Comunica experienta
MonitorulJuridic.ro
DECIZIE nr. 519 din 19 aprilie 2011 referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 si art. 145 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
EMITENT: CURTEA CONSTITUTIONALA PUBLICAT: MONITORUL OFICIAL nr. 355 din 23 mai 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru - judecãtor
Acsinte Gaspar - judecãtor
Petre Lãzãroiu - judecãtor
Mircea Ştefan Minea - judecãto
Iulia Antoanella Motoc - judecãtor
Ion Predescu - judecãtor
Puskas Valentin Zoltan - judecãtor
Tudorel Toader - judecãtor
Doina Suliman - magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.
Pe rol se aflã soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Emilia Caragea în Dosarul nr. 33.831/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
La apelul nominal lipsesc pãrţile, faţã de care procedura de citare este legal îndeplinitã.
Cauza fiind în stare de judecatã, preşedintele acordã cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiatã a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocã jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrãrile dosarului, reţine urmãtoarele:
Prin Încheierea din 9 aprilie 2010, pronunţatã în Dosarul nr. 33.831/245/2009, Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã a sesizat Curtea Constituţionalã cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã civilã. Excepţia a fost ridicatã de Emilia Caragea într-o cauzã civilã având ca obiect o contestaţie la executare.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine cã dispoziţiile de lege criticate încalcã prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4), art. 21 alin. (3) şi art. 126 alin. (1), precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale. În acest sens, aratã, în esenţã, cã art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 "sunt neconstituţionale în mãsura în care procedura executãrii silite a creanţelor fiscale datorate statului se face potrivit prevederilor de mai sus fãrã a se obţine în prealabil încuviinţarea executãrii silite de la instanţa de executare". Autorul criticii invocã Decizia Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009 prin care s-a constatat neconstituţionalitatea art. 373^1 din Codul de procedurã civilã.
Judecãtoria Iaşi - Secţia civilã apreciazã cã excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiatã.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicatã preşedinţilor celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor douã Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecãtorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine urmãtoarele:
Curtea Constituţionalã a fost legal sesizatã şi este competentã, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, sã soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, republicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, cu modificãrile şi completãrile ulterioare, dispoziţii care au urmãtorul cuprins:
- Art. 141: "(1) Executarea silitã a creanţelor fiscale se efectueazã în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de cãtre organul de executare competent în a cãrui razã teritorialã îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevãzut la alin. (1) se înscriu toate creanţele fiscale neachitate la scadenţã, reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului general consolidat, precum şi accesoriile aferente acestora, stabilite în condiţiile legii.
(2) Titlul de creanţã devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscalã este scadentã prin expirarea termenului de platã prevãzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevãzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanţã atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzãtor.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conţine, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: codul de identificare fiscalã, domiciliul fiscal al acestuia, precum şi orice alte date de identificare; cuantumul şi natura sumelor datorate şi neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.
(5) Pentru debitorii obligaţi în mod solidar la plata creanţelor fiscale se va întocmi un singur titlu executoriu.
(6) Titlurile executorii emise de alte organe competente, care privesc creanţe fiscale, se transmit în termen de cel mult 30 de zile de la emitere, spre executare silitã, potrivit legii, organelor prevãzute la art. 136.
(7) Netransmiterea titlurilor executorii provenite în urma sancţionãrii contravenţionale, în termen de 90 de zile de la emiterea de cãtre organele competente, conduce la anularea acestora. Conducãtorul organului emitent al titlului executoriu are obligaţia emiterii deciziei de imputare a contravalorii contravenţiei personalului care se face vinovat de întârziere. Termenul de 90 de zile se prelungeşte cu perioada scursã în procedura de contestare a proceselor-verbale de constatare a contravenţiei.
(8) În cazul în care titlurile executorii emise de alte organe decât cele prevãzute la art. 33 alin. (1) nu cuprind unul dintre urmãtoarele elemente: numele şi prenumele sau denumirea debitorului, codul numeric personal, codul unic de înregistrare, domiciliul sau sediul, cuantumul sumei datorate, temeiul legal, semnãtura organului care l-a emis şi dovada comunicãrii acestora, organul de executare va restitui de îndatã titlurile executorii organelor emitente.
