Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 52 din 19 februarie 2002 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, cu modificarile ulterioare
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 219 din 2 aprilie 2002
Nicolae Popa - preşedinte
Costica Bulai - judecãtor
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Constantin Doldur - judecãtor
Kozsokar Gabor - judecãtor
Petre Ninosu - judecãtor
Şerban Viorel Stanoiu - judecãtor
Lucian Stangu - judecãtor
Ioan Vida - judecãtor
Paula C. Pantea - procuror
Doina Suliman - magistrat-asistent
Pe rol se afla soluţionarea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ital Trading Company" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.232/1999 al Judecãtoriei Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti, de Societatea Comercialã "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecãtoriei Targu Mures şi de Societatea Comercialã "Transcorind" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.904/2001 al Tribunalului Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, fata de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Curtea, având în vedere ca excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 270C/2001, nr. 323C/2001 şi nr. 401C/2001 au un conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexarii cauzelor.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexarii dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor <>art. 16 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civilã, dispune conexarea dosarelor nr. 323C/2001 şi nr. 401C/2001 la Dosarul nr. 270C/2001, care este primul înregistrat.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale, solicita respingerea exceptiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , cu modificãrile ulterioare, ca fiind neîntemeiatã. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor alin. 3 al pct. 7 al aceluiaşi articol, se considera ca aceasta este inadmisibila, deoarece dispoziţiile legale criticate fac referire la <>Legea nr. 76/1992 , care a fost abrogatã expres potrivit dispoziţiilor <>Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, constata urmãtoarele:
Prin Încheierea din 29 mai 1999, pronunţatã de Judecãtoria Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti în Dosarul nr. 14.232/1999, Încheierea din 15 iunie 2001, pronunţatã de Judecãtoria Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001, şi Încheierea din 19 octombrie 2001, pronunţatã de Tribunalul Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ în Dosarul nr. 2.904/2001, Curtea Constituţionalã a fost sesizatã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de societãţile comerciale "Ital Trading Company" - S.R.L. din Bucureşti, "Azomures" - S.A. din Targu Mures şi "Transcorind" - S.A. din Targu Mures.
În motivarea exceptiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 49, art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (7), precum şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), întrucât constituie "o forma mascatã de confiscare a unor bunuri dobândite în mod licit, în baza unor relaţii comerciale". De asemenea, se arata ca "Statul nu asigura nici garantarea proprietãţii private şi nici libertatea comerţului, agentul economic intern fiind pus în situaţia de a rãspunde cu patrimoniul sau chiar pentru situaţiile în care nu are vreo forma de vinovãţie [...]".
Instanţele de judecata, exprimandu-şi opinia, apreciazã ca dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât aceste texte de lege prevãd mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de export-import.
Potrivit <>art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, încheierile de sesizare a Curţii Constituţionale au fost comunicate preşedinţilor celor doua Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, apreciazã ca excepţia este neîntemeiatã, dispoziţiile legale criticate fiind în concordanta cu prevederile constituţionale invocate.
Guvernul, în punctul sau de vedere, considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiatã. Se apreciazã, ţinând seama de jurisprudenta în materie a Curţii Constituţionale, ca nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde funcţionarea însãşi a sistemului economic.
Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, rapoartele întocmite în cauze de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile <>Legii nr. 47/1992 , retine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competenta, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale <>art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, sa soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicatã.
Obiectul exceptiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile <>art. IV pct. 3 şi 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995).
Textele constituţionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt art. 16 alin. (1), art. 41 alin. (1), (2), (7) şi (8), art. 49, art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (7), precum şi art. 135 alin. (1) şi (6).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata urmãtoarele:
I. Cu privire la constituţionalitatea pct. 3 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 (care instituie modalitãţile şi termenele de repatriere a valutei rezultate din actele de comerţ internaţional realizate de agenţii economici), precum şi a pct. 7 alin. 1 şi 2 al aceluiaşi articol (care prevede sancţiunile în cazul nerespectãrii acestor termene), Curtea s-a pronunţat prin numeroase decizii, constatând ca aceste dispoziţii legale sunt constituţionale, în esenta, pentru urmãtoarele motive:
- dispoziţiile <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , aprobatã cu modificãri prin <>Legea nr. 12/1995 şi modificatã prin <>Legea nr. 105/1997 , nu contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 41 alin. (7), deoarece nu se instituie "o confiscare mascatã", ci se prevãd mãsuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agenţilor economici care desfãşoarã activitãţi de import-export, prevãzându-se obligaţia acestora de repatriere a valutei, precum şi sancţiuni pentru nerespectarea acestei obligaţii, nerespectare care constituie contravenţie;
- conform alin. (1) al art. 41 din Constituţie, "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege", iar în temeiul alin. (8) al art. 41 din Constituţie, "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii";
- se constata ca aceste prevederi constituţionale au fost respectate, deoarece limitele dreptului de proprietate au fost stabilite prin lege (<>Legea nr. 12/1995 prin care a fost aprobatã cu modificãri <>Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ), iar amenzile contravenţionale prevãzute la pct. 7 al art. IV din ordonanta criticata sunt, de asemenea, prevãzute în condiţiile legii;
- se considera ca protecţia proprietãţii private şi, respectiv, a averii dobândite în mod licit, care nu poate fi confiscatã, nu justifica utilizarea bunurilor proprietate privatã, indiferent de natura lor, pentru nesocotirea unui interes naţional, asa cum este cel al asigurãrii disponibilitãţilor valutare necesare asigurãrii obligaţiilor externe de plata ale economiei (în acelaşi sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin Decizia nr. 64 din 14 aprilie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 220 din 16 iunie 1998);
- se observa ca art. 49 din Constituţie nu are incidenta în cauza, deoarece se referã la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi fundamentale ale cetãţenilor, iar nu ale unor societãţi comerciale;
- dispoziţiile legale criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 134 alin. (1), alin. (2) lit. a) şi b) şi alin. (7) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), ci, dimpotriva, acestea sunt respectate, deoarece tocmai în temeiul art. 134 alin. (2) lit. b) "Statul trebuie sa asigure: [...] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economicã, financiarã şi valutarã". Aceasta obligaţie fundamentalã a fost respectata de Guvern şi Parlament, ordonanta criticata având ca scop însãşi protejarea intereselor naţionale prin consolidarea regimului valutar, asigurarea disponibilitãţilor valutare necesare îndeplinirii obligaţiilor externe de plata ale economiei. Nici economia de piata şi nici libertatea comerţului nu justifica încãlcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde însãşi funcţionarea sistemului economic, astfel încât autonomia juridicã a agenţilor economici în activitatea de comerţ exterior nu se poate realiza decât cu respectarea acestor obligaţii.
În acest sens Curtea Constituţionalã s-a pronunţat prin numeroase decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 60 din 31 martie 1998, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 18 mai 1998, şi Decizia nr. 104 din 6 iunie 2000, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 383 din 16 august 2000.
Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o schimbare a jurisprudenţei Curţii, soluţia şi considerentele din deciziile amintite îşi pãstreazã valabilitatea şi în prezenta cauza.
Referitor la susţinerea potrivit cãreia textele de lege criticate contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca aceste prevederi constituţionale nu au incidenta în cauza, deoarece acestea consacra egalitatea în drepturi a cetãţenilor, iar nu a unor societãţi comerciale.
În sfârşit, Curtea constata ca aspectele legate de existenta sau inexistenta culpei nu ţin de constituţionalitatea textelor de lege criticate, ci constituie împrejurãri a cãror apreciere aparţine competentei instanţei de judecata.
II. În legatura cu dispoziţiile alineatului final al pct. 7 al art. IV din ordonanta supusã controlului de constitutionalitate, Curtea constata ca acestea fac referire la <>Legea nr. 76/1992 , lege abrogatã expres prin <>art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar şi a pierderilor din economie (publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997). Ca urmare, în cazul depãşirii termenului prevãzut la alineatul final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 , nu se vor mai putea aplica sancţiunile reglementate prin <>Legea nr. 76/1992 , la care se aplica o majorare de 50%, deoarece un text legal care face trimitere la o norma care, între timp, a ieşit din vigoare nu mai produce efecte juridice. În consecinta, prevederile alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu pot constitui obiectul controlului de constitutionalitate, având în vedere ca, potrivit <>art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, Curtea Constituţionalã are competenta de a decide numai asupra normelor juridice în vigoare. Prin urmare, în temeiul alin. (6) al <>art. 23 din Legea nr. 47/1992 , republicatã, excepţia de neconstituţionalitate a alineatului final al pct. 7 al <>art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 apare ca fiind inadmisibila.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al <>art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , republicatã, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile <>art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 ,
CURTEA
În numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de Societatea Comercialã "Ital Trading Company"-S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 14.232/1999 al Judecãtoriei Sectorului 2 al Municipiului Bucureşti, de Societatea Comercialã "Azomures" - S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.982/2001 al Judecãtoriei Targu Mures şi de Societatea Comercialã "Transcorind"-S.A. din Targu Mures în Dosarul nr. 2.904/2001 al Tribunalului Mures - Secţia comercialã şi de contencios administrativ.
2. Respinge, ca fiind neîntemeiatã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor <>art. IV pct. 3 şi 7 alin. 1 şi 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind mãsuri pentru întãrirea disciplinei financiare a agenţilor economici, cu modificãrile ulterioare, excepţie ridicatã de aceiaşi autori în aceleaşi dosare.
Definitiva şi obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publica din data de 19 februarie 2002.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat-asistent,
Doina Suliman
-------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
