Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 520 din 8 mai 2008 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 15-19 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 403 din 29 mai 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Ion Tiucã - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omco" - SRL în Dosarul nr. 6.735/121/2007 al Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, de contencios administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 286D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicatã de Nicoleta Mãlãescu în Dosarul nr. 8.905/233/2007 al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor, având în vedere identitatea de obiect a excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea.
Curtea, în temeiul prevederilor <>art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 , dispune conexarea Dosarului nr. 286D/2008 la Dosarul nr. 274D/2008, care este primul înregistrat.
Având cuvântul pe fond, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiatã, apreciind cã prevederile legale criticate nu încalcã niciunul dintre textele constituţionale invocate în susţinerea acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, reţine urmãtoarele:
Prin încheierile din 6 februarie 2008 şi 28 ianuarie 2008, pronunţate în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr. 8.905/233/2007, Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã au sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 , excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omco" - SRL şi Nicoleta Mãlãescu în cauze ce au ca obiect judecarea plângerilor contravenţionale formulate de autorii excepţiei.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin cã prevederile <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 contravin prevederilor art. 16, 20, 21 şi 24 din Constituţie, întrucât din interpretarea textelor legale criticate rezultã cã, pânã la proba contrarie, vinovat de sãvârşirea contravenţiei este contravenientul. Se susţine cã, practic, agentul constatator este cel care trebuie sã administreze probe prin care sã se constate sãvârşirea contravenţiei, iar nu persoana care a fost sancţionatã contravenţional.
Tribunalul Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, de contencios administrativ şi fiscal, precum şi Judecãtoria Galaţi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia este neîntemeiatã. Se aratã cã dispoziţiile legale criticate nu încalcã prevederile invocate din Constituţie. Persoana sancţionatã de agentul constatator se poate adresa cu plângere instanţei judecãtoreşti în a cãrei circumscripţie a fost sãvârşitã contravenţia.
Potrivit prevederilor <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului considerã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, întrucât conţin suficiente garanţii care sã împiedice încheierea abuzivã a procesului-verbal, fãrã participarea contravenientului.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorulraportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 180/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare.
Textele <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", şi reglementeazã aspecte procedurale referitoare la stabilirea contravenţiei, conţinutul procesului-verbal de contravenţie şi condiţiile de întocmire a acestuia.
Prevederile constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitor la accesul liber la justiţie şi art. 24 privind dreptul la apãrare.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicatã, Curtea constatã urmãtoarele:
Dispoziţiile legale criticate nu instituie privilegii sau discriminãri, deoarece atât stabilirea contravenţiei, a conţinutului procesului-verbal de contravenţie, cât şi condiţiile de întocmire a acestuia sunt reglementate fãrã nicio discriminare pentru toate persoanele care au sãvârşit contravenţii.
În legãturã cu invocarea în susţinerea excepţiei a dipoziţiilor art. 21 şi 24 din Constituţie, Curtea reţine cã aceasta este neîntemeiatã. Astfel, alin. (1) al <>art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 stabileşte, fãrã distincţii, cã instanţa competentã sã soluţioneze plângerea verificã dacã aceasta a fost introdusã în termen, îl ascultã pe cel care a fãcut-o şi pe celelalte persoane citate, între care, potrivit art. 33 din ordonanţã, şi organul care a aplicat sancţiunea, administreazã orice alte probe prevãzute de lege, necesare în vederea verificãrii legalitãţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotãrãşte asupra sancţiunii, despãgubirii stabilite, precum şi asupra mãsurii confiscãrii. Dispoziţiile alin. (2) al art. 34 din ordonanţã prevãd cã hotãrârea judecãtoreascã prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacatã cu recurs, fãrã ca motivarea acestuia sã fie obligatorie. De asemenea, pe tot parcursul soluţionãrii plângerii îndreptate împotriva procesuluiverbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei, atât la instanţa de fond, cât şi în recurs, contravenientul poate sã îşi exercite fãrã nicio restricţie dreptul la apãrare.
Totodatã, instanţa competentã sã soluţioneze plângerea îndreptatã împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei este obligatã sã urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cãrora sarcina probei aparţine celui care afirmã ceva în instanţã, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenţie.
Referitor la invocarea în susţinerea excepţiei a dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, Curtea reţine cã acestea nu sunt incidente în cauzã, deoarece autorul excepţiei nu a fãcut referire la niciun tratat internaţional privind drepturile omului.
Textele de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin <>Decizia nr. 183 din 8 mai 2003 , publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), ale art. 17, 18 şi ale art. 19 alin. (1) ca neîntemeiatã, reţinând, în esenţã, cã "utilizarea de cãtre legiuitor a noţiunii de contravenient [...] nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovãţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie". De asemenea, Curtea a statuat cã "din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultã rãsturnarea sarcinii probei, [...] ci, mai degrabã, exercitarea dreptului la apãrare".
Întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã sã determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţatã de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care au fundamentat-o sunt valabile şi în prezenta cauzã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. 15-19 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Omco" - SRL şi Nicoleta Mãlãescu în dosarele nr. 6.735/121/2007 şi nr. 8.905/233/2007 ale Tribunalului Galaţi - Secţia comercialã, maritimã şi fluvialã, de contencios administrativ şi fiscal, respectiv, al Judecãtoriei Galaţi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 8 mai 2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Mihai Paul Cotta
_________
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
