Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 52 din 13 ianuarie 2009 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 300 din Codul de procedura penala, precum si a prevederilor art. 13 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 43/2002 privind Directia Nationala Anticoruptie
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 103 din 19 februarie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecãtor
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Augustin Zegrean - judecãtor
Marinela Mincã - procuror
Marieta Safta - magistrat-asistent
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã penalã, precum şi a prevederilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Magistratul-asistent referã cã autorul excepţiei a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea angajãrii unui apãrãtor.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii de amânare, arãtând cã, având în vedere data sesizãrii Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocatã în cauzã, a existat un interval de timp suficient pentru ca pãrţile sã-şi angajeze apãrãtori şi sã-şi pregãteascã apãrarea.
Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilã, arãtând cã dispoziţiile ce fac obiectul sãu sunt criticate din perspectiva caracterului incomplet, precum şi din perspectiva modului de interpretare şi aplicare a acestora.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 12 mai 2008, pronunţatã în Dosarul nr. 9.188/30/2007, Tribunalul Timiş - Secţia penalã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã penalã, precum şi a prevederilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Lucian-Nicu Caraiman.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia aratã cã prin modul de formulare a art. 300 din Codul de procedurã penalã se ignorã dreptul la un proces echitabil şi dreptul la un recurs efectiv, fiind interzisã exercitarea cãii de atac a recursului în cazul respingerii cererii de restituire a cauzei la parchet. Se invocã principiul egalitãţii în drepturi, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care s-a statuat cã acesta nu exclude, ci presupune soluţii diferite pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmãrit, nu sunt diferite. De asemenea, se invocã o serie de decizii ale Curţii Constituţionale în care s-a statuat asupra semnificaţiei dispoziţiilor constituţionale privind liberul acces la justiţie şi al celor privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Tribunalul Timiş - Secţia penalã considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, întrucât normele criticate nu încalcã dispoziţiile constituţionale invocate.
În conformitate cu dispoziţiile <>art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 , încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului considerã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi <>Legea nr. 47/1992 , reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale <>art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992 , sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 300 din Codul de procedurã penalã, cu denumirea marginalã Verificarea sesizãrii instanţei, precum şi dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobatã cu modificãri şi completãri prin <>Legea nr. 503/2002 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, având urmãtorul cuprins:
- Art. 300 din Codul de procedurã penalã: "Instanţa este datoare sã verifice din oficiu, la prima înfãţişare, regularitatea actului de sesizare.
În cazul când se constatã cã sesizarea nu este fãcutã potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlãturatã de îndatã şi nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.";
- <>Art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 : "(1) Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, sãvârşite în una dintre urmãtoarele condiţii:
a) dacã, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravã a activitãţii unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori dacã valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;
b) dacã, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbãrii aduse unei autoritãţi publice, instituţii publice sau oricãrei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formeazã obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de cãtre: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecãtorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecãtori şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii sãi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Bãncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducãtorii autoritãţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducãtorilor autoritãţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gãrzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societãţilor naţionale, al bãncilor şi societãţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unitãţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevãzute la <>art. 8^1 din Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autoritãţii pentru Valorificarea Activelor Statului.
(1^1) Infracţiunile împotriva intereselor financiare ale Comunitãţilor Europene sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
(1^2) Direcţia Naţionalã Anticorupţie este competentã sã efectueze urmãrirea penalã, dacã s-a cauzat o pagubã materialã mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevãzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevãzute la <>art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, şi în <>Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
(2) Procurorii specializaţi din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie efectueazã în mod obligatoriu urmãrirea penalã pentru infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2).
(3) Urmãrirea penalã în cauzele privind infracţiunile prevãzute la alin. (1), (1^1) şi (1^2), sãvârşite de militarii în activitate, se efectueazã de procurori militari din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, indiferent de gradul militar pe care îl au persoanele cercetate.
(4) Sunt de competenţa parchetelor de pe lângã instanţe, potrivit dispoziţiilor Codului de procedurã penalã, infracţiunile prevãzute în <>Legea nr. 78/2000 , cu modificãrile şi completãrile ulterioare, care nu sunt date, conform alin. (1), (1^1) şi (1^2), în competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie."
Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele cuprinse în art. 16 - Egalitatea în drepturi, art. 20 - Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 - Accesul liber la justiţie şi art. 53 - Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertãţi. Se invocã şi art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulatã, Curtea constatã cã dispoziţiile art. 300 din Codul de procedurã penalã sunt criticate din perspectiva unei omisiuni de reglementare, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul cã acest text nu prevede posibilitatea atacãrii separat, cu recurs, a încheierii prin care s-a respins cererea de restituire a cauzei la parchet. Cât priveşte dispoziţiile <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, autorul excepţiei nu motiveazã în ce constã neconstituţionalitatea acestora. Astfel, în concluziile scrise depuse în dosarul instanţei de judecatã se invocã o serie de dispoziţii constituţionale şi se expun consideraţii teoretice, cu trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în care aceasta s-a pronunţat, în alte materii, asupra principiului egalitãţii în drepturi, liberului acces la justiţie şi cu privire la condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertãţi.
Asemenea critici, cu caracter general şi vizând caracterul omisiv şi imperfect al normelor ce fac obiectul excepţiei, nu intrã în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit <>art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 , se pronunţã numai asupra constituţionalitãţii actelor cu privire la care a fost sesizatã, fãrã a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului.
Pentru motivele mai sus arãtate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al <>art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992 ,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca fiind inadmisibilã, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 300 din Codul de procedurã penalã, precum şi a prevederilor <>art. 13 din Ordonanţa de urgenţã a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţionalã Anticorupţie, excepţie invocatã de Lucian-Nicu Caraiman în Dosarul nr. 9.188/30/2007 al Tribunalului Timiş - Secţia penalã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 13 ianuarie 2009.
PREŞEDINTELE
CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta
---------
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
