Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 520 din 15 mai 2012 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21, art. 24 si art. 28 din Legea nr. 211/2004 privind unele masuri pentru asigurarea protectiei victimelor infractiunilor
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 421 din 25 iunie 2012
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 5.138/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I civilã şi care formeazã obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.424D/2011.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.425D/2011, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (1), art. 24 şi art. 28 din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã tot de Faur Nistor Isai în Dosarul nr. 7.778/108/2010 al Curţii de Apel Timişoara - Secţia I penalã.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţã de care procedura de citare a fost legal îndeplinitã.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, nu se opune conexãrii dosarelor.
Curtea, având în vedere identitatea parţialã de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 1.425D/2011 la Dosarul nr. 1.424D/2011, care a fost primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, deoarece autorul acesteia nu a motivat-o.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarelor, constatã urmãtoarele:
Prin încheierile din 23 noiembrie 2011, pronunţate în dosarele nr. 5.138/108/2010 şi nr. 7.778/108/2010, Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor şi, respectiv, art. 21 alin. (1), art. 24 şi art. 28 din aceeaşi lege.
Excepţia a fost ridicatã de Faur Nistor Isai în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe civile potrivit cãreia a fost respinsã cererea formulatã de petent care a solicitat despãgubiri financiare din partea statului român, cu motivarea cã se considerã victimã a abuzului de încredere comis de executorul judecãtoresc care nu a pus în executare un titlu executoriu şi, respectiv, soluţionarea unei cereri prin care s-a solicitat acordarea de compensaţii financiare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 - Protecţia proprietãţii din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Curtea de Apel Timişoara - Secţia I civilã opineazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciazã cã dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 21, art. 24 şi art. 28 din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004, aşa cum a fost modificat prin art. I pct. 1 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 113/2007, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 729 din 26 octombrie 2007, aprobatã la rândul sãu prin Legea nr. 45/2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 228 din 25 martie 2008, care au urmãtorul conţinut:
- Art. 21: "(1) Compensaţia financiarã se acordã, la cerere, în condiţiile prezentului capitol, urmãtoarelor categorii de victime:
a) persoanele asupra cãrora a fost sãvârşitã o tentativã la infracţiunile de omor, omor calificat şi omor deosebit de grav, prevãzute la art. 174-176 din Codul penal, o infracţiune de vãtãmare corporalã gravã, prevãzutã la art. 182 din Codul penal, o infracţiune intenţionatã care a avut ca urmare vãtãmarea corporalã gravã a victimei, o infracţiune de viol, act sexual cu un minor şi perversiune sexualã, prevãzute la art. 197, 198 şi art. 201 alin. 2-5 din Codul penal, o infracţiune privind traficul de persoane, o infracţiune de terorism, precum şi orice altã infracţiune intenţionatã comisã cu violenţã;
b) soţul, copiii şi persoanele aflate în întreţinerea persoanelor decedate prin sãvârşirea infracţiunilor prevãzute la alin. (1).
(2) Compensaţia financiarã se acordã victimelor prevãzute la alin. (1) dacã infracţiunea a fost sãvârşitã pe teritoriul României şi victima este:
a) cetãţean român;
b) cetãţean strãin ori apatrid care locuieşte legal în România;
c) cetãţean al unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii; sau
d) cetãţean strãin sau apatrid cu reşedinţa pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, aflat legal pe teritoriul României la data comiterii infracţiunii.
(3) În cazul victimelor care nu se încadreazã în categoriile de persoane prevãzute la alin. (1) şi (2), compensaţia financiarã se acordã în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte.";
- Art. 24: "(1) În cazul în care fãptuitorul este cunoscut, compensaţia financiarã poate fi acordatã victimei dacã sunt întrunite urmãtoarele condiţii:
a) victima a formulat cererea de compensaţie financiarã în termen de un an, dupã caz:
1. de la data rãmânerii definitive a hotãrârii prin care instanţa penalã a pronunţat condamnarea sau achitarea în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. d) şi e) din Codul de procedurã penalã şi a acordat despãgubiri civile ori a pronunţat achitarea în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. c) din Codulde procedurã penalã sau încetarea procesului penal în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. g) şi i^1) din Codul de procedurã penalã;
2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmãrire penalã în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d) şi e) din Codul de procedurã penalã sau a dispus încetarea urmãririi penale în cazul prevãzut la art. 10 alin. 1 lit. g) din Codul de procedurã penalã;
3. de la data la care s-a dispus neînceperea urmãririi penale în cazurile prevãzute la art. 10 alin. 1 lit. c), d), e) şi g) din Codul de procedurã penalã;
b) victima s-a constituit ca parte civilã în cadrul procesului penal, cu excepţia cazului prevãzut la lit. a) pct. 3;
c) fãptuitorul este insolvabil sau dispãrut;
d) victima nu a obţinut repararea integralã a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare.
(2) Dacã victima s-a aflat în imposibilitate de a formula cererea de compensaţie financiarã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) se calculeazã de la data la care a încetat starea de imposibilitate.