(9) În cazul în care titlul executoriu i-a fost transmis spre executare de cãtre un alt organ, organul de executare îi va confirma primirea, în termen de 30 de zile.
(10) În cazul în care instituţiile publice transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat sau local, dupã caz.
(11) În cazul în care autoritãţile administraţiei publice locale transmit titluri executorii privind venituri proprii spre executare silitã organelor fiscale din subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscalã, sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat.";
- Art. 145: "(1) Executarea silitã începe prin comunicarea somaţiei. Dacã în termen de 15 zile de la comunicarea somaţiei nu se stinge debitul, se continuã mãsurile de executare silitã. Somaţia este însoţitã de un exemplar al titlului executoriu.
(2) Somaţia cuprinde, pe lângã elementele prevãzute la art. 43 alin. (2), urmãtoarele: numãrul dosarului de executare; suma pentru care se începe executarea silitã; termenul în care cel somat urmeazã sã plãteascã suma prevãzutã în titlul executoriu, precum şi indicarea consecinţelor nerespectãrii acesteia."
În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacrã principiul separaţiei puterilor în stat, art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil şi soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil şi art. 126 alin. (1) privind instanţele judecãtoreşti, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apãrarea drepturilor omului şi a libertãţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine cã asupra constituţionalitãţii art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 s-a mai pronunţat în cauze cu motivãri similare.
Astfel, prin Decizia nr. 1.291 din 2 decembrie 2008, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 4 martie 2009, Curtea, respingând excepţia de neconstituţionalitate, a reţinut cã dispoziţiile de lege menţionate nu contravin art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, deoarece legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silitã, în condiţiile procedurale stabilite de lege. Astfel, potrivit art. 172 alin. (1) teza întâi din Codul de procedurã fiscalã, "Persoanele interesate pot face contestaţie împotriva oricãrui act de executare efectuat cu încãlcarea prevederilor prezentului cod de cãtre organele de executare [...]", iar, potrivit alin. (4) al aceluiaşi articol, "Contestaţia se introduce la instanţa judecãtoreascã competentã şi se judecã în procedurã de urgenţã".
Considerentele deciziei menţionate sunt valabile şi în cauza de faţã, întrucât nu au intervenit elemente noi, de naturã a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Procedura executãrii silite a creanţelor fiscale asigurã garanţii suficiente pentru ocrotirea accesului liber la justiţie şi a dreptului la apãrare prin însuşi faptul cã oferã posibilitatea de a contesta executarea, iar în cazul admiterii contestaţiei şi desfiinţãrii titlului executoriu sau a înseşi executãrii silite, persoanele interesate au dreptul la întoarcerea executãrii prin restabilirea situaţiei anterioare acesteia.
Deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecatã sunt stabilite de lege, legiuitorul are latitudinea de a stabili modalitatea stingerii creanţelor fiscale prin executare silitã.
În aceste condiţii nu poate fi primitã nici critica referitoare la înfrângerea prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) şi art. 126 alin. (1), deoarece dispoziţiile de lege criticate nu exclud controlul judecãtoresc, astfel cã nu sunt în contradicţie cu principiul separaţiei puterilor în stat.
În fine, în ceea ce priveşte invocarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 458 din 31 martie 2009, publicatã în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2009, Curtea constatã cã aceasta nu are nicio relevanţã în susţinerea criticii de neconstituţionalitate, deoarece textele de lege criticate reglementeazã executarea silitã a creanţelor fiscale al cãror specific a impus stabilirea unor norme speciale, derogatorii de la cele ale Codului de procedurã civilã.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiatã excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 şi art. 145 din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedurã fiscalã, excepţie ridicatã de Emilia Caragea în Dosarul nr. 33.831/245/2009 al Judecãtoriei Iaşi - Secţia civilã.
Definitivã şi general obligatorie.
Pronunţatã în şedinţa publicã din data de 19 aprilie 2011.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman
-----
Newsletter GRATUIT
Aboneaza-te si primesti zilnic Monitorul Oficial pe email
Comentarii
Fii primul care comenteaza.
MonitorulJuridic.ro este un proiect:
