificarea demersului judiciar şi asigurarea celeritãţii soluţionãrii litigiilor, eficienţa în aceastã materie a recuperãrii creanţelor având o importanţã deosebitã. De altfel, potrivit jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecãtoreşti şi la toate cãile de atac prevãzute de lege."
În sfârşit, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 44 alin. (1) din Constituţie, referitoare la dreptul de proprietate privatã, invocate în susţinerea excepţiei, se apreciazã cã acestea nu au incidenţã în cauzã, având în vedere cã procedura somaţiei de platã reprezintã soluţia pentru neîndeplinirea unei obligaţii din partea debitorului şi nu pune în discuţie vreo restrângere a dreptului de proprietate privatã a acestuia.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate faţã de art. 21 din Legea fundamentalã, se aratã cã dispoziţiile legale atacate nu conţin norme contrare dreptului pãrţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apãrarea drepturilor, libertãţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea cauzei într-un termen rezonabil, ci, dimpotrivã, aceste texte legale constituie o garanţie a aplicãrii drepturilor şi principiilor constituţionale pretins încãlcate.
Totodatã, dispoziţiile legale criticate nu conţin limitãri ale exercitãrii dreptului la apãrare, consacrat de art. 24 alin. (1) din Constituţie. Prin reglementarea conţinutã în Art. 8 este asiguratã posibilitatea formulãrii unei cereri în anulare împotriva ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, cale de atac în cadrul cãreia debitorul poate folosi în apãrarea sa toate mijloacele legale de probã.
De asemenea, textele legale indicate nu conţin norme contrare dreptului de proprietate, statuat de art. 44 alin. (1) din Constituţie, actualizarea creanţelor, a dobânzilor, majorãrilor sau penalitãţilor datorate potrivit legii, cu rata inflaţiei, având tocmai menirea de a întâmpina procesul de devalorizare a capitalului împrumutat de cãtre creditor debitorului, echilibrul economic între cei doi fiind, astfel, restabilit.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 30 iulie 2001, aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 295/2002 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 380 din 5 iunie 2002, cu modificãrile şi completãrile ulterioare. Textele legale menţionate au urmãtorul conţinut:
- Art. 1 alin. (1): "Procedura somaţiei de platã se desfãşoarã, la cererea creditorului, în scopul realizãrii de bunãvoie sau prin executare silitã a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintã obligaţii de platã a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de pãrţi prin semnãturã ori în alt mod admis de lege şi care atestã drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrãri sau orice alte prestaţii.";
- Art. 4 alin. (2): "În toate cazurile, pentru soluţionarea cererii, judecãtorul dispune citarea pãrţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã civilã referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lãmuriri, precum şi pentru a stãrui în efectuarea plãţii sumei datorate de debitor ori pentru înţelegerea pãrţilor asupra modalitãţilor de platã.";
- Art. 6 alin. (1), (2) şi (4): "(1) Dacã nu a intervenit închiderea dosarului în condiţiile art. 5, judecãtorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum şi a explicaţiilor şi lãmuririlor pãrţilor, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
(2) Când în urma examinãrii prevãzute la alin. (1) constatã cã pretenţiile creditorului sunt justificate, judecãtorul emite ordonanţa care va conţine somaţia de platã cãtre debitor, precum şi termenul de platã.[...]
(4) Ordonanţa se va înmâna pãrţii prezente sau se va comunica fiecãrei pãrţi de îndatã, prin scrisoare recomandatã cu confirmare de primire.";
- Art. 8 alin. (1), (2) şi (5): "(1) Împotriva ordonanţei prevãzute la art. 6 alin. (2) debitorul poate formula cererea în anulare, în termen de 10 zile de la data înmânãrii sau comunicãrii acesteia.
(2) Cererea în anulare se soluţioneazã de cãtre instanţa competentã pentru judecarea fondului cauzei în primã instanţã. [...]
(5) Hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare este irevocabilã."
Autorul excepţiei considerã cã dispoziţiile legale precitate încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetãţenilor în faţa legii şi a autoritãţilor publice, fãrã privilegii şi fãrã discriminãri, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul pãrţilor la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, ale art. 24 alin. (1) potrivit cãrora dreptul la apãrare este garantat şi ale art. 44 alin. (1) privind garantarea dreptului de proprietate şi a creanţelor asupra statului. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând textele legale criticate, Curtea Constituţionalã constatã cã <>Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã a mai fost supusã controlului de constituţionalitate, atât în ansamblul ei, cât şi prin examinarea separatã a dispoziţiilor sale, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale invocate şi în prezenta cauzã.
Astfel, prin <>Decizia nr. 497 din 29 septembrie 2005 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.003 din 11 noiembrie 2005, Curtea a statuat, pentru argumentele acolo reţinute, cã dispoziţiile art. 1, art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4), art. 8 alin. (1) şi (2) şi ale <>art. 10 din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 nu încalcã prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 20, art. 21 alin. (1) şi (2), art. 24 alin. (1), art. 44 alin. (1), art. 53 şi ale art. 126 alin. (2), şi nici pe cele ale art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, rãspunzând, cu acel prilej, unor critici similare celor formulate în prezenta cauzã.
Prin urmare, întrucât nu au intervenit elemente noi de naturã a modifica jurisprudenţa Curţii în materie, soluţia şi considerentele ce au stat la baza deciziei menţionate îşi pãstreazã valabilitatea şi în aceastã cauzã.
În plus, autorul excepţiei invocã neconstituţionalitatea <>art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 faţã de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea fundamentalã, arãtând, în acest sens, cã textul legal criticat creeazã o inegalitate între debitorul din procedura somaţiei de platã şi pârâtul din procesele comerciale de drept comun, deoarece hotãrârea prin care a fost respinsã cererea în anulare a ordonanţei prin care judecãtorul a admis, integral sau în parte, cererea creditorului, este irevocabilã. Astfel, împotriva acestei ordonanţe nu se poate exercita decât o singurã cale de atac, cea a cererii în anulare.
Analizând textul legal criticat, faţã de prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, pretins a fi încãlcate, Curtea constatã cã susţinerile autorului nu pot fi reţinute. Norma juridicã atacatã are caracter procedural, or, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este suveran a reglementa competenţa instanţelor judecãtoreşti şi procedura de judecatã, iar în considerarea unor situaţii deosebite, acesta poate adopta reguli speciale, fãrã a crea astfel discriminãri sau inegalitãţi. În cazul de faţã, celeritatea soluţionãrii litigiului şi eficienţa în obţinerea titlurilor executorii reprezintã caracteristici esenţiale ale procedurii somaţiei de platã, diferitã, aşadar, de cea specificã proceselor comerciale de drept comun, astfel cã reglementarea unei singure cãi de atac împotriva ordonanţei prin care judecãtorul admite, integral sau în parte, cererea creditorilor nu este de naturã a afecta drepturile subiective sau cele procesuale ale debitorilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 4 alin. (2), art. 6 alin. (1), (2) şi (4) şi ale <>art. 8 alin. (1), (2) şi (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 5/2001 privind procedura somaţiei de platã, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "M&T Market & Trade Professionals" - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 26.247/2/2005 (4.498/2005) al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VI-a comercialã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 20 iunie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Niţã
-----------------------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