(3) În cazul în care instanţa a dispus disjungerea acţiunii civile de acţiunea penalã, termenul de un an prevãzut la alin. (1) lit. a) curge de la data rãmânerii irevocabile a hotãrârii prin care a fost admisã acţiunea civilã.
(4) Victimele care nu au împlinit vârsta de 18 ani şi cele puse sub interdicţie nu au obligaţia prevãzutã la alin. (1) lit. b).";
- Art. 28: "(1) Cererea de compensaţie financiarã se depune la tribunalul în a cãrui circumscripţie domiciliazã victima şi se soluţioneazã de doi judecãtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor, constituite în fiecare tribunal.
(2) Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este alcãtuitã din cel puţin doi judecãtori, desemnaţi pentru o perioadã de 3 ani de adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului.
(3) Adunarea generalã a judecãtorilor tribunalului desemneazã, pentru o perioadã de 3 ani, şi un numãr egal de judecãtori supleanţi ai judecãtorilor care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(4) Judecãtorii supleanţi prevãzuţi la alin. (3) participã la soluţionarea cererilor de compensaţii financiare în cazul imposibilitãţii de participare a unuia sau a ambilor judecãtori care alcãtuiesc Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor.
(5) Secretariatul Comisiei pentru acordarea de compensaţii financiare victimelor infracţiunilor este asigurat de unul sau mai mulţi grefieri, desemnaţi de preşedintele tribunalului."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine cã prevederile legale menţionate încalcã dispoziţiile constituţionale ale art. 1 - Statul român, art. 11 - Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 148 - Integrarea în Uniunea Europeanã, precum şi dispoziţiile art. 1 - Obligaţia de a respecta drepturile omului, art. 6 - Dreptul la un proces echitabil, art. 8 - Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, art. 13 - Dreptul la un recurs efectiv şi art. 14 - Interzicerea discriminãrii din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi ale art. 1 - Protecţia proprietãţii din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constatã cã autorul excepţiei invocã neconstituţionalitate dispoziţiilor legale criticate prin raportare la o serie de dispoziţii din Constituţie, din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale şi din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţie, fãrã sã formuleze o motivare din care sã rezulte în ce constã contrarietatea faţã de prevederile astfel invocate.
Cu privire la aceste aspecte, Curtea a conturat în jurisprudenţa sa (a se vedea Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012) o anumitã structurã inerentã şi intrinsecã oricãrei excepţii de neconstituţionalitate. Aceasta cuprinde 3 elemente: textul contestat din punctul de vedere al constituţionalitãţii, textul de referinţã pretins încãlcat, precum şi motivarea de cãtre autorul excepţiei a relaţiei de contrarietate existente între cele douã texte, cu alte cuvinte, motivarea neconstituţionalitãţii textului criticat. Indiscutabil primul element al excepţiei se circumscrie fie simplei indicãri a textului pretins neconstituţional, fie menţionãrii conţinutului sãu normativ, iar cel de-al doilea indicãrii textului sau principiului constituţional pretins încãlcat.
Chiar dacã excepţia de neconstituţionalitate este în mod formal motivatã, deci cuprinde cele 3 elemente, dar motivarea în sine nu are nicio legãturã cu textul criticat, iar textul de referinţã este unul general, Curtea va respinge excepţia ca inadmisibilã, fiind contrarã art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 (a se vedea în acest sens Decizia nr. 198 din 12 februarie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 11 martie 2009, sau, în cadrul controlului a priori, Decizia nr. 919 din 6 iulie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 15 iulie 2011). Aceeaşi soluţie va fi urmatã şi în cazul în care excepţia de neconstituţionalitate nu cuprinde motivarea ca element al sãu, iar din textul constituţional invocat nu se poate desluşi în mod rezonabil vreo criticã de neconstituţionalitate, fie datoritã generalitãţii sale, fie datoritã lipsei rezonabile de legãturã cu textul criticat. În acest sens, Curtea Constituţionalã, prin Decizia nr. 785 din 16 iunie 2011, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 646 din 9 septembrie 2011, a stabilit cã "simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale sau convenţionale nu poate fi consideratã o veritabilã criticã de neconstituţionalitate. Dacã ar proceda la examinarea excepţiei de neconstituţionalitate motivate într-o asemenea manierã elipticã, instanţa de control constituţional s-ar substitui autorului acesteia în formularea unor critici de neconstituţionalitate, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil însã, în condiţiile în care art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 precizeazã cã «sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de cãtre instanţa în faţa cãreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale pãrţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţitã de dovezile depuse de pãrţi»" (a se vedea în acest sens şi Decizia nr. 627 din 29 mai 2008, precitatã, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008).
Prin urmare, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizãrile adresate Curţii Constituţionale trebuie motivate şi, ca atare, prezenta excepţie de neconstituţionalitate este inadmisibilã.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca, inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21, art. 24 şi art. 28 din Legea nr. 211/2004 privind unele mãsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunilor, excepţie ridicatã de Faur Nistor Isai în dosarele nr. 5.138/108/2010 şi nr. 7.778/108/2010 ale Curţii de Apel Timişoara - Secţia I penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 15 mai 2012.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
